Mituri, poveşti şi istorii măcinate de malaxorul realităţii

Care dintre noi nu a adomit în copilărie, având în minte cuvintele basmelor fraţilor Grimm, ale lui Charles Perault sau ale fabulelor semnate de Jean de la Fontaine? Apoi am crescut şi ne-a plăcut să citim despre Revoluţia Franceză, despre invenţii sau despre fenomene care sunt mai presus de puterea noastră de înţelegere. Ei bine, multe dintre aceste scrieri ale copilăriei şi tinereţei noastre, în realitate, sună cu totul altfel. Ar mai fi citit cineva Sleeping Beauty dacă împăratul venit de peste mări şi ţări ar fi violat, precum în povestea iniţială, prinţesa adormită? Tocmai aceste subiecte tabu şi-au propus cei de la Muzeu Factor să ni le aducă spre cunoaştere.

Cultură vândută contra vodcă

Cunoscutul scriitor rus Benedict Erofeev a fost atât de prieten cu vodca încât pentru el orice lucru se raporta la valoarea  popularei tării De pildă, atunci când a scos pe piaţă cunoscutul poem Moscova Petuski, i-a stabilit un preţ de 3 ruble şi 62 copeici. Mai precis, era vorba de valoarea pe care o avea o sticlă de vodcă bună într-o cârciumă medie!

Libelula, greierele din fabula lui Krylov!

Celebră în toată lumea, fabula „Greierele şi furnica” – scrisă de Jean de la Fontaine, a cunoscut versiuni realizate de foarte mulţi scriitori. Una dintre acestea, în anii 1750, i-a aprţinut scriitorului rus Ivan Krilov. În fabula lui Krilov, greierele devine libelulă şi ne “cântă toată vara”. Asta în condiţiile în care, este cunoscut faptul că libelula nu scoate sunete. Totul pleacă de la faptul că în acele vremuri, nu se ştie de ce, libelula a fost un termen generic, folosit pentru mai multe tipuri de insect, greierele fiind în realitate eroul fabulei în cauză!

Cultura în lanţuri

În bibliotecile publice din Europa medievală cărţile au fost prinse în rafturi cu lanţuri. Astfel de lanţuri au fost suficient de lungi pentru ca cititorul să ia cartea de la raft şi să o citească la o măsuţă special amenajată. Totuşi, cititorul nu putea să împrumute cartea pentru a o citi în afara bibliotecii. Această practică a fost prelungită până în secolul al X VIII-lea. Ciudata decizie a acestor biblioteci a ţinut de valoarea de tipar ridicată pentru carte în acea perioadă.


Poveştile lui Charles Perrault şi ale fraţilor Grimm, pline de scene violente!

Charles Perrault, fraţii Grim, Petre Ispirescu  şi Ion Creangă sunt, poate, cei mai reprezentativi realizatori de basme populare pe care fiecare copil îi cunoaşte. Totuşi, faţă de cum cunoaştem noi textele acestor senzaţionale basme, în popor – în Evul Mediu, ele circulau sensibil schimbate. Marea lor majoritate conţineau scene de cruzime maximă sau scene din viaţa sentimentală de zi cu zi. Astfel, Perrault ne dă o versiune diferită a poveştii încă din start.  Celebra Sleeping Beauty are un nume uşor diferit, povestea letargică fiind denumită „Frumoasa în Pădurea Adormită”. Apoi, cele mai multe momente ale poveştii se întrerup în momentul trezirii prinţesei şi, apoi, al nunţii. În povestirea originală îndrăgostiţii au de trecut multe alte încercări. Una dintre acestea este soacra, care are o plăcere canibală – de a-şi mânca nepoţii!!! Tot aici,  regele venit de peste mări şi ţări nu o sărută pe prinţesă ci o violează. Astfel, dacă aveţi în mână povestea în care totul se termină cu un sărut, atunci nu aveţi povestea lui Perrault ci o interpretare a fraţilor Grimm. Diferenţele între povestea lui Perrault faţă de cea a fraţilor Grimm sunt mult mai mari. Dacă în versiunea lui fraţilor Grimm, după ce prinţesa se înţeapă în fus, odată cu ea adorm toţi locuitorii regatului, ei bine în versiunea lui Perrault locuitorii regatului îşi continuă viaţa în mod normal. Scopul lui Charles Perrault ar fi fost promovarea unor povestiri populare în rândul aristocraţiei.  În Scufiţa Roşie, lupul nu se rezumă doar să o mănânce pe bunicuţă, ci înghite jumătate din sat! Apoi, Scufiţa îl ispiteşte şi îl aruncă într-o groapă cu smoală topită şi jar! O altă poveste, Cenuşăreasa, este total schimbată. În versiunea din popor, surorile cenuşăresei reuşesc, într-un final, să încalţe pantoful magic. Numai că au fost nevoite să se automutileze. Una şi-a tăiat un deget iar alta o parte din călcâi.

Encyclopédie, ani grei de închisoare în Bastilia

Pe 22 aprilie 1370 a început construcţia celebrei Bastilia. Îniţial, cetatea Bastiliei a fost gândită să apere Parisul. Mai târziu a devenit închisoare de stat, în timp istoria reţinând numele Bastiliei ca fiind cea mai celebră închisoare a vremurilor.  Zidurile şi cămările din piatră şi fier ale Bastiliei au „găzduit” nenumărate nume grele ale anilor. Totuşi, oamenii nu au fost singurii „locatari” ai acestei închisori. De pildă, o mare parte de timp, celebra Encyclopédie ( nr. care i-a adus aproape de Diderot pe mai toţi scriitorii francezi iluminişti importanţi) realizată de Diderot şi D'Alamberom a fost arestată pentru că dăuna „religiei şi moralităţii publice”!

Ce atitudine avea Lev Tolstoi faţă de romanele sale?

Cunoscutul romancier rus Lev Tolstoi avea o atitudine sceptică faţă temele abordate în romanele sale. Acest lucru s-a reflectat inclusiv asupra celebrului roman „Război şi pace”. În 1971 el a trimis o scrisoare către poetul Afanasii Fet, în care îi spune: „Cât de fericit sunt...fleacuri precum Război şi pace, pline de prostii şi vorbărie,  nu voi mai scrie niciodată”. Apoi, în 1908, în junalul personal, Tolstoi spune: „Oamenii mă iubesc pentru romane fleacurile scrise în romane  ca Război şi pace şi altele, care lor li par a fi foarte importante”.

Râsul a ucis unul dintre cei mai mari pesimişti

Poetul cubanez Julián del Casal, cunoscut pentru versurile sale profund pesimiste,  a murit de râs. Drama s-a produs în timp ce lua cina cu prietenii, în momentul în care unul dintre acestia a spus o anecdotă. Poetul a avut un acces de râs incontrolabil, care a dus la moarte subită. 

A spus vreodată Lenin: Orice bucătăreasă poate conduce un stat!?

„Orice bucătăreasă poate conduce un stat”, o celebră frază, atribuită fostului lider sovietic Vladimir  Lenin, în realitate nu i-a aparţinut niciodată. Această frază i-a fost atribuită după ce a fost luat din poemul „Vladimir Ilici Lenin” al lui Maiakovski. În realitate, Lenin a zis: „Noi nu suntem utopici. Cunoaştem faptul că un muncitor necalificat sau o bucătăreasă nu reprezintă soluţii pentru a lucra în administrarea unui stat.  Cerem, în schimb, ca învăţarea organizării conducerii statului să fie făcută de muncitorii conştincioşi şi de soldaţi şi să fie făcută imediat”.

Omleta Hamlet!

Prima traducere în rusă a celebrului „Hamlet” îi aparţine lui Alexandru Sumarokov. Titlul, după traducere, a fost unul extrem de ridicol: „Omleta, prinţul danez”!

Brod, salvatorul operei lui Kafka

Cunoscutul scriitor a apucat să publice în viaţă doar câteva povestiri. Grav bolnav fiind, pe patul de moarte,  i-a cerut prietenului său Max Brod să ardă după moartea sa toate operele sale, inclusiv mai multe romane neterminate. Brod nu a respectat ultima dorinţă a lui Kafta, încălcarea jurământului de către Brod aducându-i lui Kafka faima mondială.