Remember. 40 de ani de la crima din Bell Air

Erau frumoşi, erau fericiţi, erau în plină glorie. Dar... Cu patruzeci de ani în urmă, la 9 august 1969, o veste răvăşea lumea: frumoasa actriţă, Sharon Tate, soţia regizorului Roman Polanski, fusese asasinată, în mod sălbatic, împreună cu alte patru persoane, în vila Bell Air din Los Angeles.

Erau frumoşi, erau fericiţi, erau în plină  glorie. Dar... Cu patruzeci de ani în urmă, la 9 august 1969, o veste răvăşea lumea: frumoasa actriţă, Sharon Tate, soţia regizorului Roman Polanski, fusese asasinată, în mod sălbatic, împreună cu alte patru persoane, în vila Bell Air din Los Angeles.

Actriţa şi şoţul ei erau, în acele  zile, în plină euforie a triumfului unei pelicule cu un nume parcă predestinat: "Balul vampirilor". Crima a fost, iniţial, atribuită unor hippy. Trei luni mai târziu, prin hazard,  anchetatorii aveau să descopere existenţa unei aşa-zise "Familii", de fapt o sectă condusă de Charles Manson. După aceea, avea să iasă la iveală şi mesajul sectei: "să ucizi din plăcere". Guru, Charles Manson şi trei dintre complicii săi, au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte. Ulterior, pedeapsa le-a fost comutată în închisoare pe viaţă. După patru decenii, crima din Bell Aire este readusă în actualitate de către jurnalistul Jean- Pierre Bouyxou de la "Paris Match".

"ERAU ÎNTRUCHIPAREA FERICIRII"
Aşa îi caracterizau toţi cei care i-au cunoscut în deplina lor splendoare. Se căsătoriseră din dragoste, la Londra, în ziua de 20 ianuarie 1989. Pentru foarte mulţi, cuplul Sharon Tate - Roman Polanski reprezenta una dintre cele mai fericite imagini a "visului american". Ea, fiică a unui militar, descoperise fascinaţia Hollywood-ului mai mult din întâmplare. În schimb, el era deja un cineast în ascensiune. Pelicula "Cuţitul în apă" l-a  propulsat în sferele de maxim interes ale criticii şi ale publicului. Se despărţise, definitiv, de Polonia natală şi se instalase în Occident încă din anul 1962. O întâlneşte pe Sharon şi, la scurtă vreme după căsătorie, se instalează la adresa 10050 Cielo Drive. Sharon va boteza casa "love hose".
DE CE ROMAN? DE CE SHARON?
Puţin înainte de miezul nopţii, un Ford având culorile galben şi alb ajunge pe Cielo Drive, în cartierul hollywoodian Bell Air şi se opreşte în faţa imobilului cu numărul 10050. Aici se află o vilă impresionantă, înconjurată de arbori mari şi de peluze. Vila a fost construită pentru Michele Morgan, la începutul anilor 40, în vremea exilului american al actriţei. Rând pe rând, aici au locuit Cary Grant, Henry Fonda şi Katharine Hepburn. Acum, în vilă locuiesc doi cineaşti tineri şi frumoşi, Roman Polanski şi Sharon Tate, care plătesc, lunar, o chirie de 1.000 de dolari. Din Ford coboară trei femei şi un bărbat. Pentru început individul taie firele de telefon şi astfel lipseşte clădirea de principalul său mijloc de comunicare cu lumea din afară. Mai departe, acelaşi individ şi însoţitoarele sale escaladează, fără mare greutate, zidurile care împrejumuiesc casa. Îi suprind, însă, zgomotele pe care pe provoacă motorul unei maşini. Un om se precipită cu intenţia vădită de a le bara calea. A simţit primejdia şi se precipita să demareuze în viteză. Nu mai are timp, patru gloanţe trase dintr-un pistol îi lovesc direct în ţeastă. Şi totuşi, nimeni, nici din vilă nici din stradă nu aude nimic! Steve Parent, băiatul de 18 ani care avea să fie ucis, era un bun prieten al lui William Garretson, gardianul împreună cu care petrecuse seara. Acum, Garretson asculta, în camera sa, discuri, fără a bănui că, la numai câţiva paşi, coşmarul s-a dezlănţuit!

Asasinul lui Steve Parent se numeşte Charles Watson, zis Tex, şi are 23 de ani. Complicele sale sunt şi ele tinere. Patricia Kremwinkel, care visase să devină călugăriţă şi Susan Atkins, care şi-a părăsit tatăl, alcoolic, imediat după moartea  mamei, are 21 de ani.  Cea de-a treia se numeşte Linda Kasabian, are 20 de ani şi e cam slabă la minte. Susan mai are şi un bebeluş de un an.  
Toţi cei patru au fost recrutaţi  de un guru numit Charles Manson şi aduşi în "Familie", mai precis în secta pe care o dirijează.

Există, totuşi, un context-politic, social, cultural  mai larg în care se înscriu toate aceste evenimente. Suntem în august 1969, la nici o lună după ce Neil Armstrong a făcut primul pas pe Lună. Totuşi, pentru tinerele generaţii ale lui mai 68 nu acestea erau lucrurile esenţiale! Esenţiale erau amorul liber, conştiinţa de sine- la care se ajungea numai prin drogurile zise şi psihedelice, aşa după cum era şi refuzul "valorilor îmbătrânite". Am fi, însă, profund nedrepţi dacă am reduce contestarea tinerilor numai la atât!... Pe tineri îi mai unea şi protestul, sincer şi curajos, împotriva războiului din Vietnam, iar în primele rânduri ale manifestărilor pacifiste, din SUA, se aflau tot tinerii zişi hippy.

Numai că Charles Manson nu avea nimic dintr-un hippy. La cei 34 de ani ai săi, Manson - un individ absolut ratat, provenind dintr-un tată necunoscut şi o mamă alcoolică, nutrea o ură oarbă faţă de toţi cei pe care îi bănuia că au reuşit în viaţă - petrecuse şaptesprezece ani în închisori. Individul, care făcea mare caz de credinţa sa, profesa de fapt o neguroasă "teorie" rasistă,  pe care pretindea că i-au inspirat-o Beatles-ii, conform căreia "negrii vor să preia puterea şi să îi masacreze pe albi". Cu numai câteva zile înainte, pe 27 iulie, la ordinele sale, mai mulţi adepţi ai sectei, printre care şi mai sus-numita Susane Atkins, l-au executat pe Gary Himmari, un muzician care le era dator cu ceva bănişori. Cu sîngele celui proaspăt ucis, au scris pe pereţi  "political piggy"("porc politic") şi au desenat simbolurile Panterelor Negre.

Dar, cvasi-necunoscutul Gary Hamman nu era o pradă pe măsura ambiţiilor sectei. Altceva dorea  "guru"-l sângeros. Cuplul Roman- Sharon avea să fie alegerea!
FILMUL CRIMEI- PAS CU PAS
 Pentru Manson casa în care locuiau viitoarele victime nu era o necunoscută. Venise aici, prin luna martie, pentru a-l întâlni pe precedentul locatar al vilei, pe Terry Mecher, fiul lui Doris Dey şi producător de muzică, în ideea de a-i vinde câteva dintre cântecele sale. Numai că, la momentul vizitei lui Manson, Terry Mecher era ocupat cu două personalităţi ceva mai imprtante. Care, spre nefericirea lor, au fost tocmai Roman Polanski şi soţia sa Sharon Tate!

Să revenim la filmul crimei. Asasinarea lui  Stevea Parent nu a fost decât prologul. După asta, Linda  Kassabian a fost lăsată să stea la pândă, afară, iar Watson şi celelate două fete au pătruns în casă. În salon se afla Voytek Frykowski, 32 de ani, prieten din copilărie al lui Polanski. "Am venit să fac munca diavolului"- a tunat Watson  şi şi-a îndereptat revolverul asupra acestuia. Susan Atkins  l-a legat fedeleş cu un şervet de toaletă.  Într-o cameră trio-ul morţii a mai descoperit câteva vicitme: Jay Sebring, 26 de ani, şi Abigail Folger, 26 de ani, prietenă intimă a tinerei actriţe. Aceştia dormeau împreună cu Sharon  în absenţa soţului ei. Lucru de înţeles întrucât Sharon era însărcinată în 8 luni şi jumătate. Tulburătoare împrejurare, în zilele premergătoare crimei, actriţa alesese şi numele micuţului: Paul Roman.

Venise rândul lui Sharon Tate! Cu ochii în lacrimi şi-a implorat asasinii:"  Nu mă omorâţi, vreau să am un copil"- acestea au fost ultimele sale cuvinte, aşa după cum, cu cinism, a recunoscut-o Susan Atkins la proces. Replica acestei Susan este de o mizerie inimaginabilă: "Ascultă lepădătură, mă spurc pe faptul că eşti însărcinată. Trebuie să mori şi asta e totul!" Cu 16 lovituri de cuţit au asasinat-o! "Aveam sânge, pe mâini - îşi va mai aminitri ucigaşa-, eu l-am gustat. Era cald, lipicois, delicios. Pe urmă, au vrut să îi scoată ochii să îi zdrobească globul ochilor de pereţi, dar numai era timp". Au scris, totuşi, cu sângele victimelor pe pereţi:" ping" şi "Helter Skelter" şi au plecat. Au mai revenit, peste o vreme, împreună cu Charles Manson pentru a şterge urmele. Şi pentru a arunca, pe o canapea, ...drapelul american!


ÎN LOC DE EPILOG
În noaptea următoare, Watson, Susan Atkins şi alţi câţiva membri ai"Familiei" au ucis alte două persoane, la câţiva kilometri de vila însângerată, lăsând, la locul noii crime, inscripţii ca:"death to pigs"("Moarte porcilor")şi "war"("război").

La numai zece zile de la crimă, în preajma celei de-a 36-a aniversări, Roman Polanski făcea, plângând, o scurtă declaraţie de presă: "Ultimele luni au fost singura perioadă de adevărată fericire  din întreaga mea viaţă. Cel mai mare film al lui Sharon era copilaşul său." Nici-un cuvânt de ură pentru asasini. Chiar şi după ce Manson şi ai săi au fost arestaţi, cineastul nu a reclamat niciodată răzbunare.

S-au scris şi  se vor mai scrie multe pagini despre crima de acum 40 de ani. Gazetarul de la "Paris Match" a preferat, în locul oricăror analize, aceste cuvinte ale procurorului Vincent Bougliosi - omul care a cerut şi a obţinut condamnarea la moarte a căpeteniei acelei odioase "Familii": "Atunci când şi-a organizat Familia, Manson nu a avut în minte să ucidă. Această idee a  fost  rezultatul unei anumite logici. Manson a devenit conştient de puterea sa asupra oamenilor şi s-a servit de aceasta pentru a  a-şi astâmpăra resentimentele  faţă de societate".