Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cercetările din ultimii ani au demonstrat că la femeile însărcinate se pot declara două tipuri de diabet. Forma de diabet ce apare în timpul sarcinii la o femeie care nu se ştia diabetică este aşa-numitul diabet gestaţional. Acesta începe o dată cu sarcina şi se termină o dată cu naşterea copilului. Aşadar, după nouă luni, o femeie care a suferit de diabet gestaţional redevine o femeie perfect sănătoasă, urmele de diabet dispărând complet. Mai mult, fătul unei asemenea mame nu va avea nici un fel de suferinţă şi va fi un copil perfect sănătos, cu o singură condiţie: în perioada de sarcină, gravida să fie bine supravegheată, iar după naştere să ducă un regim de viaţă raţional. Insist asupra perioadei de graviditate deoarece din luna a doua sau a treia de sarcină, dacă femeia gravidă nu-şi supraveghează regimul alimentar, poate să devină diabetică, diabet care, aşa cum spuneam, dispare o dată cu naşterea copilului. Se ştie că sarcina poate să pună în evidenţă o deficienţă de metabolism. Gravida care a dobândit un diabet, luată fiind în evidenţă de medicul specialist diabetolog (la analize se găseşte crescut procentul de glucide), trebuie tratată, altfel poate rămâne ea însăşi diabetică ori copilul poate suferi o serie de perturbări. În luna a treia de sarcină se face femeii gravide un examen de glicemie sau o glicemie provocată. O atenţie deosebită ar trebui să aibă în această problemă gravidele hiperponderale sau cele care iau în greutate mai mult de 10 kg în timpul sarcinii. Există însă situaţii când o femeie are diabet şi când, conform legii, ea poate cere întreruperea sarcinii. Dar sunt foarte multe femei tinere care vor să aibă copii şi care doresc să-şi păstreze sarcina. Acestea trebuie să fie luate în evidenţa diabetologului înainte chiar de a rămâne însărcinate. Noi intenţionăm să facem pe lângă clinica noastră de nutriţie chiar un centru naţional al femeii gravide, care să asigure asistenţa de specialitate diabetologică, internând femeile gravide diabetice pe tot parcursul sarcinii lunar câte o săptămână. Aici, colaborarea cu medicul ginecolog va asigura tratamentele, astfel că este posibil ca o femeie diabetică să nască un copil care să nu aibă şi să nu facă toată viaţa lui diabet.
Prin corecta îngrijire a copilului înţelegem de fapt asigurarea aceloraşi condiţii pe care trebuie să le aibă şi copiii născuţi din mame nediabetice. De altfel, 60%-70% din copiii care fac diabet nu au mame diabetice, proporţia acestora fiind de sub 30%. Deci, orice copil este predispus să facă diabet dacă nu se iau măsuri, cum ar fi ferirea de infecţiile virale care provoacă diabetul. În primul rând, între acestea se numără ferirea de virusul coxeckie, un virus special ce provoacă diabet. Apoi virusul gripal, scarlatina, oreionul, boli virale infecţioase. În ultimul timp s-a descoperit că dă diabet la copil o alimentaţie foarte bogată în dulciuri, în zaharoase. De asemenea, poate predispune la diabet efortul cu care unii părinţi greşit ţin să facă din copilul lor un gras, un obez. Deci, nu ereditatea este cea care cântăreşte, cel mult se poate vorbi despre o predispoziţie ereditară, în final însă factorii de mediu sunt cei care duc la diabet. Există însă un diabet al copilului care poate să înceapă în primele şase luni şi să dureze toată viaţa. De regulă, temerea pentru diabet se plasează între vârstele 2-3 ani, 6-7 ani şi în perioada pubertară. Aceasta pentru că dezvoltarea copilului din punct de vedere metabolic se poate compara cu o adevărată explozie, cu modificări mari, cu descărcări de hormoni, cu sensibilităţi. Toate acestea pot perturba echilibrul hormonal al organismului, şi atunci când există o predispoziţie sau în perioadele acestea se petrec unele infecţii din cele amintite, terenul este mai fragil pentru declanşarea diabetului. Aşadar, mame, atenţie: în jurul primei dentiţii, a celei de-a doua dentiţii şi la pubertate. Sunt perioadele în care în organismul copilului se secretă în continuare aşa-numitul hormon de creştere, care produce în organism o rezistenţă la insulină. Dacă în acelaşi timp există o predispoziţie ereditară sau o viroză oarecare, care distrug celulele secretoare de insulină, apariţia diabetului este posibilă.
Explicaţia motivează faptul că nu numai copilul născut din mamă diabetică face diabet, ci şi cel care are de traversat asemenea situaţii nefaste. Dacă la 7 ani, un copil face oreion (parotidită epidemică), virusul respectiv atacă şi pancreasul şi dacă în această perioadă copilul nu este îngrijit cum trebuie şi are şi o sensibilitate, el face un diabet care rămâne definitiv. În ultimul timp se argumentează ideea că diabetul zaharat la copil este o boală autoimună. Deci, microbul atacă, organismul se apără şi împreună fac un complex care distruge celule beta. Asta nu înseamnă că orice copil poate să facă diabet. De altfel, la noi în ţară, numărul de copii diabetici este în medie cam de 250 pe an, între vârstele 0-15 ani. Diabetul la noi în ţară este sub media multor ţări. Astfel, în Venezuela şi Columbia este de 8%, în SUA de 4%-5%. La noi, dintre diabeticii care necesită insulină, numai 1%-2% sunt copii. În orice caz, tratamentele sunt conduse cu mult interes, copiii aceştia sunt perfect integraţi în viaţa socială şi şcolară. Mai mult, se pare că ei au o inteligenţă plasată deasupra mediei. Bine îngrijiţi, cu condiţii bune de dezvoltare, copiii cu probleme de diabet pot să facă orice fel de sport, iar noi recomandăm insistent ca ei să facă sport (nu de performanţă).
Considerăm însă tratamentul actual făcut ca un tratament provizoriu, pentru că viitorul va aduce mari transformări în ce priveşte stăpânirea diabetului la copii. De exemplu, se preconizează ca în viitorul foarte apropiat să se facă ceva, ca un vaccin, care să apere copilul de diabet. Mai mult, să se găsească un sistem care în momentul în care a apărut diabetul să îl putem stăpâni, combătând reacţia aceasta de imunitate prost înţeleasă de organism, care îşi uneşte imunitatea cu însuşi microbul virotic. Până atunci, sistemul de insulină pe care îl avem, corect făcut, la care se adaugă regimul alimentar, educaţia fizică formează un trepied terapeutic care ne dă posibilitatea să stăpânim dezvoltarea normală a unui copil diabetic.
Prof. dr Iulian Mincu - Femeia, nr. 8/1989
Citește pe Antena3.ro
