π = 4.000 de ani

A şaisprezecea literă din alfabetul grecesc a reuşit să ţină aprinsă flacăra dezbaterilor timp de mii de ani. Oameni de ştiinţă din întreaga lume şi am putea spune chiar din toate timpurile - matematicieni, fizicieni, filosofi – au încercat să descifreze enigma din jurul aparent banalei constante matematice Pi.

ENIGMATICUL. Dezbaterile continuă şi astăzi, cei care studiază constanta afirmând că ea ar putea reprezenta cheia de descifrare a Universului. Oamenii nu sunt fanatici – ei vor să afle motivele pentru care valoarea lui Pi pare să aibe un infinit de zecimale.

Numărul iraţional Pi, egal, în varianta scurtă, cu 3,14, reprezintă, în geometria euclidiană, raportul dintre circumferinţa unui cerc şi diametrul său. Cunoscut şi sub denumirea de "constanta lui Arhimede” (savantul grec fiind primul care a calculat cu acurateţe valoarea de 3,14 a lui Pi, pe care o folosim astăzi în mod frecvent).



SCURT ISTORIC. Povestea lui Pi începe însă în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Cu două milenii înainte de Hristos, babilonienii foloseau Pi ca o constantă matematică cu valoarea de 3,125 – o constantă obţinută prin calcularea perimetrului unui hexagon înscris într-un cerc. Papirusul Rhind (aproximativ anul 1650 î.Hr.) – o lucrare amplă şi fundamentală din Egiptul antic cu probleme şi tabele matematice – arată că vechi egipteni foloseau o valoare de aproximativ 3,16045. aveau însă să treacă 1400 de ani pentru ca o minte luminată să găsească o metodă prin care să determine cu acurateţe valoarea lui Pi pe care o cunoaştem astăzi. În anul 250 î.Hr., matematicianul grec Arhimede a descoperit câteva numere din şirul de după virgula care succede cifra 3.

CALCULE DE ZECIMALE. Secole de-a rândul, matematicieni din China, India şi Arabia au descoperit noi zecimale ale constantei. La începutul secolului al XVII-lea, matematicianul german Ludolph van Ceulen reuşise să determine 35 de zecimale ale lui Pi. La sfârşitul secolului al XVII-lea este introdusă, în matematica europeană, noţiunea de "serii infinite”, ea fiind folosită în această perioadă pentru calcularea zecimalelor lui Pi. Isaac Newton s-a folosit de teoria sa binominală pentru a determina 16 zecimale ale lui Pi. În 1873, matematicianul englez William Shanks a anunţat că, după 20 de ani de calcule, a aflat 707 zecimale ale constantei lui Arhimede (ulterior s-a dovedit că doar primele 527 de zecimale fuseseră corect calculate). La începutul secolului al XX-lea, matematicianul indian Srinivasa Ramanujan a găsit o nouă metodă de calcul al lui Pi. Până la sfârşitul secolului trecut, calculele executate de sistemele computerizate au reuşit să determine... 200.000.000.000 de zecimale ale lui Pi.

LEONHARD EULER
Pentru că este un număr iraţional (care nu poate fi raport a două numere întregi), Pi a căpătat repede o utilizare comună pentru claculele de zi cu zi. Abia în secolul al XVIII-lea a fost popularizat simbolul constantei lui Arhimede – π, de către matematicianul elveţian Leonhard Euler. El a ajutat şi la popularizarea altor convenţii - f(x) pentru aplicarea funcţiei "f” elementului "x”, litera "e” pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept "numărul lui Euler”), litera grecească ∑ pentru sumă şi litera "i” pentru unitatea imaginară. Euler a contribuit cu idei în calcule, în geometrie, în algebră, în astronomie, în teoria numerelor şi în probabilitate. Elveţianul s-a născut în 1707, iar la vârsta de 28 de ani a început să orbească, în 1766 pierzându-şi complet vederea. A murit în 1783.