x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Diabetul şi sarcina

0
17 Aug 2009 - 00:00
Cercetările din ultimii ani au demonstrat că la femeile însărcinate se pot declara două tipuri de diabet. Forma de diabet ce apare în timpul sarcinii la o femeie care nu se ştia diabetică este aşa-numitul diabet ges­taţ­i­o­nal. Acesta începe o dată cu sarcina şi se ter­mină o dată cu naşterea copilului. Aşa­dar, după nouă luni, o femeie care a sufe­rit de diabet gestaţional redevine o femeie perfect sănătoasă, urmele de diabet dispărând complet. Mai mult, fătul unei asemenea mame nu va avea nici un fel de suferinţă şi va fi un copil perfect sănătos, cu o singură condiţie: în perioada de sarcină, gravida să fie bine supravegheată, iar după naştere să ducă un regim de viaţă raţional. Insist asupra perioadei de graviditate deoarece din luna a doua sau a treia de sarcină, dacă femeia gravidă nu-şi suprave­ghează re­gi­mul alimentar, poate să devină diabetică, dia­bet care, aşa cum spuneam, dispare o da­tă cu naşterea copilului. Se ştie că sarcina poate să pună în evidenţă o deficienţă de meta­bolism. Gravida care a dobândit un dia­bet, luată fiind în evidenţă de medicul spe­cialist diabetolog (la analize se găseşte crescut procentul de glucide), trebuie tra­tată, altfel poate rămâne ea însăşi diabeti­că ori copilul poate suferi o serie de pertur­bări. În luna a treia de sarcină se face femeii gravide un examen de glicemie sau o gli­cemie provocată. O atenţie deosebită ar trebui să aibă în această problemă gravidele hiperponderale sau cele care iau în greutate mai mult de 10 kg în timpul sarcinii. Există însă situaţii când o femeie are diabet şi când, conform legii, ea poate cere întreruperea sarcinii. Dar sunt foarte multe femei tinere care vor să aibă copii şi care doresc să-şi păstreze sarcina. Acestea trebuie să fie luate în evidenţa diabetologului înainte chiar de a rămâne însărcinate. Noi inten­ţi­o­năm să facem pe lângă clinica noastră de nutriţie chiar un centru naţional al femeii gravide, care să asigure asistenţa de specialitate diabetolo­gică, internând femeile gravide diabetice pe tot parcursul sarcinii lunar câte o săptămână. Aici, colaborarea cu medicul ginecolog va asigura tratamentele, astfel că este posibil ca o femeie diabetică să nască un copil care să nu aibă şi să nu facă toată viaţa lui diabet.

Prin corecta îngrijire a copilului înţele­gem de fapt asigurarea aceloraşi condiţii pe care trebuie să le aibă şi copiii născuţi din mame nediabetice. De altfel, 60%-70% din copiii care fac diabet nu au mame diabeti­ce, proporţia acestora fiind de sub 30%. Deci, orice copil este predispus să facă diabet dacă nu se iau măsuri, cum ar fi ferirea de infecţiile virale care provoacă diabetul. În primul rând, între acestea se numără fe­ri­rea de virusul coxeckie, un virus special ce pro­voacă diabet. Apoi virusul gripal, scarla­tina, oreionul, boli virale infecţioase. În ultimul timp s-a descoperit că dă diabet la copil o alimentaţie foarte bogată în dulciuri, în zaharoase. De asemenea, poate predispune la diabet efortul cu care unii părinţi greşit ţin să facă din copilul lor un gras, un obez. Deci, nu ereditatea este cea care cân­tă­reşte, cel mult se poate vorbi despre o pre­dis­­poziţie ereditară, în final însă factorii de me­diu sunt cei care duc la diabet. Există însă un diabet al copilului care poate să înceapă în primele şase luni şi să dureze toată viaţa. De regulă, temerea pentru diabet se pla­sea­ză între vârstele 2-3 ani, 6-7 ani şi în perioada pubertară. Aceasta pentru că dezvol­ta­rea copilului din punct de vedere metabo­lic se poate compara cu o adevărată explozie, cu modificări mari, cu descărcări de hormoni, cu sensibilităţi. Toate acestea pot perturba echilibrul hormonal al organismului, şi atunci când există o predispoziţie sau în perioadele acestea se petrec unele infecţii din cele amintite, terenul este mai fragil pentru declanşarea diabetului. Aşadar, mame, atenţie: în jurul primei dentiţii, a celei de-a doua dentiţii şi la pubertate. Sunt perioadele în care în organismul copilului se secretă în continuare aşa-numitul hormon de creştere, care produce în organism o rezistenţă la insulină. Dacă în acelaşi timp există o predispoziţie ereditară sau o viroză oarecare, care distrug celulele secretoare de insulină, apariţia diabetului este posibilă.
Explicaţia motivează faptul că nu numai copilul născut din mamă diabetică face diabet, ci şi cel care are de traversat asemenea situaţii nefaste. Dacă la 7 ani, un copil face oreion (parotidită epidemică), virusul res­pectiv atacă şi pancreasul şi dacă în această perioadă copilul nu este îngrijit cum trebuie şi are şi o sensibilitate, el face un diabet care rămâne definitiv. În ultimul timp se argumentează ideea că diabetul zaharat la copil este o boală autoimună. Deci, microbul atacă, organismul se apără şi împreună fac un complex care distruge celule beta. Asta nu înseamnă că orice copil poate să facă diabet. De altfel, la noi în ţară, numărul de copii diabetici este în medie cam de 250 pe an, între vârstele 0-15 ani. Diabetul la noi în ţară este sub media multor ţări. Astfel, în Venezuela şi Columbia este de 8%, în SUA de 4%-5%. La noi, dintre diabeticii care necesită insulină, numai 1%-2% sunt copii. În orice caz, tratamentele sunt conduse cu mult interes, copiii aceştia sunt perfect integraţi în viaţa socială şi şcolară. Mai mult, se pare că ei au o inteligenţă plasată deasupra me­diei. Bine îngrijiţi, cu condiţii bune de dez­vol­tare, copiii cu probleme de diabet pot să facă orice fel de sport, iar noi recoman­dăm insistent ca ei să facă sport (nu de performanţă).

Considerăm însă tratamentul actual făcut ca un tratament provizoriu, pentru că viitorul va aduce mari transfor­mări în ce priveşte stăpânirea diabetului la copii. De exemplu, se preconizează ca în vii­torul foarte apropiat să se facă ceva, ca un vaccin, care să apere copilul de diabet. Mai mult, să se găsească un sistem care în mo­men­tul în care a apărut diabetul să îl pu­tem stă­pâni, combătând reacţia aceasta de imu­nitate prost înţeleasă de orga­nism, care îşi uneşte imunitatea cu însuşi microbul vi­rotic. Până atunci, sistemul de insulină pe care îl avem, corect făcut, la care se adaugă re­gi­mul alimentar, educaţia fizică for­mea­ză un trepied terapeutic care ne dă posibili­ta­tea să stăpânim dezvoltarea normală a unui copil diabetic.
Prof. dr Iulian Mincu - Femeia, nr. 8/1989
Citeşte mai multe despre:   articolul zilei

Serviciul de email marketing furnizat de