Primul om în spaţiu acum 50 de ani

12 aprilie 1961. Era într-o miercuri. Împlinise 27 de ani cu trei zile mai-nainte. După câteva ore avea să intre în istorie ca primul om care a ajuns pe orbita Pă­mântului. Acest om modest şi sociabil s-a nu­mit Iuri Gagarin, iar anul acesta ar fi împlinit 77 de ani.

La Kremlin se vorbea încă din 1946 despre posibilitatea trimiterii în spaţiu a unui om. Planurile au început să se concretizeze abia după 13 ani, în 1959, o dată cu recrutarea, din rândurile piloţilor de avioane de luptă, a viitorilor cosmonauţi. Până în martie 1960, după o serie de evaluări, au fost aleşi 20 de oameni. În 1961, şase dintre ei au fost desemnaţi să facă parte din echipa Vostok. Trei dintre aceştia – Iuri Gagarin, Gherman Titov şi Grigori Neliubov – au fost consideraţi cei mai buni, iar „finala” s-a „jucat” între Gagarin şi Titov, rezultatul fiind anunţat cu doar 48 de ore înainte de lansare. „Am învăţat echipamentul tehnic foarte bine. Ne-am antrenat foarte mult ca să aflăm cum reacţionează organismul uman la diferiţi factori în timpul zborului în spaţiu: vibraţia, suprasarcina, imponderabilitatea”, spunea Gagarin, potrivit site-ului ruvr.ru, despre etapele de antrenament extrem de dur de dinaintea zborului.

Între timp, la Baikonur, fuseseră pregătite trei comunicate de presă pentru anunţarea primului zbor al unui om pe orbită. Comunicatele se numeau: „Succes” (dacă misiunea se dovedea reuşită), „Apel către guvernele altor ţări” (în cazul în care capsula la bordul căreia se afla cosmonautul ar fi căzut pe teritoriul unui stat străin sau în apele internaţionale) şi „Tragic” (dacă Iuri Gagarin nu se mai întorcea în viaţă), informează Vocea Rusiei pe pagina de internet.

„Să mergem”, a spus Gagarin cu câteva secunde înainte de a porni la drum, în 12 aprilie. La ora locală 09:07, o rachetă Vostok de 287 de tone a fost lansată de pe cosmodromul Baikonur. „Botezul” Vostok-ului avusese loc cu un an înainte – în 1960 când, având la bord celebrii câini Belka şi Strelka, racheta a efectuat o misiune de câteva ore în spaţiu şi s-a întors în condiţii optime. De data aceasta, Vostok avea o misiune mult mai ambiţioasă – îi fusese ataşată o capsulă, care îl transporta pe orbită pe Gagarin. Capsula de 4,4 metri lungime era formată din două compartimente – o cabină în formă sferică, având diametrul de 2,5 metri, şi un modul de suport în care se găseau, între altele, echipamentele radio şi de filmat pentru a transmite la centrul de comandă de la sol imagini şi date în timp real privind starea cosmonautului. Gagarin nu avea control asupra comenzilor de bord, naveta fiind dirijată în totalitate de la sol. Exista însă, în capsulă, un plic sigilat care i-ar fi permis lui Gagarin ca, în caz de extremă urgenţă, să afle combinaţia de operaţiuni necesară preluării controlului.

Motoarele s-au ambalat şi un zgomot înfiorător a precedat avântul rachetei-purtătoare. Din casca lui Gagarin s-au auzit primele cuvinte după lansare: „Simt suprasarcina, vibraţiile, suport totul normal”. Apoi, scrie ruvr.ru, tonul i s-a schimbat: „Predomină emoţiile – bucuria, entuziasmul”. Pe măsură ce nava se îndepărta de Pământ, cosmonautul îşi exterioriza tot mai mult trăirile. S-a bucurat ca un copil atunci când a văzut, prin hublou, zăpada, pădurea, relieful Pământului. Trecuseră doar câteva secunde.

„Nu vă temeţi de mine, sunt de-al vostru”
Secretul care a învăluit pregătirea misiunii a fost dezvăluit omenirii abia după 52 de minute de la lansare. La ora 09:59, ora Moscovei, a fost făcută publică următoarea declaraţie: „Prima navetă din lume, Vostok, cu un om la bord, a fost lansată pe orbită din URSS la 12 aprilie 1961. Pilotul şi navigatorul Vostok este cetăţean al URSS, maiorul de Aviaţie Iuri Gagarin. Lansarea rachetei spaţiale a avut succes şi, după ce a atins viteza de aproximativ 27.000 de kilometri pe oră (necesară pentru a ajunge pe orbita Pământului, n.n.) a fost efectuată separarea din ultima treaptă a rachetei purtătoare, iar naveta a intrat în zbor liber pe orbita Terrei. Potrivit informaţiilor preliminare, perioada de revoluţie a navei în jurul Terrei este de 89,1 minute. Distanţa minimă de la Pământ la perigeu este de 175 de kilometri şi maxima până la apogeu de 302 kilometri, iar unghiul de înclinaţie a planului orbitei faţă de Ecuator de 65 de grade şi patru minute. Naveta cântăreşte 4.725 de kilograme, excluzând greutatea rachetei purtătoare”.

Vostok a zburat în jurul Pământului timp de circa 90 de minute. La 10:25, ora Moscovei, nava se afla deasupra Africii. În acel moment au apărut probleme despre care nu s-a vorbit oficial timp de mai bine de patru decenii. Potrivit ruvr.ru, modulul de coborâre nu s-a desprins la timp de modulul cu echipamentele de bord şi ambele au început să se apropie de sol cu o viteză uluitoare. Temperatura exterioară navetei a crescut atât de mult încât cablurile au ars şi mo­dulele s-au separat, evitându-se astfel o catastrofă. Gagarin a aterizat cu paraşuta, şi nu în interiorul capsulei, după cum mărturisea el însuşi în cartea sa, „Drumul către cosmos”. A aterizat la ora 10:55, la circa 400 de kilometri faţă locaţia calculată iniţial de centrul de la sol, scrie jurnalistul Anton Pervuşin în cartea „108 minute care au schimbat lumea”. S-a paraşutat lângă satul Smelovka din regiunea Saratov, sub ochii unei ţărănci şi ai nepoatei sale, potrivit ruvr.ru. Ele s-au îndreptat spre Gagarin, însă s-au oprit, fiind tulburate de înfăţişarea neobişnuită a omului în costum portocaliu de scafandru. „Am început să dau din mâini şi să strig: sunt de-al vostru, nu vă temeţi de mine, veniţi aici”, le-a spus cosmonautul.

Erou al omenirii
Iuri Alexeievici Gagarin s-a născut la 9 martie 1934 într-o familie de oameni simpli şi educaţi. A ajuns erou naţional la vârsta de 27 de ani şi tot atunci imaginea sa a devenit monedă de schimb, în scopuri propagandistice, pentru Uniunea Sovietică. La 14 aprilie 1961, o mulţime de oameni s-a strâns în faţa Mausoleului din Moscova pentru a-l aclama pe eroul lor. Urcat la tribună, Gagarin le-a spus: „Vreau să mulţumesc din toată inima savanţilor, inginerilor, tehnicienilor, muncitorilor sovietici care au construit această navă, la bordul căreia pot fi descoperite tainele spaţiului cosmic. Sunt convins că toţi prietenii mei, piloţi cosmonauţi, sunt, de asemenea, pregătiţi în orice moment să efectueze un zbor în jurul Planetei noastre”.

Mai târziu, când a scris „Drumul către cosmos”, Iura, cum îi spuneau apropiaţii, mărturisea: „Când mă uit la chipul fiicei mele nu văd ceea ce văd alţi taţi – nu mă văd pe mine însumi sau pe soţia mea. Văd doar cosmosul”. Gagarin a fost numit Erou al URSS, Erou al Muncii în Cehoslovacia, Bulgaria, Vietnam; membru de onoare al Academiei Internaţionale de Astronautică, Cetăţean de Onoare al multor oraşe din lume. A fost decorat cu Medalia de Aur în Austria, Italia, Suedia, Marea Britanie şi Franţa. După legendarul zbor, a devenit director al Centrului pentru pregătirea cosmonauţilor.

A murit la 27 martie 1968 în timpul unui zbor de antrenament cu un MIG-15, potrivit variantei oficiale. A fost înmormântat în Piaţa Roşie din Moscova.