Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chirurgul Mircea Beuran a prezentat o scurtă istorie a personalităților care au dezvoltat medicina din Iași dar și din țară, respectiv Ion Cantacuzino, Nicolae Hortolomei, Grigore T. Popa.
"Iașul este un centru de excelență pentru că a știut, așa cum spune istoria și ce vedem noi astăzi, și credem că vor putea prelua generațiile viitoare, am știut să stăm pe umerii celor care au construit. Noi am fost avizi, în perioada în care neformam după anii 90, datorită deschiderii pe care o cunoașteam. Nimic nu s-a făcut în țara aceasta fără sacrificii și fără piedici, în așa fel încât, în lumea aceasta medicală, toți am fost părtași și de lucruri bune, și de lucruri rele.
Din punct de vedre al constituirii unei legături sufletești între Universitatea de Medicină de la Iași și Universitatea de Medicină de la București, numele lor se leagă de personalități care au știut de la bun început ce vor. 1869 - Davila pune Facultatea de Medicină de la București, 1879, deci cu 10 ani mai târziu, crește Facultatea de Medicină de la Iași. N-aș vrea să arăt lupta continuă a medicilor, fără grade academice la vremea aceea, de a face o școală. Iași-ul merge cu o școală de moașe și o școală de chirurgie iar apoi, încet-încet, cu persoanlitățile vremii, Vodă Cuza, Kogălniceanu, dau titluri academice celor care știau să conducă cursuri pentru studenți, pentru cei care urmau, în timp, să devină încet-încet cadrele didactice ale acestei nobile meserii, cea de medic.
Pământul acesta moldav a dat cultură, suflete alese, oameni pentru țară, oameni care au gândit pentru viitorul sănătății semenilor. Lucrul acesta s-a împletit. Acolo unde Iași-ul n-a putut să ofere, gazdă a fost Bucureștiul. Acolo unde Bucureștiul a putut să dezvolte oameni crescuți la Berlin, Londra, să poată să învețe și să crească generațiile următoare.
Fiecare, în felul său, a fost o genă pentru o specialitate. Nu toți s-au bucurat de sprijinul societății în care au crescut și s-au dezvoltat. Trăim dintr-un elan în care reușim unele lucruri să le rupem cu greu dar reușim totuși să le facem. Cantacuzino, un nume puternic, care dezvoltă atât apreciere prin munca sa, în afara țării dar vine acasă, dezvoltă un institut, semnează un tratat de pace de la Trianon în 4 iunie 1920 și înțelegem prin acest om câtă aplecare are pentru omul sănătos dar și pentru sănătatea națiunii sale. Ce putem să-i spunem lui Cantacuzino? Decât să-i mulțumim că a reușit să deschidă o potecă din care Institutul Cantacuzino devine unul din institutele de bază vizavi de vaccinuri. Pomenindu-se numele în perioada 2003, ca ministru, poate că din câte lucruri am încercat să fac, unul singur măcar s-a reușit. Să nu dăm spre vânzare Institutul Cantacuzino. A fost prima poziție într-un guvern în care am arătat că o poziție strategică în sănătate este să ai acest institut. Pasteur nu mai exista, era dat. Cantacuzino a sărbători institutul 100 de ani și în care s-a văzut foarte multe realizări.În așa fel încât s-a pomenit perioada cu tifos exantematic dar și holera în armată a fost tot cu ajutorul lui Cantacuzino rezolvată.
Apoi, un alt nume puternic, Hortolomei. Este scris părintele părintele chirurgiei românești. O putere fantastică de muncă, de respect pentru semenii săi, a crecut generații de chirurgi, muncește și la Iași și la București. Crește o generație de chirurgi în care prima intervenție pe cord se face la Colțea de către el și viitorul profesor Setlacec, în așa fel încât se deschide o specialitate nouă la vremea aceea întrucât chirurgii făceau de toate dar începeau să se gândească aceste fragmentări în specialități. Iar chirurgia geneală începe să fie și ea împărțită în specialități și supraspecialități", povestește medicul Mircea Beuran.
Excelența în medicină se face prin cercetare.
Citește pe Antena3.ro
"Au avut viziunea de a avea în fiecare spital un centru de chirurgie experimentală. Dacă vorbim de excelență, cred că nu putem să ne depărtăm de ideea că nu poate să vină decât prin cercetare. Plusul în medicină a vneit totdeauna prin cercetare și inovare, în așa fel încât beneficiarii, pacienții, dar și noi suntem undeva așezați între viitori pacienți. Avem încredere că lucrurile acestea se constituie în așa fe încât pasul vremii se menține.
Iași-ul a dat prima femeie profesor de oftalmologie, prima femeie profesor de neurochirurgie. A dat un nume mare care îi poartă numele universitatea GT Popa. G.T. Popa, un anatomist și un cercetător desăvârșit, cu aplicație ca orientare în viața civică, în care tot timpul a luptat pentru morală, etică, pentru deschiderea pe care să o aibă sănătatea, medicina, învățământul. El vine la București unde îl are ca și colaborator, mai mic ca vârstă, pe George Palade, au discuții împreună, și este cel care îi deschide mintea să meargă să studieze ori în Europa, ori în America. A luat din această cutie a viitorului medical un Nobel. E un mare lucru să realizezi și să și promovezi. Știm foarte bine ce înseamnă a ajuta și a promova. Tot el, G.T. Popa este cel care lucrează în laborator cu doamna Friedlich și dezvoltă sistemul port hipofizar, anatomia acestui sistem care aparține endocrinologiei dar reușește să-l dezvolte pentru a fi înțeleasă neuro-endocrinologia.
Moare tânăr, cea care a lucrat ia premiul Nobel, iar el, datorită poziției pe care a avut-o în perioada în care era și decan. și membru al Academiei, dar era într-o anumită opoziție cu politica vremii, a fost aruncat din învățământ, din Academie iar trupul neînsuflețit n-a fost primit nici măcar în Aula Facultății de Medicnă unde a predat", explică acesta.
Mircea Beuran atrage atenția că politicul nu are ce să caute în sănătate și educație și spune că este un lucru minunat faptul că tineri care studiază în străinătate se întorc acasă.
"S-a spus foarte bine că nu are ce căuta politicul în învățământ și în sănătate. Dacă se spune, de ce nu se face? Aceștia suntem cei care spunem, unii dintre noi avem și instrumentele.
Sunt lucruri pe care Iași-ul le-a făcut și le va face continuu pentru că, trecând peste memoria istoriei, sunt unul dintre cei care au o colaborare foarte bună cu UMF Iași, participând în multe comisii de diferite grade și titluri academice, și m-a impresionat continuitatea celor care cresc și se dezvoltă în învățământ în străinătate dar vin acasă, ceea ce este un lucru minunat. Sunt foarte multe din laboratoare cu cei care erau doctoranzi, care la terminarea doctoratului au venit acasă și își continuă activitatea acasă. Cred că este firesc ca acolo unde ai crescut să întorci binele care ți l-a făcut și să poți să-i ajuți pe semenii săi", conchide medicul.
