Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Copiii de mîine se vor putea juca şi în aer liber cu mingile electronice care sînt pe cale de a fi inventate.
Copiii de mîine se vor putea juca şi în aer liber cu mingile electronice care sînt pe cale de a fi inventate. Alături de acestea, în viitorul apropiat vom atinge poate primele ţesuturi umane scoase la imprimantă.
Unii cercetători se preocupă în ultimii ani de soarta
planetei şi caută metode cît mai eficiente pentru crearea energiei
alternative.
SPERANŢE. O potenţială
sursă de biocombustibil este uleiul de microalge, însă algele necesită lumină
naturală pentru a se dezvolta, iar aceasta poate fi stocată în cantităţi
limitate în încăperi speciale care acţionează ca bioreactoare. David Bayless,
profesor de inginerie mecanică la Universitatea Ohio din Athens, Statele
Unite, a proiectat un bioreactor cu fibre optice care canalizează lumina solară
în cilindrul lat de zece centimetri şi lung de doi metri, umplut cu microalge,
apă şi nutrienţi. Această metodă oferă algelor lumină puternică şi atunci cînd
camera nu se află sub acţiunea razelor solare.
MONITORUL-MINGE.
Dacă Nintendo Wii a revoluţionat jocurile video prin mobilitatea pe care o
oferă sistemul de control, Philips merge şi mai departe şi vrea să
construiască un monitor robust în formă de minge care, în timp ce se rostogoleşte
prin încăpere, afişează o imagine în mişcare. Poziţia şi mişcarea mingii sînt
controlate de un aparat de comandă staţionar, iar poziţia jucătorilor faţă de
minge este monitorizată prin ultrasunete. Un exemplu de joc ce utilizează
acest monitor mobil implică două grupuri de jucători care aruncă mingea de la
unul la altul fără a permite membrilor unui al treilea grup să o prindă.
LICHIDE MIRACULOASE.
Lichidele ionice sînt materiale saline fluide la temperaturi relativ scăzute,
formate din ioni pozitivi şi negativi. Primele lichide ionice erau materiale
foarte corozive, cu uz limitat, dar, din 1990, cercetătorii au început să
lucreze la versiuni mai puţin corozive, stabile la temperatura camerei, care
astăzi sînt folosite ca solvenţi şi lubrifianţi. Mark Grinstaff, cercetător la
Universitatea din Boston, a dezvoltat lichide ionice vîscoase şi elastice.
Prin ataşarea unui lung lanţ de hidrocarbon la unul din cele două tipuri de
ioni din lichid, Grinstaff a reuşit să creeze o gamă de substanţe ionice cu
propietăţi elastice şi este de părere că acestea ar putea fi folosite ca
electroliţi pentru baterii cu forme ciudate, care alimentează gadgeturi
minuscule.
ŢESUTURI IMPRIMATE.
Imprimantele 3D, apărute acum cîţiva ani, printează anumite structuri în
straturi, plasate unul deasupra celuilalt pentru a forma o structură complexă
tridimensională. Cercetătorul James Yoo, de la Institutul de Medicină
Regenerativă din Carolina de Nord, Statele Unite, susţine că poate face acelaşi
lucru şi cu celulele vii, respectiv că se poate folosi de un mecanism standard
de imprimare pentru a crea straturi de celule viabile, care pot construi
structuri tridimensionale. Aceste structuri pot conţine diverse tipuri de celule
aşa cum şi imprimantele convenţionale folosesc tuş de diferite culori.
Sistemul ar putea imprima şi vopsele care să crească vizibilitatea structurii,
precum şi agenţi de creştere care asigură dezvoltarea sănătoasă. Yoo susţine că
imprimanta sa poate crea absolut orice, de la piele şi os pînă la ţesuturi
pancreatice şi nervoase.
Citește pe Antena3.ro
IMPLANTURI OCULARE.
Cipurile sensibile la lumină plasate în spatele ochiului le pot ajuta pe
persoanele cu anumite probleme de vedere. Acestea funcţionează pe principiul
convertirii luminii în impuls electric care ajunge direct la creier prin
intermediul celulelor nervoase din spatele ochiului. Lentilele ochiului
proiectează imaginea pe o suprafaţă curbată numită retină, iar aceasta poate fi
o problemă pentru cipurile minune, pentru că ele sînt drepte. O altă
posibilitate este folosirea unei camere externe care să înregistreze imagini şi
să le transmită cipului, însă Armand Tanguay şi Patrick Nasiatka, de la
Universitatea din Los Angeles, sînt de părere că o cale mai bună constă în
implantarea unei camere în interiorul ochiului care însă să evite retina. Cei
doi specialişti au propus un model de cameră atît de mică, încît să poată fi
implantată fără probleme între lentilele ochiului, luînd în calcul şi efectul
corneei asupra luminii primite.
