Secretul peşterilor

Deja celebrele manuscrise de la Marea Moartă, descoperite în urmă cu aproximativ o jumătate de secol, au fost expuse săptămîna trecută la Muzeul Israelului din Ierusa­lim.

Deja celebrele manuscrise de la Marea Moartă, descoperite în urmă cu aproximativ o jumătate de secol, au fost expuse săptămîna trecută la Muzeul Israelului din Ierusa­lim. Timp de mai bine de trei luni, oamenii vor avea ocazia să afle, pe lîngă istoria călătoriei zbuciumate a sulurilor scrise în piele, papirus şi tablete de cupru, în opt limbi şi dialecte, şi o istorie a popoarelor.

Manuscrisele au fost găsite în 11 grote situate de-a lungul litoralului de la Marea Moartă, la aproximativ 20 de kilometri la est de Ierusalim şi la 40 de metri sub nivelul mării. Puţine lucruri se cunosc despre aceste peşteri – experţii spun doar că ele ar fi fost abandonate din cauza unei răscoale împotriva romanilor. Pe o terasă a Mării Moarte, pe litoralul iordanian de astăzi, au mai rămas doar ruinele unui soi de templu cu multe încăperi, cu construcţii anexe, apeducte şi încăperi unde se copiau manuscrise. Oamenii locului şi arheologii au descoperit aici 11.000 de amfore, un cimitir cu 1.000 de morminte, monede din timpul lui Augustus etc. Nu departe de aceste ruine, o peşteră creată de mîna omului a adăpostit, pînă nu demult, mii de fragmente de manuscrise în ebraică şi arameică. Fragmentele provin de la 400 de cărţi păstrate cîndva, cu grijă, la Biblioteca comunităţii din Qurman. Nu se ştie încă ce oameni au locuit atunci în aceste locuri, dar mulţi sînt aceia care susţin că există o legătură strînsă între comunitatea din Qurman şi creştinismul primitiv. Mulţi sînt aceia care vorbesc despre asemănările dintre practicile creştine şi cele ale acestei comunităţi.

Deşi Qurman nu este o denumire pe care să o găseşti în Biblie sau în vechea toponimie a Palestinei, există cercetători care susţin că termenul reprezintă traducerea cuvîntului ebraic “Gomora” (una dintre cetăţile distruse din ordinul lui Dumnezeu din cauza desfînării la care se dăduseră locuitorii lor).

Majoritatea fragmentelor recuperate de-a lungul vremii sînt numerotate în conformitate cu peştera în care au fost găsite. Doar în grotele cu numărul 1 şi 11 au fost păstrate, intacte, celebrele manuscrise. Din grota cu numărul 4 au fost recuperate cele mai multe “rămăşiţe” – aproximativ 15.000 de fragmente provenite din 500 de manuscrise. Cele aproximativ 870 de suluri descoperite pînă în prezent (există voci care susţin că numărul lor nu este chiar atît de mare) sînt împărţite în două categorii – texte biblice şi nonbi­blice. Texte mai vechi cu un mileniu decît orice fragment după Isaia. Sînt, de fapt, cele mai vechi texte ale Vechiului Testament.