Sarkozy, zdruncinat de taxa pe carbon

În timp de criză, taxe noi. Un dicton cu care ne-am obişnuit deja. Franţa are ambiţia de a deveni prima ţară industrializată care introduce taxa pe emisiile de dioxid de carbon. Începând cu anul viitor, francezii vor plăti 17 euro pe tona de CO2. Potrivit unui sondaj, măsura este contestată deja de aproximativ două treimi din electorat.

La doi ani după ce a promis că va transforma ţara într-o republică "verde", preşedintele Nicolas Sarkozy a anunţat, la începutul lunii septembrie, introducerea din 2010 a unei taxe pe emisiile de dioxid de carbon (CO2). Inventată de suedezi, "taxa pe carbon" a primit o susţinere deosebită în Franţa anului 2007, în timpul campaniei electorale pentru prezidenţiale. Ulterior, entuziasmul clasei politice s-a evaporat, dând mari bătăi de cap administraţiei de la Palatul Élysée. Iniţiativa a fost dur criticată atât de colegii de partid ai lui Sarkozy, de Opoziţie şi de electorat, cât şi de ecologişti. Potrivit agenţiei Associated Press, două treimi dintre alegători contestă măsura prin care preşedintele a aprobat introducerea unei taxe de 17 euro pe tona de dioxid de carbon înregistrat de gospodării şi companii pentru consumul de gaz, petrol şi carbon. Asta în contextul în care media europeană a emisiilor personale de CO2 este de aproximativ şapte tone pe an. Taxa nu se aplică şi pentru consumul de electricitate, pentru că 80% din electricitate este generată de centralele nucleare care nu înregistrează emisii de CO2.  Alegătorii se văd astfel împovăraţi cu noi dări chiar acum, în an de criză. Colegii preşedintelui se tem că partidul lor - Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) - va pierde susţinerea electoratului. Politicienii din tabăra adversă, în speţă socialiştii lui Marie-Segolene Royal, consideră că se face o mare nedreptate la adresa omului de rând. Noul impozit este criticat din toate direcţiile, inclusiv de ecologişti, care propun vehement o valoare a taxei de aproape două ori mai mare decât cea actuală.

"Fiecare centimă luată de la familii va fi returnată familiilor. Scopul acestei politici fiscale ecologice nu este de a umple depozitele statului, ci de a încuraja poporul francez şi companiile să-şi schimbe comportamentul. Cea mai mare provocare căreia trebuie să-i facem faţă este schimbarea climatică. Fiecare dintre compatrioţii noştri trebuie să conştientizeze acest aspect", a spus Sarkozy într-un discurs susţinut recent în Lyon. Aflat în vizită de lucru la grupul CIAT (Compania Industrială de Aplicaţii Termice), alături de ministrul Energiei, Jean-Louis Borloo, preşedintele a explicat că noua taxă va poziţiona Franţa în rândul ţărilor care s-au angajat la o reducere în următorii 40 de ani de 25% a actualului nivel al emisiilor de CO2.

Potrivit cotidianului britanic The Independent, nici premierul FranÎois Fillon nu se află în concordanţă cu şeful statului, însă Sarkozy a promis că populaţia contribuabilă şi mediul de afaceri vor fi compensaţi 100% pentru plata noii taxe - prin reducerea impozitului pe salariu şi pe venituri. De aceste beneficii nu vor avea însă parte persoanele care nu au nici un fel de venit şi care vor primi din partea statului aşa-numitele "cecuri verzi". Facturile la căldură şi gaze, precum şi preţul la pompa de petrol vor creşte pentru toată lumea, dar francezii care trăiesc în zonele rurale vor plăti mai mult decât orăşenii combustibilul pentru autoturisme. Ministrul francez al Bugetului, Eric Woerth, crede însă că această taxă este un impozit inteligent menit să contribuie la reducerea consumului de energii cu emisii mari de gaze cu efect de seră. La finele acestei luni, Parlamentul francez va lua în discuţie proiectul Legii bugetului, act normativ în care este inclusă şi noua taxă verde.

Politica "verde" a Franţei
La începutul mandatului său, în 2007, Nicolas Sarkozy a anunţat demararea unui plan de dezvoltare durabilă a Franţei, cu accent pe aşa-numita politică "verde" desfăşurată pe trei segmente: schimbările climatice, conservarea biosferei şi prevenirea efectelor pe care poluarea le are asupra sănătăţii oamenilor. Preşedintele a cerut susţinerea Guvernului, a administraţiilor locale, a sindicatelor, a companiilor şi a organizaţiilor neguvernamentale. Pentru a arăta importanţa pe care o acordă domeniului, Sarkozy a organizat o întâlnire, denumită "Le Grenelle de l'Environnement", eveniment la care au fost invitaţi Al Gore, fost vicepreşedinte al SUA (în mandatul lui Bill Clinton) şi deţinător al Premiului Nobel pentru Pace (în 2007), precum şi Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene. În cadrul acestui eveniment au fost enunţate 2010 de măsuri necesare pentru a susţine politica "verde" a ţării: introducerea unei taxe verzi pentru automobile; reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transportul rutier; eficientizarea consumului de energie în domeniul construcţiilor; modernizarea locuinţelor actuale pentru a deveni eficiente din punct de vedere energetic; reducerea folosirii în agricultură a pesticidelor; interzicerea comercializării seminţelor modificate genetic; utilizarea etichetelor ecologice în comerţ; eliminarea reziduurilor energetice din gospodării; interzicerea becurilor electrice incandescente şi, nu în ultimul rând, introducerea "taxei pe carbon" pentru produsele care consumă combustibili fosili în procesele de fabricare şi utilizare.

Peste 7.000 de tone de emisii "prezidenţiale"
Nu este foarte clar cine va plăti taxa de carbon pentru avionul prezidenţial. Potrivit unei reviste ecologice, aeronava Airbus A 319 CJ a lui Sarkozy a consumat în primele 11 luni ale anului trecut 7.061 de tone de CO2, adică de aproximativ 1.000 de ori mai mult decât emisiile de CO2 ale unui om obişnuit. Consumul a fost calculat de publicaţia Terra Economica luând în considerare doar zborurile oficiale ale preşedintelui. În 2011, şeful statului va intra în posesia unui avion mai performant, un Airbus A330-200, care a fost deja achiziţionat şi urmează să fie dotat cu toate cele necesare. Ecologiştii spun însă că acest Airbus este de aproximativ două ori mai poluant decât aeronava pe care o foloseşte în prezent preşedintele. Supranumit Sarko-One, avionul, care va fi folosit atât de preşedinte, cât şi de miniştri şi delegaţiile ministeriale, va fi decorat sobru, în nuanţe de bej, şi va fi dotat cu 66 de scaune - 60 pentru miniştrii, consilieri, colaboratori şi alţii şi şase pentru jurnalişti, scrie publicaţia La Depeche. În carlingă va fi amenajat "cartierul general", de unde preşedintele va conduce ţara prin intermediul unor sisteme de comunicaţii ultraperformante şi securizate. La bordul avionului vor fi amenajate un bloc operator pentru efectuarea de intervenţii chirurgicale urgente, precum şi o încăpere specială cu o capacitate de maximum 20 de persoane pentru reuniuni de urgenţă ale Guvernului. Se vor crea totodată două spaţii pentru nevoile urgente ale cuplului prezidenţial - un salon cu pat dublu şi o cabină de duş şi un salon cu birou de lucru, informează La Depeche, citând un responsabil al Ministerului Apărării.

"Noi suntem producători europeni de energie regenerabilă, iar emisiile noastre de gaze cu efect de seră sunt inferioare cotei de 21% pe cap de locuitor în raport cu media europeană"
Henri Paul - ambasadorul Franţei în România