Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Studii recente efectuate de planetologii de la University College London (UCL) au reuşit să stabilească cu mai mare precizie punctul de la care atmosfera unei planete din clasa gigantelor gazoase devine instabilă in interacţiune cu forţa de atracţie a stelei in jurul căreia gravitează aceasta, relatează Science Daily.
Studii recente efectuate de planetologii de la University College London (UCL) au reuşit să stabilească cu mai mare precizie punctul de la care atmosfera unei planete din clasa gigantelor gazoase devine instabilă in interacţiune cu forţa de atracţie a stelei in jurul căreia gravitează aceasta, relatează Science Daily. "Cunoaştem faptul că Jupiter are o atmosferă subţire stabilă şi orbitează in jurul Soarelui la cinci unităţi astronomice (UA) - sau de cinci ori distanţa dintre Pămănt şi Soare. In contrast, mai ştim şi că exoplanete, precum HD209458b, care orbitează de 100 de ori mai aproape de soarele lor decăt Jupiter, au o atmosferă foarte extinsă, care se evaporă in spaţiu, de la căldură", detaliază pentru Science Daily Tommi Koskinen, din cadrul departamentului de fizică şi astronomie al UCL. Cercetătorii britanici susţin in studiul publicat in prestigioasa Nature şi consultat de Science Daily că, dacă planetele gazoase gigantice sunt plasate la 0,14 unităţi astronomice de steaua in jurul căreia orbitează, atunci atmosfera acestora incepe să devină instabilă. Distanţa foarte mică de stea generează expansiunea atmosferei in cele din urmă, desprinzănd-o de planetă.
Profesorul Alan Aylward, unu dintre autorii studiului, a comentat referitor la această descoperire: "Pentru prima oară am utilizat modelarea 3D pentru a reuşi să inţelegem tot procesul de incălzire care are loc in clipa in care o gigantă gazoasă ajunge mai aproape de steaua sa". Aylward a adăugat: "Am descoperit că 0.15 UA este punctul semnificativ fără intoarcere. Dacă o planetă gazoasă trece de această valoare, chiar şi cu foarte puţin, hidrogenul molecular devine instabil şi H3+ nu mai este produs. Efectul de autoreglare termostatică se dezintegrează şi atmosfera incepe să se incălzeazcă incontrolabil". La realizarea simulării 3D a acestei situaţii, cercetătorii de la UCL au luat in calcul şi vănturile din atmosferă care contribuie la echilibrarea termică a planetelor de acest tip.
Descoperirea oferă date noi despre modul in care diferitele tipuri de planete şi sisteme solare interacţionează. Gigantele gazoase se formează de obicei pornind de la un miez de gheaţă, departe de stelele spre care treptat sunt atrase. Miezul de gheaţă este invelit in straturi dense de atmosferă, atrasă de forţa de gravitaţie a centrului.
Citește pe Antena3.ro
Cercetătorii de la universitatea britanică consideră că descoperirea punctului de la care planetele de felul lui Jupiter işi incep dezintegrarea atmosferică din cauza apropierii prea mari faţă de steaua-mamă este vital pentru cercetările ulterioare referitoare la exoplanetele din clasa giganţilor gazoşi. "Acum 12 ani, astronomii incă cercetau cerurile pentru dovezi privind exoplanetele. Este uimitor dacă stăm să ne găndim că de atunci am găsit 250, dar in acelaşi timp şi inţelegem mai mult despre cum au apărut şi ce se intămplă cu ele pe durata vieţii lor", a declarat profesorul Steve Miller, coautor al studiului de la UCL. (D.Z.)
Columbus, amănat pe ianuarie
NASA a decis amănarea lansării navetei Atlantis, programată pentru 9 decembrie din cauza unor probleme persistente la unul din rezervoarele de combustibil, relatează BBC. Atlantis urma să ducă in orbita terestră laboratorul Columbus, construit de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi destinat montării pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Administraţia spaţială americană a anunţat că Atlantis va rămăne la sol pănă in ianuarie 2008, cănd se estimează că va fi lansată, impreună cu costisitoarea incărcătură Columbus la bordul său. Trei dintre senzorii de la rezervoare nu au funcţionat in tentativa de lansare de la 6 decembrie.
Record de lungime intergalactic
O rază-particulă intergalactică descoperită de o echipă de cercetători din India şi Germania deţine recordul de lungime in prezent, ea intinzăndu-se pe o distanţă mai mare de 1 milion de ani-lumină, relatează New Scientist. Echipa de la Universitatea Pune, din Maharasthtra, din India, a observat emisiile din galaxia CGCG 049-033, in vreme ce scana detaliat frecvenţele radio. De obicei, astfel de obiecte apar din centrul galaxiilor active, in care gazul este absorbit de găurile negre care se găsesc in aceste zone.
Cheia vieţii e in stele
Galaxiile vechi ar fi putut prezenta toate condiţiile necesare pentru apariţia vieţii aşa cum o ştim noi cu 500 de milioane de ani mai devreme decăt se estimase iniţial, relatează New Scientist, citănd studiile efectuate de o echipă de astronomi de la Universitatea din Texas, Austin, in Statele Unite. "Cheia" constă in existenţa stelelor din Populaţia a III-a, care aveau in medie de 100 de ori masa Soarelui. Prin exploziile lor, resturile rezultate din supernove, bogate in carbon, oxigen, silicon şi fier, ar fi fost răspăndite prin galaxii dănd vieţii posibilitatea de a apărea.
