JURNALUL UNUI ROMÂN SĂRAC. Paznic la liceu

Mi-am găsit job! Sunt paznic la un liceu. E job bun, nu e cine ştie ce, da’ e job bun! Toată ziua stau la poartă, în cuşca mea, iar treaba mea cea mai importantă e să nu-i las afară pe plozi (în timpul orelor, adică) sau să nu las să intre persoane străine. Nimic mai uşor! Banii nu sunt cine ştie ce, da’ decât deloc, mai bine aşa! Elevii sunt nişte simpatici. Nu ştiu, însă, cum se face, că, după fiecare pauză, în curte rămân seringi aruncate pe lângă gard! Să mor io, că sunt cu ochii-n paişpe şi mie nu-mi scapă nimic! Io, când e să-mi fac jobul, nimic nu mă mai opreşte!

Tind să  cred că aruncă ăia care trec pe stradă, pentru discreditarea imaginii publice a acestui liceu de renume din Bucureşti, că altfel nu-mi dau seama. Uneori, îi mai las să-şi aprindă ţigările. Mă prefac că nu-i văd, că sunt atent în altă parte. Alteori (mă rog, nu chiar “alteori”, c-abia mi-am început jobu’, da’ orişicât) chiar plec de tot. E important să-l laşi pe adolescent să creadă că el e stăpânul universului şi că noi, ceilalţi, suntem nişte proşti. Azi-dimineaţă, un puşti care a venit şi el, ca omu’, la şcoală, când să-şi parcheze bemveu’, a dat puţin mai tare şi a intrat în ăla din faţa lui, parcat regulamentar, pe trotuar, în faţa liceului. Ălălalt s-a dat jos din Touareg, a constatat farul spart şi aşa a-nceput cafteala. I-am lăsat să se bată deoarece nu erau pe teritoriul liceului. Practic, puteau fi oricine, nu doar elevi ai acestui liceu. Corect? Corect! Desigur, am intervenit salvator în momentul în care unul dintre ei s-a proptit cu spatele de poarta liceului! “Până aici”, mi-am zis, şi am ieşit din cuşculiţa mea, mi-am aruncat urgent ţigara şi am intervenit în forţă. Nu mi-a trebuit mult să-i despart, doar un telefon la firma de protecţie cu care avem contract şi patru tipi enormi, cu muşchi de oţel, atât! E bine că sunt respectat la locul meu de muncă şi că puştii-mi ştiu de frică.

La mijlocul programului, îmi mănânc sendvişul cu mezeluri, pregătit cu atenţie de nevastă-mea. Mâine-poimâine naşte şi problemele noastre se vor rezolva ca prin minune, când, în contul familiei noastre va intra o sumă substanţială, de trei mii de euro, contravaloarea copilului. I-am găsit şi familie. Sunt nişte gay simpatici din Marea Britanie, iubitori de copii şi de frumos. Sperăm să fie băiat, că băiat le-am promis. Dacă e fată, mai vedem.

Până una-alta, să mă dedic jobului meu şi să nu am altă treabă decât să am grijă de puştii ăştia certăreţi.