Japonia / Criza loveşte în Yakuza. Mafioţii au stat la coadă pentru ajutorul dat de stat!

Criza financiară şi economică nu ocoleşte pe nimeni, nici măcar mafia. În Japonia, care se confruntă cu datorii publice de 130% din PIB, gangsterii din Yacuza s-au aşezat la coadă pentru a primi ajutoare de la stat, de la cele de şomaj până la la pensiile de invaliditate, arată Agerpres. Mafia a fost îngenuncheată, nu mai poate cere taxe de protecţie. ''Oyabun'' (boss-ii Yakuza) au fost siliţi să-şi concedieze o mare parte dintre soldaţi.

Odată cu criza au dispărut concesionările de contracte, camăta nu mai rentează ca altădată iar taxa de protecţie s-a prăbuşit vertiginos. Yacuza are 90.000 de subordonaţi cu vestă antiglonţ şi mitralieră, care poate că sunt un batalion neînsemnat comparativ cu Cosa Nostra, dar totuşi reprezintă o armată de întreţinut. La Stampa scrie că cel puţin din martie 2006 datează practica asistenţei. În prezent, ministrul sănătăţii şi asistenţei sociale a interzis orice plată către membrii mafiei locale şi a încercat chiar să obţină unele recuperări de sume. Din cele 400 de milioane de yeni deja vărsaţi numai o mică parte a fost recuperată, 15 milioane, acolo unde funcţionarii au eliberat documente pentru a demonstra că cererile proveneau de la mafie. Restul a sfârşit la rubrica asistenţă socială egală pentru toţi. Potrivit Yomuri, cifra ar fi chiar mai mare decât cea atestată de ministru şi ar urca la 500 de milioane de yeni. Jake Adelstein, expert în lumea interlopă niponă, susţine că ''este foarte uşor pentru mafioţi să demonstreze că au drept la asistenţă, fiind suficient să declare că nu au niciun fel de venit şi nu plătesc impozite''. Mulţi ''oyabun'' sunt evazionişti fiscali. În alte cazuri, numai pentru a beneficia de asistenţă din partea statului, unii capi au scris scrisori în care se spunea că au fost expulzaţi din organizaţie, deoarece şi în acest caz statul este obligat să ajute un fost criminal. Când te gândeşti că Yakuza înseamnă literalmente ''bun de nimic'' Pentru a răsturna blestemul numelui lor, ''lorzii'' mafiei nipone au escaladat un imperiu. Acum nu numai că reprezintă o armată de 90.000 de oameni răspândiţi mai ales în Japonia, dar şi în SUA, America de Sud, Europa, Filipine şi Australia. Până de curând aveau chiar o cifră de afaceri estimată la aproape 1.500 de miliarde de yeni (circa 11 miliarde de euro). S-au evaporat în urma cutremurului economic care a lovit băncile din Tokio şi încrengătura lor perversă cu mafia japoneză. Ţara Soarelui Răsare a devenit atât de riscantă pentru creditori încât a fost declasată de Moody's şi Standard and Poor's la aceeaşi categorie cu Slovacia şi a fost definită de Far Eastern Economic Review, ''Italia Asiei'' din cauza datoriei sale publice imense.

Pentru mafie nu ar fi o problemă. Mai mult, la începutul crizei lucrurile mergeau chiar mai bine. Şi-au transferat afacerile şi înşelătoriile în străinătate, extinzându-şi câştigurile. Astăzi, însă, în oricare parte te îndrepţi, e întuneric total. La început, guvernul închidea un ochi. În Japonia nu există nici măcar delictul de asociere în scopul delincvenţei. yakuza îşi au cu toţii cartea lor de vizită bună, cu numele clanului căruia îi aparţin şi gradul ierarhic pe care îl au, exact ca şi cum ar fi angajaţi sau funcţionari într-o corporaţie. Se deplasează întotdeauna cu maşini mari şi sunt mereu foarte eleganţi, la costum şi cravată, cu inele scumpe pe degete, servietă din piele de crocodil şi acele maniere a la Al Capone şi demne puţin de vechii samurai. Sub haine sunt plini de tatuaje iar corpul lor este o adevărată operă de artă. Când mor li se jupoaie pielea, care este tratată, uscată şi apoi expusă la Muzeul Tatuajelor. Îşi au chiar propriul sindicat şi au beneficiat de putere deplină. Nu înseamnă că acum lucrurile ar sta foarte diferit. Numai vremurile s-au schimbat. Statul a devenit mult mai sever, a schimbat legile, a lovit dur prostituţia şi camăta. Mai mult, capii Yakuza pot fi judecaţi astăzi chiar şi pentru veniturile ilicite ale soldaţilor lor. Şi din acest motiv, unii boss au început să facă epurări aproape staliniste pentru a-şi feri cazierul. Şi pentru ei e criză şi se fac frate cu dracul până trec puntea, în aşteptarea timpurilor mai bune.

Inima pulsantă a lumii interlope nipone nu se află însă la Tokio, ci în oraşul portuar Kobe. Aici, unde mărfurile şi persoanele se află într-o activitate febrilă, s-a născut şi s-a afirmat legenda sângeroasă a Celei de-a şasea ''Yamaguchi-gumi'', una dintre cele mai mari organizaţii criminale din lume, cu peste 39.000 de membri activi. Se pare că, pe baza unor informaţii datând din 2005, boss-ii din Yamaguchi-gumi ar fi în total în număr de 102: 1 ''kumicho'', 15 ''shatei'' (fraţi minori) şi 86 de ''wakachu'' (copii). Yamaguchi-gumi este una dinttre cele mai bogate organizaţii criminale, care câştigă miliarde de dolari pe an din extorcări, jocuri de noroc, arme, droguri, înşelătorii online şi construcţii abuzive. În pofida faptului că forţele de ordine locale au adoptat măsuri restrictive faţă de organizaţie, numărul afiliaţilor lor a continuat să crească. Actualul ''kumicho'', Shinobu Tsukasa, a declarat o politică expansionistă, extinzându-şi interesele şi la Tokio, care prin tradiţie nu este un teritoriu al Yamaguchi-gumi.