Bacteria ucigaşă

Changqun Cao de la Academia chineză de Ştiinţe a studiat, împreună cu o echipă de specialişti, mostre de rocă provenind din centrul ţării şi datând din perioada permiană (ultima parte a paleozoicului, începând de acum 290 de milioane de ani şi pănă acum 245 de milioane de ani) şi triasic timpuriu (în urmă cu aproximativ 248 de milioane de ani).

Rocile - spun cercetătorii - au aproximativ 252,2 milioane de ani şi păstrează încă pe suprafaţa lor semne (biomarcatori, substanţe chimice) care amintesc de catastrofe anterioare.

Publicat pe website-ul Discovery şi în revista de specialitate "Earth and Planetary Science Letters", studiul condus de Changqun arată că, în urmă cu 252,2 milioane de ani, mările Pământului deveniseră sărace în oxigen şi bogate într-o bacterie sulfuroasă, de culoare verde, denumită Chlorobium. Această bacterie, spune Roger Summons de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, absoarbe sulfatul dizolvat în apă şi produce sulfit de hidrogen, o substanţă extrem de otrăvitoare pentru animale.

Cercetătorii nu au reuşit însă să ofere un răspuns concret la întrebarea: "A fost sulfitul de hidrogen suficient de puternic pentru a omorî 90% dintre speciile de pe Planetă sau Marea Extincţie a fost cauzată de o erupţie masivă a unui vulcan din Siberia?" Părererile sunt împărţite, iar cercetătorii cred că ambele variante sunt corecte.

"Dacă o bacterie oceanică produce sulfit de hidrogen timp de trei milioane de ani sau mai mult, plantele şi animalele subacvatice ar fi foarte afectate şi le-ar fi putut forţa să dispară atunci când vulcanul siberian a erupt", spune Lee Kump de la Universitatea Park din Pennsylvania.