Oceanul Arctic, negociat

După ce s-au grăbit să atragă atenţia comunităţii interna­ţionale, pretinzînd, fiecare în parte, teritoriu din Oceanul Arctic, ţările riverane consideră că a venit momentul ca Organizaţia Naţiunilor Unite să intervină şi să medieze conflictul

Bătălia pentru resursele energetice din Arctic a fost declanşată după ce Moscova a anunţat că ei i se cuvine o mare parte din “tortul” bogăţiilor de pe fundul oceanului. După Rusia, care a descoperit prima ambiguităţile din dreptul internaţional al mărilor, marile puteri riverane Arcticului şi-au anunţat intenţia de a obţine, fiecare în parte, cîte “o felie de tort”. Potrivit legislaţiei internaţionale, există o zonă de suveranitate de 200 de mile marine în jurul coastelor ţărilor riverane Oceanului Arctic. Disputa a apărut în privinţa unui teritoriu de aproximativ 1,2 de milioane de kilometri pătraţi, sub care se crede că există rezerve impresionante de petrol şi gaze naturale (potrivit unor estimări ar putea fi vorba de un sfert din rezervele mondiale de petrol şi gaz). Legea spune că fiecare stat poate avea propriile revendicări teritoriale în decurs de zece ani de la ratificarea Convenţiei ONU referitoare la dreptul maritim, o a doua condiţie obligatorie fiind necesitatea prezentării unor dovezi ştiinţifice care să justifice extinderea platoului continental al statului care formulează pretenţii.

ONU va trebui să analizeze aceste pretenţii şi să ia în calcul faptul că Rusia şi Norvegia au solicitat deja extinderea zonelor economice din Oceanul Arctic. În cazul în care comisiile împuternicite de ONU vor da cîştig de cauză celor două state, acest lucru ar însemna că Rusia şi Norvegia vor putea să controleze rezervele de aproximativ zece miliarde de tone de gaze naturale şi petrol din regiune, dar şi rezervele de diamante, aur, plumb, zinc şi nichel. Potrivit Convenţiei, ţările semnatare au dreptul să-şi extindă dreptul de exploatare a resurselor naturale, minerale, energetice, biologice de la 200 la 350 de mile maritime daca pot demonstra ştiinţific că anexarea reprezintă “o prelungire naturală a platoului continental”.

Moscova şi-a justificat încă din anul 2001 dorinţa de a-şi extinde teritoriul prin faptul că lanţul muntos submarin Lomonosov, care se întinde din Groenlanda în Siberia, este parte componentă din platoul continental. De altfel, ruşii au amplasat, în august 2007, steagul Federaţiei la o adîncime de circa patru kilometri înspre fundul oceanului. După Rusia şi ambiţiile sale expansioniste, au urmat Canada şi Danemarca. Lupta dintre canadieni şi danezi se duce pentru suveranitatea insulei Hans. Conflictul dintre şi Statele Unite a apărut ca urmare a neînţelegerilor privind “tronsonul” de navigaţie dintre Atlantic şi Pacific, cunoscut sub numele de “pasajul nord-vest”.

Dincolo de diferendul economic – deschiderea unei noi rute comerciale mari­time reprezintă o a doua miză a disputei pentru Oceanul Arctic – ambiţiile teritoriale ale Moscovei au deranjat vădit Statele Unite şi Canada. Autorităţile canadiene susţin că vor construi în regiunea arctică un port şi o bază de antrenament pentru forţele paramilitare nepermanente care patrulează această regiune. Anunţul canadienilor şi atitudinea Rusiei au stîrnit autorităţile americane.

Deşi la sfîrşitul lunii mai, responsabili ai Organizaţiei Naţiunilor Unite au convenit să medieze diferendul între cele patru ţări rivera­ne. Rusia a continuat să trimită bombardiere în Oceanul Arctic. Două aeronave ruseşti Tu-95 Bear au survolat, la începutul acestei săptămîni, zona arctică. Misiunea “de rutină” face parte dintr-o strategie aprobată anul trecut, prin ordin prezidenţial, de Vladimir Putin.

CARACTERISTICI. Oceanul Arctic este situat în principal în regiunea Polului Nord şi este cel mai mic şi cel mai puţin adînc dintre cele cinci oceane ale lumii. Ca suprafaţă Arcticul are o arie cu o formă aproximativ circulară şi se întinde pe 14.090.000 km2, aproape de 1,5 ori mai mic decît teritoriul Statelor Unite. Oceanul este înconjurat de Eurasia, America de Nord, Groenlanda şi cîteva insule. Este singurul ocean din lume pe care nu se poate face navigaţie.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Vor dispărea coralii?

Recifurile de corali au fost supranumite pădurile tropicale ale oceanelor datorită biodiversităţii lor. Astăzi, recifurile de corali se aseamănă cu pădurile tropicale şi în ceea ce priveşte rata de distrugere. În ultimii ani, a dispărut un sfert din recifurile de corali din lume, relatează revista Discover. Comunitatea biologilor marini face eforturi pentru păstrarea acestor minuni subacvatice, iar pentru salvarea lor trebuie să înţeleagă sursele problemelor, de la încălzirea globală, pînă la pescuitul excesiv şi atacurile pră­dă­torilor. Arderea combustibililor fosili a dus la o uşoară creştere a temperaturii oceanelor, îndeajuns încît să ducă la dispariţia unor microalge care menţin calcifierea coralilor.

45 de trilioane pentru supravieţuire

Potrivit unui nou studiu, lumea trebuie să investească aproximativ 45 de trilioane de dolari în următoarele zeci de ani pentru construirea a 1400 de uzine nucleare pentru producerea energiei şI pentru a dezvolta folosirea energiei eoliene în încercarea de a stopa efectul de seră, până în anul 2050, informează Associated Press preluată de Yahoo News. “Atingerea unui nivel de reducere a emisiilor într-un procent de 50% reprezintă o provocare formidabilă, şi am avea nevoie de politică de acţiune imediată şI tranziţie tehnologică la un nivel fără precedent” a spus directorul Agenţiei Internaţionale pentru Energie, Nobuo Tanaka. Oamenii de ştiinţă încearcă evitarea creşterii temperaturilor cu mai mult de 4,2 grade, creştere care ar putea declanşa efecte devastatoare cum ar fi dispariţia în masă a speciilor, foamete şi secetă.

Încălzirea globală dăunează microbilor

Încălzirea globală nu afectează numai plantele şi animalele, ci şi viaţa microbilor, bacteriilor şi fungilor (foto) care au milioane de roluri în lanţul trofic, informează Science Daily. Cer­cetătorii americani au studiat microorganismele care trăiesc pe rezervele de carbon din solul aflat în taigaua din Alaska, pornind de la ipoteza că o creştere însemnată a temperaturii va împiedica descompunerea fun­gilor din această zonă. “Cu cît temperatura creşte vom vedea din ce în ce mai mult nitrogen în sol. Nitrogenul împiedică activitatea şi diversitatea, astfel că vom sfârşi prin a vedea din ce în ce mai puţin dioxid de carbon produs de fungi”, a spus cercetătorul Kathleen Treseder de la Universitatea din California la a 108-a întâlnire gene­rală a Societăţii Americane de Microbiologie.

Pădurea tropicală în permanent pericol

Papua Noua Guinee se confruntă cu grave probleme cauzate de defrişarea excesivă, informează National Geographic. Conform unui studiu efectuat pe imaginile satelitare preluate în ultimele trei decenii, la rata curentă de distrugere, pînă în 2021, pădurea tropicală a ţării va dispărea în totalitate. Papua Noua Guinee deţine cea de-a treia pădure tropicală ca mărime din lume, însă în 30 de ani s-au pierdut 8 milioane de hectare. “Se credea că Papua Noua Guinee are o rată de defrişare şi degradare foarte mică sau inexitentă. Pădurea dispare în acelaşi ritm ca cea din Congo şi cea a Amazonului”, a declarat Phil Shearman de la Universitatea din Papua Noua Guinee, co-autor al studiului.