Tehnologia 5G în România. Cât costă să scăpăm de chinezi 

5G este numele celei de-a cincea generații de tehnologie pentru rețelele celulare fără fir. Capacitatea de date și viteza de transmisie a acestora este mult mai mare în comparație cu rețelele 3G și 4G, dar nu acesta este cel mai important lucru pe care îl putem spune despre această tehnologie, ci faptul că va reuși să creeze o rețea masivă de dispozitive interconectate.

Beneficiile aduse de serviciile 5G sunt esențiale pentru cel puțin patru sectoare industriale strategice din Uniunea Europeană: autovehicule, sănătate, transporturi și energie. Ca orice lucru care aduce beneficii, noua tehnologie vine și cu riscuri, cel mai mare fiind acela de securitate. În cazul în care ar exista hackeri care să pirateze o rețea 5G, aceștia ar putea prelua controlul asupra unor infrastructuri critice.

De aceea, în 2018, Statele Unite ale Americii au luat măsuri prin care limitează operațiuni ale mai multor producători chinezi, printre care și Huawei. Un an mai târziu, Parlamentul European a atras atenția asupra eventualelor riscuri de securitate în cazul accesului operatorului chinez la dezvoltarea infrastructurii în Europa.

Epopeea organizării licitației din 2019 până în prezent

Președintele Klaus Iohannis a semnat, pe data de 20 august 2019, un memorandum cu Statele Unite ale Americii privind securitatea rețelelor 5G, care are ca scop, printre altele, excluderea Huawei de la licitația care urma să fie realizată la finalul acelui an. Pentru ca acesta să își producă efectele a trebuit să fie transpus în lege, acesta fiind și principalul motiv pentru anularea primei licitații.

Memorandumul s-a transformat în lege, în 2021, așa-numita lege 5G, însă acest lucru nu a fost suficient ca licitația să poată începe, deoarece a fost nevoie și de transpunerea în legislația națională a codului european al comunicațiilor electronice. Acesta a fost adoptat anul acesta în martie de către Senat, care a fost Cameră decizională, dar trei dintre articole au fost declarate neconstituționale în mai de către CCR. 

Motivele pentru care Curtea a respins cele trei articole au fost legate de obligația furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice de a oferi informațiile stocate organelor de urmărire penală sau organelor cu atribuții în domeniul securității.

„Lipsa garanţiilor deschide posibilitatea unor abuzuri în activitatea de reţinere şi stocare a datelor, cu riscul afectării dreptului la viaţă intimă, familială şi privată a persoanei, a secretului corespondenţei şi a libertăţii de exprimare, ingerinţa statului în exercitarea drepturilor constituţionale menţionate nefiind formulată într-o manieră susceptibilă să ofere încredere cetăţenilor în caracterul său strict necesar într-o societate democratică” – extras din motivarea CCR.

Pentru a încerca să se încadreze cu efectuarea licitației în anul 2022, președintele ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), Vlad Stoica, a convins coaliția de guvernare să fie scoase din lege cele trei amendamente, iar acest lucru ar putea însemna promulgarea ei luna aceasta. ANCOM ar putea demara licitația în trei-patru luni de la aprobarea acestei legi și a unei hotărâri de guvern care să stabilească prețurile de pornire ale noilor frecvențe care vor fi scoase la licitație.

Deși în strategia ANCOM pe anul 2022 licitația era prevăzută pentru trimestrul III, în cel mai bun caz ea se va efectua începând cu luna octombrie, însă există o probabilitate destul de mare să se amâne cu încă un an, cu atât mai mult cu cât în PNRR, termenul pentru acordarea licențelor este prima jumătate a anului 2023.

Cu cine construim tehnologia?

Un al doilea motiv pentru care această licitație este tărăgănată îl constituie scoaterea Huawei în afara implementării tehnologiei. Acum, operatorii telecom din România folosesc în rețele echipamentele chinezilor de la Huawei (alături de altele de la Ericsson, Nokia și ZTE), care sunt cele mai fiabile raportate la preț și dacă compania chinezească nu obține avizul CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării), cum cel mai probabil se va și întâmpla, toții operatorii vor fi nevoiți să își înlocuiască toate aceste echipamente până la începutul lui 2027.

Această prevedere din lege a adus nemulțumiri în rândul operatorilor telecom care se plâng de faptul că tehnologia 5G nu se construiește de la 0, ci pe tehnologiile precedente, iar în cazul acesta marja de 5 ani impusă pentru înlocuirea tehnologiei produse de companiile care nu obțin avizul CSAT este prea mică. O  altă problemă o constituie bugetul necesar înlocuirii acestor echipamente: companiile de telecomunicații și-ar fi dorit ca statul român să se implice activ în acest proces și să suporte jumătate din costuri, astfel cel mai probabil ele vor fi suportate indirect de către consumatorul final.

În tot acest timp, Huawei a comandat un studiu prin care arată că estimează costuri între 2,7 și 4,2 miliarde de euro pentru industria de telecomunicații din România, sumă necesară pentru înlocuirea tuturor echipamentelor Huawei și ZTE de pe piață, dar și că prețul echipamentelor 5G de pe piață vor crește cu cel puțin 20%. 

Până în momentul de față au fost avizate de către CSAT pentru a furniza echipamente 5G în rețelele telecom din țară următoarele companii: Juniper Networks România, Starc4Sys, Compania de Pază R.O, Concept Electronics, Ericsson Telecommunications România, Ericsson Antenna Technology România, Ericsson Estonia și Ericsson AB.

Interesant este faptul că alte două companii, Nokia Solutions and Networks OY și Nokia Networks SRL, ambele companii ale grupului finlandez Nokia, unul dintre cei mai mari producători de echipamente și soluții 5G, au primit decizie de respingere din partea CSAT. Guvernul român nu și-a motivat decizia, iar cele două companii au acționat statul român în judecată, procesul fiind în acest moment pe rolul Curții de Apel București.

Care este situația în Europa

Uniunea Europeană are ca obiectiv să implementeze tehnologia 5G în toate zonele urbane și pe toate rutele de transport importante până în 2025 și o acoperire integrală la nivelul întregii Uniuni până în 2030, însă un audit arată că există întârzieri atât în implementarea rețelelor 5G, cât și în transpunerea obiectivelor Uniunii în strategiile naționale. Doar câteva țări au probabilitate ridicată de a se încadra în obiectivele Uniunii pentru 2025, acestea sunt: Danemarca, Spania, Franța, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, România, Slovacia, Finlanda și Suedia

La finalul anului 2021, pe lângă România, mai existau alte trei țări ale Uniunii Europene care nu au demarat licitația pentru frecvențele medii și înalte de 5G, Polonia, Lituania și Estonia. În ceea ce privește lansarea serviciilor comerciale 5G, 23 de state membre au făcut-o până la finalul anului 2020, în timp ce la finalul lunii octombrie din 2021, doar Portugalia și Lituania nu aveau încă servicii 5G în niciun oraș.

13 dintre statele din Europa au introdus, până la finalul anului 2021, legi prin care să excludă din rețelele lor echipamente care provin de la furnizori cu risc ridicat. Acestea sunt: Suedia, Danemarca, Țările de Jos, Franța, Italia, Austria, Cipru, România, Slovacia, Germania, Lituania, Letonia și Finlanda.

43.400.000 de euro a obținut ANCOM la ultima licitație pentru frecvențe în octombrie 2021

600.000.000 de euro este valoarea aproximată pe care ANCOM o poate obține în urma licitației frecvențelor 5G

400 de miliarde de euro este costul aproximativ pentru implementarea 5G la nivelul întregii Uniuni Europene

50 de miliarde de dispozitive conectate se estimează a fi în uz la nivel mondial în 2030

2.300.000 de locuri de muncă ar putea crea implementarea 5G în Europa