Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mai recent studiu al oamenilor de ştiinţă francezi atestă faptul că arta muzicii era una dintre pasiunile oamenilor preistorici care au trăit în perioada paleoliticului superior.
Cel mai recent studiu al oamenilor de ştiinţă francezi atestă faptul că arta muzicii era una dintre pasiunile oamenilor preistorici care au trăit în perioada paleoliticului superior.
Noile cercetări arată că aceste fiinţe primitive aveau
obiceiul de "a împodobi" cu desene pereţii peşterilor în zonele în
care exista cea mai bună acustică, scrie LiveScience. Unul dintre motivele care
i-a convins pe cercetători să studieze acest aspect constă în faptul că
murmuratul pe culoarele peşterilor, în zonele unde există cele mai multe "scrijelituri"
pe pereţi, emit sunete asemănătoare cu cele ale animalelor de acum zeci de mii
de ani.
VARIANTĂ. O altă
explicaţie este sugerată de viaţa puţin activă a oamenilor acelor vremuri, atît
adulţii, cît şi copiii petrecîndu-şi cea mai mare parte a timpului în peşteri.
Cînd nu mergeau la vînătoare, oamenii cavernelor îşi croiau drum prin
cotloanele întunecate ale peşterilor şi, neavînd la dispoziţie decît luminile
slabe ale torţelor, au dezvoltat un sistem ingenios pentru a se orienta –
ecolocaţia. Potrivit cercetătorilor, vocile locuitorilor din stînci funcţionau
pe principiul asemănător sonarelor din zilele noastre, ecoul sunetelor ajutîndu-i
să exploreze cotloanele necunoscute. "Într-o peşteră, în condiţii similare
cu cele din preistorie, spaţiul înconjurător aflat la o distanţă de cîţiva
metri se află complet în beznă. Avînd în vedere că sunetul parcurge o distanţă
mult mai mare decît lumina slabă a unei torţe, mai ales în împrejurimi
neuniforme, singura posibilitate în siguranţă este aceea de a explora peştera
cu ajutorul vocii şi a ecoului", a explicat cercetătorul Iegor Reznikoff,
specialist în muzică veche de la Universitatea Paris X din oraşul Nanterre,
instituţiei subordonată Academiei din Versailles.
LEGĂTURĂ. În încercarea
de a afla legătura dintre fluierele descoperite de arheologi în peşteri şi
desenele rupestre, echipa condusă de Reznikoff a studiat acustica în mai multe
peşteri din Franţa cu ajutorul unor vocalişti specializaţi care au testat
diferite sunete în diverse locuri. Astfel, după stabilirea hărţii acestor locaţii
unde a fost înregistrată cea mai bună rezonanţă, oamenii de ştiinţă au
descoperit că aproximativ 90% dintre picturile rupestre se aflau în regiunile
peşterilor. Potrivit cercetătorilor, teoria a fost verificată chiar şi în
interiorul celor mai mici tunele deoarece pereţii acestora aveau puncte roşii,
singulare, exact în locurile în care s-a înregistrat cea mai bună rezonanţă a
vocii.
Explicaţie
Cercetătorii francezi nu au găsit altă explicaţie mai plauzibilă pentru această coincidenţă a îmbinării sunetelor cu picturile rupestre înafară de cea a înclinaţiei pentru muzică. "De ce ar fi ales triburile din paleolitic să picteze în locurile cu rezonanţă dacă nu pentru a scoate în evidenţă această calitate a pereţilor şi nu pentru a cînta în cadrul unor ceremonii legate de aceste imagini?", se întreabă Iegor Reznikoff.
Alternativă
Fenomenul cîntecului în timpul desenatului, pe care l-ar fi practicat oamenii cavernelor, pare să nu fie limitat doar la spaţiul din interiorul peşterilor. Alte studii arată că legătura dintre cîntec şi desen există şi într-un sit din regiunea Provence aflată în sud-estul Franţei, lîngă Lacul Minunilor, unde întregul platou de rocă este acoperit de aproximativ o mie de desene. "Acolo, lîngă lac, ecoul răspunde cu melodii întregi şi este o plăcere să cînţi sau să te joci acolo", spune Reznikoff.
