Gloria unui trecut neaoş

Doar cîţiva ani i-au trebuit să creeze invenţii care au ajutat industria românească, aflată la începuturi, să meargă ca pe roate. Unora poate le-a fost necesară o viaţă întreagă pentru a face aşa ceva sau poate nu au reuşit să ajungă niciodată pînă la capăt.

Doar cîţiva ani i-au trebuit să creeze invenţii care au ajutat industria românească, aflată la începuturi, să meargă ca pe roate. Unora poate le-a fost necesară o viaţă întreagă pentru a face aşa ceva sau poate nu au reuşit să ajungă niciodată pînă la capăt.

Dezamăgit de ceea ce înseamnă marea Americă, dorit de ruşi, dar şi de italieni pentru a lucra pentru ei, Ion Cătănescu este românul care a rămas în ţară şi a rezistat chiar şi după ce a stat după gratii, la Jilava, în timpul regimului comunist. Nu a dat bir cu fugiţii şi nici nu s-a gîndit să o facă. Oricît de greu i-ar fi fost. A stat alături şi i-a uimit pe soţii Ceauşescu, pe Chivu Stoica sau pe Nikita Hruşciov şi a văzut cum viaţa poate lua o altă cale.

PRIMA INVENŢIE. Uzina Progresul din Brăila a fost primul loc în care a păşit şi unde ideile inovatoare l-au făcut să prindă curaj să continue. "Înainte, tineretul era pus la treabă. Eram singurul care în ’49 intram în uzină din liceul industrial". Nu a durat mult şi gîndurile au început să îl copleşească. Vederea cuptoarelor din uzină l-au făcut să creadă că va reuşi să facă totul să fie mult mai simplu. "Am plecat de la premiza că în şcoală am făcut electroliza apei. Ştiam că la 1.000 de grade, apa se descompune în H şi O2. Trebuia să pun apa în mişcare". Orele pierdute după program timp de trei ani nu au mai contat pentru că trebuia să îşi ducă invenţia pînă la capăt şi mai ales să o vadă cum merge. Nu avea nici un ajutor şi poate că norocul i-a surîs şi asta nu doar o dată. "Nu puteam să căptuşesc cuptorul, trebuia să iau aprobare şi, spre fericire, a apărut Chivu Stoica. Era preşedintele Consiliului de Stat al României. Trecea dintr-o hală în alta unde se făceau roţile de tren şi vagoanele. El şpanul şi cuptorul şi întreabă: «Măi, ce caută ăsta aici?»". Stîngaci şi puţin neîncrezător, dar dornic din cale-afară să îşi vadă invenţia cum funcţionează, Ion Cătănescu a reuşit să convingă că munca lui nu a fost zadarnică. "Era prima dată. I-am dat drumul, am băgat şpanul, surcele ca să fac armorseala şi a început. După 10 minute, a început să curgă metalul".

VIS ÎMPLINIT. S-a strecurat, plin de idei noi, în tînăra elită de la acea vreme. "M-au cooptat în rîndurile tineretului studios, mai cu cap". A fost trimis la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova. Avea 25 de ani şi vedea pentru prima dată uzina Lihaciov, "creierul sistemului comunist". "Mi-am făcut haine noi pe Lipscani şi am plecat la Moscova. Era visul meu." Curtat de însuşi Nikita Hruşciov, românul a refuzat să îşi părăsească ţara definitiv. "Mi-a propus să rămîn la ei că e bine. Am zis nu. Aveam copiii."

COMBINE ŞI RĂZBOAIE. Şi agricultura a avut nevoie de Ion Cătănescu şi a reuşit să facă totul să pară mult mai simplu. "Erau combinele C1 şi mereu li se rupea pilonul. I-am spus prim-secretarului: roata asta turnată dintr-o bucată o facem din două". A fost îndeajuns pentru o nouă invenţie. Alte cîteva idei puse cap la cap şi i-a uimit şi pe italieni. "M-au pus şef de atelier la Combinatul de Fire Artificiale Brăila. Făcuseră 60 de războaie de ţesut şi cînd era lumea mai dragă, li se rupea pilonul". O privire atentă, un interes crescut şi problema a fost rezolvată. "În fundul războiului lucra un rulment. Cînd se rupea trebuia aruncat. Pilonul are un guler. Am făcut o pensetă, am strîns pînă a prins". Remedia totul pe loc şi a avut nevoie de doar jumătate de an, să reducă montajul la jumătate.

CEAUŞESCU. Într-o zi de 23 august, la Întreprinderea de Maşini Grele din Bucureşti. "«Dumneata nu iei parte la discuţii, să stai în fundul halei», mi s-a spus. Îmi dîrdîiau picioarele". În cîteva clipe aveau să apară soţii Ceauşescu, în vizită de lucru. Venit cu ordin de ministru în Capitală, Ion Cătănescu a stat deoparte, dar nu pentru mult timp. Ceauşescu l-a luat la întrebări: "Auzi, cum te cheamă?, Cătănescu. Ce funcţie ai?, şef la pregătirea fabricaţiei. De ce nu au ieşit lucrările azi-noapte? – Au ieşit, zic. Au venit de la Timişoara, de la facultate, academicianul Popescu a stabilit procesul tehnologic. Ai văzut! Măi, Cătănescu, tu ştii ce înseamnă asta? Degeaba fac ăştia pe nebunii. Noi dacă facem asta, Cătănescule, nu mai avem treabă cu nimeni, măi. Îmi pare bine". Era greu să pătrunzi la acea vreme în Bucureşti, iar cine reuşea trebuia să fie tot timpul cu coada ochiului în urmă. Orice început fericit se putea sfîrşi cît ai clipi.

JILAVA. Toamna lui ’75 a pus capăt începutului plin de glorie. A fost descumpănit de ceea ce avea să i se întîmple, dar putea fi oricine la acea vreme şi să împărtăşească aceeaşi soartă. "Mă arestează şi mă condamnă ca făcînd propagandă împotriva orînduirii socialiste. Urma să fiu condamnat exemplar. Duşmanul poporului fusese depistat". Şase luni petrecute la Jilava nu l-au făcut să fie alt om şi chiar a învăţat să se apere cu vorbele pe care le-a folosit ca arme împotriva celor care lucrau pentru sistem. "Eram cu un cetăţean în celulă. Fostul director de la combaterea dăunătorilor din Ministerul Agriculturii. Era închis pentru că primise 15.000 de dolari din America. Stătea de cinci ani. M-a sfătuit şi timp de trei zile asta am făcut, am repetat. "«Domnule preşedinte, onorată instanţă, domnule procuror…». Dacă eşti băiat deştept, scapi". A stat cuminte la judecată, dar "numai eu ştiam cum îmi bătea inima" şi a urmat ca la carte sfaturile primite. A stat şase luni închis "singur-singurel".

Revoluţia din ’89 l-a prins lucrînd în sistemul energetic. În cale i-au ieşit foşti tovarăşi care l-au abandonat sau au vrut să îl vadă după gratii. "A venit Revoluţia, cînd de cine dau? De Constantinescu. Mi-a fost scîrbă. Ceruseră condamnarea mea la moarte". În ’92 a ieşit la pensie şi s-a mutat la Constanţa. În curînd, Ion Cătănescu va împlini 80 de ani. Şi-a vizitat copiii care se află în America şi a văzut că visul marii puterii e mult diferit de cel închipuit. "Ce făceam noi dacă fugeam toţi?! Cine ne ajuta? Ruşii erau în spate, iar americanii nu se băgau".

24 DE INVENŢII. Inventarea cuptorului pentru aglomerat şpan a redus cu mult volumul de prelucrare a deşeurilor feroase. El putea fi realizat prin mijloace proprii oriunde, fiind un cuptor cu o construcţie simplă, fără să necesite instalaţii ajutătoare sau o tehnică deosebită. Prin cuptorul cilindric alimentat cu apă şi aşchii care erau arse se prelucra şpanul, iar produsul obţinut era sub forma unor bulgări metalici. Au urmat un dispozitiv de evazat ţevi de cupru, aluminiu la instalaţiile de ungere, modificarea instalaţiei de transport pneumatic ciment, dispozitiv de extras rulmenţi din interior, cărucior de suport, dispozitiv de ridicat şi transportat electromotoare, controlor bonfaer cu strîngere, suport pentru aparatul de sudură, ciocan combinat pentru bătut piese fine, paravan mobil pentru sudare, aparat pentru încălzit PVC şi altele.

ÎN RUSIA

De două ori în viaţă a călcat Ion Cătănescu pe pămînt rusesc şi de fiecare dată a rămas surprins de ceea ce descoperea acolo. Într-una dintre aceste vizite se afla pe aeroport şi a stat pe loc pentru că nu îi venea să creadă ochilor. Îl vedea trecînd prin faţa sa pe primul om care a ajuns în spaţiu: "Noi plecam de pe Vulcov cînd tot sistemul din aeroport a fost oprit. Îi văd pe Gagarin şi pe Tereşkova. Veneau de la Congresul Aeronauticii de la Berlin. A venit un general şi a salutat".