Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a atins maximul anual de extindere la 26 septembrie. Conform unui anunţ făcut de către National Oceanic and Atmospheric Administration, citat de LiveScience, aceasta a măsurat nu mai puţin de 18,9 milioane de kilometri pătraţi, având o suprafaţă de aproape două ori mai mare decât cea a Europei.
Gaura din stratul de ozon este o regiune din stratosferă, al doilea strat atmosferic al Pământului, unde concentraţia de ozon este mai mică de 220 de unităţi Dobson (o unitate de măsură a densităţii unui gaz într-o coloană atmosferică). Stratul de ozon (ozonosfera), care are o grosime medie de 10 kilometri, între altitudinile de 20 şi respectiv 30 de kilometri şi oferă întregii planete protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete de frecvenţă înaltă, absorbindu-le în proporţie de 97%-99%.
Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a fost remarcată pentru prima oară în anii 80, principalele cauze respinsabile de formarea acesteia ţinând de proliferarea substanţelor chimice din familia clorofluorocarburilor, substanţe folosite în special în procesele de refrigerare, care, într-o serie de reacţii chimice, se ataşează de ozon şi-l descompun în molecule obişnuite de oxigen.
În urma semnării Protocolului de la Montreal, 197 de ţări s-au pus de acord să limiteze şi, în cele din urmă, să elimine utilizarea de CFC, condiţii în care stratul de ozon se vindecă treptat. În februarie 2013, oamenii de ştiinţă au raportat că gaura din stratul de ozon a atins un nivel minim mai scăzut decât în ultimii 10 ani, estimând că, în aceste condiţii, gaura din stratul de ozon va dispărea complet până la jumătatea acestui secol.
Continentul austral este mai vulnerabil în ceea ce priveşte distrugerea stratului de ozon, pentru că pe deasupra Antarcticii circulă curenţi de aer foarte reci care ajută procesul de descompunere a moleculelor de ozon sub acţiunea CFC.
Gaura din stratul de ozon are efecte şi asupra climei, pentru că modifică dinamica vânturilor antarctice, influenţând astfel dispersia norilor şi nivelul de radiaţii solare care ajung la suprafaţa Terrei în această regiune.
Citește pe Antena3.ro
