Organismul, ca un automobil

Andrei Păunescu era în 1988 un copil de 9 ani, din Comarnic, a cărui suferinţă părea că nu se mai sfârşeşte. Părinţii lui Andrei au urmărit o emisiune de televiziune despre medicina alternativă realizată de domnul Adrian Păunescu, emisiune la care am fost şi eu invitat. După emisiune m-au contactat pentru a se informa dacă prin bioterapie se poate trata afecţiunea de care suferea Andrei.

Când se defectează ceva la automobil, mergem la service pentru a-l repara. Se fac mai întâi testări pentru a descoperi ce piese trebuie înlocuite sau reparate. Apoi se fac reglajele pentru o funcţionare corectă a motorului, direcţiei… La automobilul nou, în timpul garanţiei sunt făcute verificările stabilite pentru deplasarea în siguranţă cu acesta.

Când o persoană se îmbolnăveşte, merge la medic pentru a se trata. Se fac mai întâi nişte investigaţii pentru a descoperi ce organe sunt în suferinţă. Apoi se administrează un tratament pentru însănătoşirea lor, căci despre piese de schimb nu prea poate fi vorba. După încheierea tratamentului se refac ana­lizele, iar periodic se face “verificarea tehnică” obligatorie. Dar cea mai mare suferinţă o produce o gravă disfuncţie apărută în organism, în “perioada de garanţie”. Cu alte cuvinte, lăsând la o parte asocierea organismului uman cu un automobil, când un copil se îmbolnăveşte, produce durere întregii familii.

Andrei a învăţat din nou să meargă

Andrei Păunescu era în 1988 un copil de 9 ani, din Comarnic, a cărui suferinţă părea că nu se mai sfârşeşte.

Totul a debutat cu o durere la picior.

S-au făcut investigaţii medicale, care evidenţiau o apendicită acută. S-a recurs la apendicectomie, însă durerea a rămas aceeaşi. A fost internat într-un spital de specialitate (ortopedie). După un nou tratament, rezultatul a rămas acelaşi, du­rerea era la fel de prezentă ca la început. Copilul a fost redirecţionat către un spital de boli infecţioase pentru noi investigaţii. Nici aici nu s-a putut stabili un diagnostic cu certitudine. În ultimă instanţă a fost transferat la un spital de pediatrie, unde i s-au făcut două biopsii din musculatura mâinii şi a piciorului. Diagnosticul dat de aceste biopsii a fost de dermatomiozită. Imediat, medicii i-au administrat un tratament cu gammaglobulină şi cortizon. La două luni de la tratament, Andrei nu mai putea merge, iar greutatea corpului său creştea cu aproximativ 1 kg pe zi (din relatările părinţilor).

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Părinţii lui Andrei au urmărit o emisiune de televiziune despre medicina alternativă realizată de domnul Adrian Păunescu, emisiune la care am fost şi eu invitat. După emisiune m-au contactat pentru a se informa dacă prin bioterapie se poate trata afecţiunea de care suferea Andrei. În urma răspunsului afirmativ, părinţii au hotărât să începem tratamentul.

Cu mersul greoi, susţinut de părinţi, aşa s-a prezentat Andrei la prima noastră întâlnire. După o evaluare radiestezică a organismului, am început bioterapia. După o jumătate de oră, durerea dispăruse, copilul mergea normal, iar la plecare a coborât scările alergând. De bucurie că durerea dispăruse, primul lucru pe care l-a făcut Andrei, când a ajuns acasă, a fost să se plimbe cu bicicleta (ceea ce nu mai făcuse de peste o jumătate de an). Mulţi dintre dumneavoastră, cei care citiţi acest articol, veţi fi tentaţi să spuneţi că aşa ceva nu este posibil şi că nu urmăresc decât să-mi fac publicitate. Vreau să vă asigur că tot ceea ce scriu în aceste rânduri are la bază dovezi medicale şi, nu în ultimul rând, acordul persoanei în cauză.

Andrei a mai urmat câteva şedinţe de bioterapie pentru a-şi consolida starea de sănătate recăpătată.

După câteva luni, mama lui Andrei m-a sunat să-mi comunice rezultatul controlului periodic. Nu mică a fost surpriza medicului când a citit rezultatele investigaţiilor făcute. Acestea arătau că afecţiunea dispăruse. Medicul i-a sfătuit pe părinţi să continue tratamentul medicamentos încă o perioadă de timp. Aceştia nu i-au spus medicului că, de fapt, Andrei nu mai urmase nici un tratament medicamentos, ci doar şedinţele de biote­rapie.

După încă doi ani, mama lui Andrei m-a contactat, spunându-mi că se află cu acesta la un spital. Andrei a fost dus la medic pentru că acuza dureri de cap. În urma consultaţiei, medicul l-a trimis de urgenţă la spital cu suspiciune de meningită. Urma să fie internat în spital pentru tratament. Doamna Păunescu şi-a exprimat dorinţa de a veni la mine cu Andrei, sperând să-l pot ajuta şi de această dată. După o evaluare radiestezică am constatat că totul pornea de la rinichi. Suferinţa renală survenise în urma unei băi în râul Prahova, pe care Andrei o făcuse recent. La câteva zile după şedinţa de bioterapie Andrei s-a refăcut complet.

Întâlnirea cu Adrian Păunescu

După însănătoşirea lui Andrei, am primit invitaţie să particip la o altă emisiune de televiziune a domnului Adrian Păunescu, fiind rugat să prezint şi un caz concret de vindecare prin bioterapie. Am invitat familia Păunescu să mă însoţească la emisiune. După prezentarea cazului lui Andrei, domnul Adrian Păunescu l-a chemat pe acesta să dea mâna cu el pentru a vedea cât de bine poate să meargă. Întinzând mâna, l-a întrebat pe copil cum se numeşte. “Andrei Păunescu”, a răspuns copilul. “Ei na! Am şi eu un băiat Andrei Păunescu!”, a replicat domnul Păunescu.

ALTE CAZURI. În perioada când l-am cunoscut pe Andrei, într-una din zile, întorcându-mă de la Sinaia, am anunţat familia Păunescu că-i voi vizita pentru a vedea ce mai face Andrei. Când am ajuns în Comarnic, în curtea familiei Păunescu se aflau în jur de 20 de persoane. “Am spus prietenilor că veniţi la noi şi toţi doresc să vă vorbească despre pro­blemele lor de sănătate!”, au spus gazdele. Dintre acestea amintesc câteva cazuri interesante. O mamă a venit cu copilul ei de câţiva ani care avea probleme de vedere şi dureri abdominale. Am constatat că avea paraziţi intestinali atât de mulţi, încât organismul era foarte agresat de to­xinele eliberate de aceştia. După o şedinţă de bioterapie, copilului i-a revenit vederea şi s-a diminuat durerea abdominală. Am sfătuit-o pe mamă să urmărească scaunul copilului pentru că până a doua zi va elimina paraziţi.

LEUCEMIE. Un alt copil suferind de leucemie, aflat în tratament medicamentos, a făcut câteva şedinţe de bioterapie timp de aproximativ două luni. Zilele trecute, când am discutat cu tatăl lui Andrei despre scrierea acestui articol, am aflat că acel copil bolnav de leucemie trăieşte şi este sănătos. Nu îmi asum în totalitate reuşita însănătoşirii acelui copil, deoarece sunt convins că şi tratamentul medicamentos a ajutat la vindecare. Cu această ocazie vreau să menţionez că medicina alopată, alături de medicina alternativă, ar avea mai mult succes în învingerea bolilor grave.