Parerea mea

Avem teveu, n-avem culoare

Urmatoarele lucruri erau cool la televiziunea nationala, alb-neagra si rar colorata, pe vremea lu’ Ceasca:

Desenele animate cu Mihaela, fata aia cu pampoane si cu fusta prea scurta, trendy intr-un mod avangardist, daca ne gandim la moda anilor ’80, probabil cea mai urata din cate mode au fost vreodata. Nu mai stiu ce facea Mihaela, dar imi amintesc melodia. Din pacate, melodia n-o pot reproduce nici cu slujbe.

Desenele animate cu Lolek si Bolek, unde Bolek era frate cu Lolek, iar reciproca e la fel de valabila (Lolek era frate cu Bolek, pentru cine n-a inteles inca... sau Bolek cu Lolek? Sau Lolek cu Bolek? Sau... in fine...). Bolek era fratele cel mic, blond, putin cam plinut (ma rog, mai degraba genul bucalat), iar Lolek cred ca era facut cu altu’, pentru ca era lung, slab si avea parul negru. Lolek era mereu ala care-l scotea pe frac-su din incurcatura. Bolek era genul inconstient, care invata empiric. "Peripetia" e cuvantul de ordine. Lolek era responsabil si intelept. Bineinteles, nu pot sa nu ma gandesc la Dexter si la sor-sa, Dee Dee, unde Dexter este nesuferitul. O prelungire fireasca a lui Lolek, daca ma-ntrebati pe mine.

Cele cateva minute saptamanale cu Tom si Jerry (de apreciat ca, totusi, n-au facut seriale de tip "Tanar si nelinistit" dintr-un singur filmulet).

Veveritele Chip si Dale, a caror lipsa de pe Cartoon Network o resimt acut. (Sa va mai spun c-am vazut o veverita in Herastrau zilele trecute? Nu stiu cine era, Chip sau Dale, fapt e ca era destul de vioaie pentru una care-a stat in barlog atata timp... sau cum ii zice la locuinta veveritei...)

Oblio, care ma facea sa-mi pipai pe ascuns capul, de teama sa nu care cumva sa-mi devina tuguiat. Da, ati ghicit, nu pricepeam o iota din parabola asta.

Pinocchio, care ma facea sa-mi pipai nasul.

Alba ca Zapada, care era foarte draguta, desi sa zic ca avea vocea cam pitigaiata si era si cam proasta.

Taurasul Ferdinand, care mirosea la flori toata ziua.

Alte desene animate.

Teleenciclopedia. Apropo: constat ca mi se adevereste ce credeam eu cand eram mic, si anume ca oamenii care lucreaza la radio si la televizor nu mor niciodata, pentru ca cine ar mai citi stiri si alte chestii in locul lor? Am spus asta pentru ca am recunoscut aceleasi voci de acum 1.000 de ani, de cand eram eu mic. Singurul de care m-am saturat e doar Pittis.

Tudor Vornicu, despre care nu-mi amintesc decat ca vorbea foarte mult si ca mi se parea ca seamana cu Jean Gabin (chestie pe care n-am mai spus-o nimanui, de teama sa nu ma fac de ras).

Studio X.