x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Istorie politica Istorie politica - Manevre regale

Istorie politica - Manevre regale

de Prof. Dr. Stelian Neagoe    |    24 Iun 2006   •   00:00
Istorie politica - Manevre regale

3 iunie

Cazul Gafencu

Prietenii lui Gafencu pretind ca demisia lui, care a surprins lumea neinitiata ca o lovitura de teatru, s-ar datora exclusiv initiativei fostului ministru de Externe. Gafencu s-ar fi dus sambata la ora 11 dim. la Tatarescu si i-ar fi spus ca nu mai merge (?) si ca e ferm hotarat sa plece. A rugat pe primul-ministru sa obtina aprobarea Regelui chiar in acea zi. Tatarescu a observat ca Regele reinnoise ministrului sau de Externe increderea sa cu cateva zile inainte si a rugat la randul sau pe Gafencu sa renunte la demisie. Acesta a persistat. Tatarescu s-a dus la ora 12 la Palat, cu demisia. Si Regele ar fi respins-o mai intai - dar fata de incapatanarea lui Gafencu, raportata de Tatarescu, a primit-o. A urmat numirea lui Gigurtu. Gafencu n-a cunoscut decat la ora 1 hotararea Regelui, cand a aflat din gura lui Tatarescu intentia

M. Sale de a-l trimite la Ankara. Asa se explica ca la ora 1 a mai putut vorbi cu Crutescu despre plecarea acestuia la turci.

Toata istorioara asta imi pare literatura. Care a fost faptul determinant ce a impus lui Gafencu iesirea lui "instantanee" din Guvern? A fost un gest al Regelui in directia Berlinului pe care sa nu-l fi putut inghiti? Nu. Atunci? Cred - si dupa conversatia avuta ieri la Curse cu Urdareanu, as putea zice ca sunt sigur - ca Gafencu a fost scos si ca gestul a fost facut sub influenta directa a lui Urdareanu. Daca ar fi plecat de buna voie, Gafencu n-ar face capul de un cot pe care-l face…

Ieri la Derbi, Regele a venit vesel parca-ar fi castigat el batalia din Flandra… Cu o jumatate de ora inaintea lui, cam o data cu mine a sosit Urdareanu si a venit sa-mi ceara parerea asupra schimbarii de la Externe: "Stii foarte bine ca de la inceputul razboiului am sustinut ca singura grija a Romaniei trebuie sa fie Rusia si ca politica noastra trebuie sa se alinieze cu cei care ne pot ajuta impotriva barbarilor de la Rasarit. Daca pana in ultima vreme mai putea fi un echivoc, azi lucrurile s-au lamurit - si, oricat ne-ar durea inima de francezi, trebuie sa fim alaturi de nemti, care singuri ne mai pot apara de muscali. Gestul de apropiere de Berlin, pe care il reprezinta inlocuirea lui Gafencu printr-un germanofil, imi pare potrivit. N-ar fi ales pe Gigurtu, dar asta e alta chestiune. Ceea ce nu pricep e numirea lui Gafencu la Ankara, care anuleaza tot efectul inlocuirii sale la Externe…" "Chiar daca se explica ca e trimis acolo ca sa impiedice pe turci (!) sa intre in razboi?" "Copilarii, am raspuns numaidecat, cum vrei sa impiedice Gafencu pe turci sa faca ce le dicteaza interesele lor? In politica, explicatiile nu fac cinci parale. Stiu ca nemtii, si mai ales italienii, sunt furiosi de numirea lui Gafencu…"

Urdareanu bea lapte. Mi-am dat imediat seama cat il uraste pe Gafencu. "Da, a continuat el, si trimiterea lui Gafencu la Ankara va putea sa-i faca pe germani si pe italieni sa creada ca ne-am batut joc pana acum de ei…" Urdareanu m-a strans apoi de brat si, la ureche: "De ce nu spui si Regelui toate astea?" "Fiindca nu mai vorbesc politica cu Majestatea Sa. Si-a luat singur raspunderea fata de tara si fata de istorie, face cu dvs. ce vrea si pe noi oamenii cu cap si cu experienta ne-a dat la o parte. Foarte bine. Daca va reusi, va fi un Rege mare. Daca nu va reusi, va plati oalele sparte…" "Dar nu v-a chemat fiindca nu toti vorbesc ca dta si cine stie unde ne-am fi dus…" "Sa ne cheme pe toti impreuna, sa-si aduca fiecare argumentele… Cantecele din ghitara nu vor rezista expunerii realitatilor." Urdareanu a insistat sa vorbeasca chiar acolo cu Regele ca numirea lui Gafencu mai putea fi inlaturata etc. si ca va aranja el ca Regele sa ma intrebe.

Popular printre comunisti

Regele a fost fata de mine de o amabilitate cum n-a mai fost de mult. Si asta incepe sa ma iubeasca. Am evitat insa orice vorba politica. Am vorbit despre Jocker Club, despre incasarile lui, despre masa care urmeaza sa o dam in ziua premiului Regal, dupa recolte, despre ploaie, despre Flandra, despre toate, numai despre politica noastra, nu. La un moment dat s-a varat Urdareanu intre noi si a invocat parerea mea in chestiunea Ankara (o avea la inima!). M-am multumit sa spun: "Sire, am spus lui Urdareanu punctul meu de vedere in aceasta chestiune si-l rog sa-l raporteze Majestatii Voastre…" si am trecut la alt subiect.

Regele a aflat ca as fi ajuns om popular printre rusi, ca am fost foarte "anturat" la receptia Legatiei sovietice. "Da, Sire - am raspuns eu - am ajuns popular si printre comunisti, ceea ce n-as mai fi crezut in viata mea…" "Lasa, ca e bine!", a replicat Regele si s-a pus pe ras.

Regele a fost cam plictisit ca n-a castigat derby-ul. Incepe sa fie ambitios! N-a felicitat pe Schwartz (castigatorul), adus conform traditiei in loja Regala, decat "du bout des levres" (din varful buzelor. Ca sa-i faca placere, jidanul i-a fagaduit ca va castiga si derby-ul din anul viitor!

In loja Jockeu-clubului, Gigurtu venise sa primeasca entuziaste felicitari. In lipsa lor, se plimba in fata scaunelor ca un bou jenat. Ne-a cinstit cu prezenta si dl Ghelmegeanu. Regele nu i-a adresat cuvantul, asa incat a jucat rol de personaj mut, facand concurenta Voievodului pe acest teren.

Inainte de derby, la ora 3, au avut loc funeraliile lui Callimachi.

M-am dus un moment. Toata boierimea romaneasca era acolo… si o profunzime de flori. Sub pretext ca trebuie sa treaca Regele la curse la ora 4, cortegiul a fost tinut aproape un ceas pe loc (Regele n-a trecut decat la ora 5) in curtea lui Callimachi. Rusine!

In Flandra, cercul german in jurul Dunkerque-ului se tot strange. Se pare ca anglo-francezii, cu toate bombardarile germane, au parvenit sa evacueze cu 4/5 din efectivele lor din Flandra. Un succes relativ. Un succes in mijlocul dezastrului… E probabil ca azi-maine Dunkerque-ul va fi ocupat si el de trupele germane care vor stapani astfel toata coasta de la Abbeville, la granita germana, peste Belgia si Olanda.

Pe de alta parte, se anunta ca avioane germane au bombardat portul Marsiliei, unde au inecat doua vapoare mari si au stricat linia ferata Lyon-Marsilia. Ce are sa fie cand o mai veni si aviatia italiana… Biata Franta, cu frumusetile ei!…

Associated Press din Statele Unite afirma ca, in zilele ce vin, Germania si Italia vor face propuneri de pace. Daca aceste propuneri nu vor fi acceptate, Italia va intra in razboi.

In Italia, preparativele pentru razboi continua. Ansaldo, cunoscutul publicist de la Telegrafo (ziarul lui Ciano), a adresat prin Radiodifuziune un discurs armatei, discurs prin care precizeaza revendicarile italiene: Corsica, Tunis, Suez si Gibraltar - Gibraltarul pentru Spania. Ciudat: a uitat Malta, Savoia si Djibouti…

Imbarcare - debarcare…

Numirea lui Gigurtu a facut impresie rea in mai toate cercurile politice. Chiar in cele germane e primita cu un suras…

4 iunie

Senzationalul pe ziua de ieri il reprezinta bombardarea Parisului prin avioane. E prima, in acest razboi. Un numar de 83 de bombe a cazut asupra Parisului propriu-zis si 977 asupra zonei suburbane; sase imobile au fost daramate in incinta orasului, provocand opt morti si 37 de raniti. Bilantul suburbanelor e de 98 de imobile, 54 de morti si 95 de raniti. Nemtii pretind ca n-au atacat decat aerodromul de la Issy-les-Moulineaux, ceea ce nu corespunde cu adevarul, caci bombe au cazut in mijlocul Parisului. O bomba a cazut chiar in curtea casei in care ambasadorul Statelor Unite, Bullit, dejuna cu Laurent-Eynac, ministrul Aerului, si a explodat cu un zgomot infernal. O a doua bomba a cazut pe acoperisul aceleiasi case si din intamplare n-a explodat. Bullit si Laurent-Eynac au scapat astfel ca prin minune.

Francezii fac mare caz de pericolul la care a fost supus ambasadorul Statelor Unite, in speranta sa emotioneze America. Roosevelt a telefonat lui Bullit si a cerut amanunte… De la Londra se pretinde ca bombardarea Parisului constituie represaliile nemtilor fata de bombardarea intensa a Ruhrului, unde orasul Essen ar fi suferit rau, si a Hamburgului…

Operatiunile in jurul Dunkerque-ului sunt aproape pe sfarsite. Ultimele unitati transportabile anglo-franceze au fost imbarcate si probabil ca ultimul petic de pamant din acea nenorocita regiune va fi ocupat de nemti fara intarziere. Si astfel s-a sfarsit prima faza a razboiului din Franta…

Faza a doua si cea decisiva va incepe probabil imediat. Pana saptamana trecuta se credea ca nemtii isi vor indrepta actiunea lor spre Anglia, unde ar fi incercat chiar o debarcare, si ca frontul francez urma sa ramana linistit. Asa spunea si Neubacher joia trecuta. Acum se zice ca Statul Major german nu se mai gandeste la o debarcare in Anglia si ca fortele nemtesti vor cauta sa le rapuna intai pe cele franceze.

"Porcaria se plateste intotdeauna"

Frontul actual germano-francez se intinde de la Abbeville la frontiera langa Montmedy, trecand prin Amiens, la sud de Peroune, de St. Quentin si de Laon si la nord de Rethel. Aceasta linie se afla situata mult mai la nord decat cea care a reprezentat maximum de inaintare germana in 1914. Oamenii care vin din Berlin - intre altii Crutescu - pretind ca, daca Aliatii ar putea rezista pe aceasta linie numai o luna, Germania ar fi pierduta din cauza situatiei interne…

Italia isi continua palinodiile ei. Marele Consiliu fascist ieri, Consiliul de Ministri azi. Se zice ca vom afla in fine ce vrea. Marele Consiliu, dupa ce a evocat nedreptatile Aliatilor fata de Italia in 1919 si sanctiunile, s-a declarat solidar cu orice hotarare a Ducelui…

Sir Reginald Hoare a fost ieri la mine mai mult ca sa afle decat ca sa spuna. L-am linistit cat am putut pe chestiunea numirii lui Gigurtu, care il ingrijorase mult. I-am explicat ca nimic nu era schimbat, ca Regele continua mai departe sa fie ministru de Externe, ca numirea lui Gigurtu nu era decat putin praf in ochi aruncat nemtilor (Telegramele de azi-dimineata de la Berlin spun ca in cercurile politice germane nu se acorda mare importanta numirii lui Gigurtu, care n-a inlaturat suspiciunile existente…).

Sir Reginald mi-a afirmat ca e pozitiv informat despre succesele aviatiei engleze care provoaca mari pierderi si mari tulburari in dosul frontului german. El pretinde ca proportia pierderilor e de un avion britanic pentru patru germane si ca peste 1.000 de avioane nemtesti ar fi fost distruse (sunt vreo 10.000!) si ca din ce in ce superioritatea aviatiei britanice asupra celei germane se va accentua…

"Cine nu spune nimic consimte"

Soneriu vine sa-mi spuna ca Lloydul, care suspendase asigurarile in Mediterana, le-a reluat pe ziua de azi si ca i s-ar fi spus ca totul e linistit si ca nu se va declara razboiul (???)…

Thyerry s-a inapoiat! Telegrafiase vineri la Quai D’orsay ca pleaca si, cum pana duminica dimineata nu primise nici un raspuns, a conchis ca "qui ne dit rien consent" (cine nu spune nimic consimte) si s-a urcat in tren. Dupa ce a plecat, a sosit insa o telegrama prin care i se cerea sa ramana la post pana la sosirea lui Peyrouton. Cum acesta vine de la Buenos Aires, Parisului i-a fost teama ca nu va mai putea trece daca Italia ar intra in razboi si n-a vrut sa lase ambasada din Bucuresti pe mana unui insarcinat cu afaceri. Telegrama Ministerului de Externe francez a fost trimisa dupa Thierry si l-a prins inainte de a ajunge la Timisoara… Thierry s-a urcat la Timisoara in trenul care pornea spre Bucuresti, unde a sosit ieri disperat si cu cinci ore intarziere din cauza inundatiilor din Oltenia…

Gafencu a predat ieri Ministerul de Externe lui Gigurtu. Sa fi vrut sa fie ironic? In tot cazul a spus de succesorul sau ca e inzestrat cu "cele mai alese insusiri de inteligenta si de patriotism". In raspunsul sau, Gigurtu a pretins ca are un program!!! Mai aproape de adevar a fost cand a declarat ca va lucra "sub inaltele indrumari ale Majestatii Sale"… A vorbit si Macovei la inscaunarea sa la Comunicatii. Mai bine tacea…

(va urma)
×