Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În "sala de proiecţie" suntem, cu totul, patru persoane! Dar urmărim, fascinaţi, o dimensiune a naturii pe care doar fotografia şi cinematograful ne-au făcut-o accesibilă, cea a lumii adâncurilor. Imagini feerice ne redau universul misterios. Marea Neagră aşa cum n-o ştiu decât cei care îndrăznesc să-i exploreze străfundurile.
Cele accesibile, bineînţeles! Pentru că nu privim un film realizat de celebrul oceanograf şi vânător de imagini subacvatice Jacques Cousteau, obţinute cu ajutorul ultramodernului său batiscaf, ci o producţie de cineamator, realizată pe "super-opt" (!), cu o instalaţie rudimentară de filmat căreia i s-au adaptat un obiectiv superangular şi o carcasă din plastic, care s-o facă rezistentă presiunii apei.
Realizatorul filmului "Tainele adâncurilor", pictorul decorator Veniamin Chiţu, a fost disputat încă din adolescenţă de două pasiuni: scufundarea subacvatică şi aventura aparatului de filmat. Probabil că tocmai celebrul film al lui Cousteau "Lumea tăcerii" l-a făcut să înţeleagă că cele două pasiuni ale sale pot fi armonizate într-un întreg: filmarea subacvatică. Dar, pentru a reuşi să-i calce pe urme, omul nostru a fost nevoit să "bricoleze", mai bine de un deceniu, la o instalaţie originală de alimentare respiratorie care să-i dea posibilitatea unei mai mari autonomii submarine. Instalaţie atât de originală încât i-a adus, în 1986, Marele Premiu al "Salonului ingeniozităţii" organizat la Bucureşti de revista Tehnium, ca şi propunerea pentru brevetare.
Şi, iată, cineamatorii români au dobândit un "Cousteau" al lor sau – dacă vreţi! – un Nicolaescu al lor, pentru că interpretul celebrului comisar Moldovan, înainte de a vâna răufăcători, a început şi el cu vânătoarea de imagini subacvatice. Din păcate, eroul articolului nostru nu lucrează pe 35 mm, ci pe "super-opt". În "Tainele adâncurilor", imaginea ne-a încântat şi cucerit prin strălucire cromatică şi inedit.
Veniamin Chiţu nu e numai scufundător, ci şi un pasionat al efectelor speciale. Cineclubul în care activează se numeşte "Edison" şi un asemenea "patron" pretinde, în primul rând, inventivitate. Cel de-al doilea film pe care ni l-a arătat, intitulat, "S-a întâmplat mâine", ne constrânge la o altă referire ilustră, fiindcă ne-a amintit de "Întâlniri de gradul II". Filmul – ştiinţifico-fantastic – are un rudiment de subiect despre un cosmonaut surprins în anul 2084 de un roi de meteoriţi şi silit să-şi caute adăpost pe o planetă părăsită, fiindcă vechea lui civilizaţie a fost pustiită de un război nimicitor. Vă mărturisesc că nu subiectul l-am urmărit – cam stufos, deşi nu mai confuz decât al altor pretexte profesioniste în acelaşi gen – ci cheia iluziilor optice.
Lumea mai mult fantastică decât ştiinţifică era construită cu o convingătoare pregnanţă, prin intermediul unor improvizaţii care stârneau când zâmbet, când uimire. Nişte şanţuri de canalizare erau completate cu un panou pictat şi prin utilizarea unei ingenioase linii de fugă în perspectivă, ecranul sugera o lume cosmică după un cataclism. De fapt, aproape fiecare secvenţă a filmului îmboldea la întrebarea; "Cum ai realizat-o?" pentru că, de fiecare dată, răspunsul să surprindă printr-o simplitate a rezolvării care ascunde, totdeauna, febra căutărilor pasionate.
Tudor Caranfil - Cinema, nr. 3/1989
Citește pe Antena3.ro
