25 aprilie 1989

Deşi la Cabinetul 2 au început primirile la ora 9:00, iar ultimul punct din program se încheie la 18:25, în cea mai mare parte a timpului poţi doar presupune ce ocupaţii a avut Elena Ceauşescu.

Înainte de amiază, e menţionată în biroul ei doar Poliana Cristescu (între orele 9:00-9:40). Despre această enigmatică relaţie, colonelul Adrian Eugen Cristea, din Serviciul de pază şi protecţie, va avea mai târziu următoarele reflecţii: "De multe ori, gândul mă duce la concluzia că Elena Ceauşescu trăia deseori cu convingerea că Poliana trebuia să fie mulţumită şi chiar recunoscătoare că intrase în fami­lia preşedintelui şi că aşteptarea bărba­tului ei, risipitor în sentimente ce tot izvorau în neştire, era o chestiune normală şi care se mai întâmplă peste tot în lume (...). În acelaşi timp, din câte rezulta, Nicolae Ceauşescu era complet absent, de parcă nu exista o situaţie neferi­ci­tă a nurorii sale, provocată de Nicu, fiul atât de mult iubit. De multe ori cred că nu se greşeşte cu ni­mic dacă s-ar face o asemănare între trăsăturile de ca­racter ale ta­tălui cu cele ale fiului, care în si­tua­ţia pe care o discutăm erau identice. Indiferenţa, uitarea şi dezinteresul, pe fondul lipsei unor sentimente, rezultau clar şi conturau mai bine pro­filul celor doi. Aşa că tot timpul a adus după el şi explicaţia absenţei de la căsătoria fiului său şi de ce pă­rin­ţii Polianei au fost ţinuţi la distanţă".

Judecând după mărturiile ace­luiaşi martor ocular la cotidianul din exteriorul birourilor şi dormitoarelor soţilor Ceauşescu, absenţa altor puncte din programul Elenei Ceauşescu poate fi explicată prin prezenţa ei la Cabinetul 1. Unde intra oricând şi peste oricine.

După-amiază, la Cabinetul 2, câteva minute au mai intrat Silviu Curti­ceanu şi Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale. Tovarăşa şi-a în­cheiat ziua cu o misterioasă - pentru cititorul  documentului de arhi­vă - "şedinţă la săliţă - tov. I Curti­ceanu, Ion Teoreanu - 16:10-18:25".