Imagini la “îndemână”, din orice material

Touchscreen-urile au fost la mare căutare la standurile expoziţiei Integrated Systems Europe. Unele companii au venit pregătite cu tehnologii capabile să facă din orice geam un astfel de dispozitiv.

EVENIMENT - Expoziţia ISE, prilej de afişare a touchscreen-urilor

Touchscreen-urile au fost la mare căutare la standurile expoziţiei Integrated Systems Europe. Unele companii au venit pregătite cu tehnologii capabile să facă din orice geam un astfel de dispozitiv.

În peste 400 de standuri instalate în centrul expoziţional al Amsterdamului, RAI, expo­zanţii s-au străduit să atragă atenţia vizitatorilor evenimentului ISE, show dedicat tehnologiilor audiovizuale şi sistemelor integrate din acest domeniu. Cum era de aşteptat, majoritatea a venit bine pregătită la capitolul imagine, pro­iec­toarele fiind la loc de cinste. În număr destul de mare au fost însă şi cei care au înţeles că trebuie să le ofere vizitatorilor şi şansa de a interacţiona într-un fel cu imagi­nile. Rolul principal în acest capitol l-au avut touchscreen-urile. Magne­tismul acestor dispozitive care aduc conţinutul digital la... mâinile utilizatorului putea fi observat prin simplul fapt că în faţa fiecărui astfel de ecran “sensibil” aşteptau doi, trei curioşi pentru a-l testa. Testul însemna, în multe dintre si­tuaţii, explorarea hărţii Amsterdamului, întrucât Google Earth a fost aplicaţia la modă pe touchscreen-urile expoziţiei ISE.

Touchscreen din orice. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost însă o tehnologie care ar putea fi numită “mama touchscreen-u­ri­lor”. Asta pentru că este în stare să facă din orice suprafaţă nemetalică (geam, acrylic, chiar şi lemn) un pa­nou sensibil la atingere. Supra­faţa trebuie să mai îndeplinească o singură condiţie, aceea de a avea o grosime de maxim 16 mm. Una din tehnologiile de acest tip aparţine com­paniei Paradigm, se numeşte TouchGlass. Ea constă practic dintr-o folie subţire de plastic, flexi­bilă, care are încorporată o matrice de fire mici, aproape insesizabile cu ochiul liber, cu ajutorul cărora se face detecţia degetului, cu o acura­teţe de circa 3 milimetri. Se poate folosi pe ecrane de până la 100 de inci, singura incompatibilitate fiind cea cu plasmele, din cauza interfe­renţelor electromagnetice. Unitatea de control a TouchGlass, si­tuată pe lateralul foliei, se conec­tează la PC. Viteza de răspuns a dispoziti­vului variază în funcţie de grosimea materialului, între 50 şi 100 de mi­li­secunde. Preţul end-u­ser al ecranului, fără TVA, era de 3.398 euro. Paradigm nu era singura companie care expunea o astfel de tehnologie, ea putând fi anali­zată şi la alte stan­duri, precum cel al Prodisplay.

Citește pe Antena3.ro

La sediul AUR deja e petrecere. George Simion dansează pe muzică populară, în așteptarea primelor rezultate

Cu infraroşu. Dacă, în cazurile de mai sus, tehnologia pentru cre­area de suprafeţe touchscreen im­pli­ca existenţa unei reţele de fire care detectau atingerea ecranului, o alternativă la această tehnică este touchscreen-ul cu infraroşu. Hyun­dai a prezentat o serie de ecra­ne care folosesc această teh­no­logie, care se ba­zează pe o reţea de leduri in­fraroşu şi fototranzistori care interpretează atingerea ecranului cu o viteză de răspuns de 8 milisecunde.