"Vă rugăm să ne spuneţi unde vă putem găsi dacă dorim să discutăm cu dumneavostră probleme care ne frământă". Într-o variantă sau alta, fraza de mai sus apare frecvent în formularele cercetărilor colectivului de sociologie al Institutului pentru ocrotirea mamei şi copilului, cercetări efectuate în şcoli generale, licee, întreprinderi, facultăţi, pe cele mai diverse teme – de la cele privind educaţia sanitară, la acele abordând problemele familiei tinere. Unde vă găsim pentru a putea discuta!
Recent înfiinţată, în cadrul Institutului pentru ocrotirea mamei şi copilului, Cabinetul de asistenţă medico-socială a adolescentului, tânărului şi familei îşi propune să ofere un cadru adecvat, deschis tuturor adolescenţilor şi tinerilor ale căror probleme, legate de viaţă şcolară, familială, sau de opţiunea pentru un drum sau altul în profesie, deseori legate, determinate chiar de starea de sănătate, nu au putut fi rezolvate în mediul familial sau strict medical. Concentrând în asistenţa asigurată acestor categorii sociale şi de vârstă un nucleu de specialişti ce abordează multidisciplinar problemele celor ce li se adresează, cabinetul condus de dr Rodica Nanu, medic pediatru, beneficiază, de asemenea, de aportul sociologului Ecaterina Stativă, psihologului Carmen Anghelescu şi medicului endocrinolog Mihaela Nanu.
"Tinerii nu sunt din fire nici buni, nici răi. La şes, apa stă iezită; dacă o povârneşti spre răsărit, apa curge spre răsărit, dacă o povârneşti spre apus, curge spre apus; dacă o striveşti în mână, ţâşneşte în sus, dacă o stăvileşti, se-ntoarce spre izvor" – scria George Călinescu. Nu, nu este vorba de lipsă de personalitate. Adolescentul, însă, tânărul, chiar trebuie înţeles şi ajutat să se cunoască, să se descopere, să se armonizeze cu sine şi cu lumea pentru ca personalitatea sa să se întemeieze pe o bază solidă.
"Am 16 ani. Nu mai sunt copil, dar familia mea nu pare a înţelege asta. Mă înconjoară numai cu interdicţii, neconcepând că pot avea un punct de vedere. Propriu, altul decât al mamei sau al tatii."
"Sunt foarte tânăr, iar părinţii aşteaptă de la mine să mă comport ca un matur înţelept, care-şi asumă condiţia de om bolnav cu resemnare."
Am ales numai două din exemplele posibile, exemple demonstrând neliniştile unei vârste care, depăşind copilăria, îşi caută propriul drum. Adolescentul de azi – şi nimeni nu are pretenţia de a spune prin asta un lucru nou – date fiind complexitatea vieţii sociale, aspectele multiple ale integrării tinerilor în societate, ridică o serie de probleme necunoscute altor epoci, în rezolvarea cărora simpla intervenţie a familiei sau a unui medic nu mai este suficientă.
Aşa cum ne arată sociologul Ecaterina Stativă, activitatea de echipă a acestui cabinet caută să soluţioneze o mare diversitate de probleme. Dintre ele, rezolvarea unor cerinţe de educaţie sanitară atât pentru adolescent cât şi pentru familia tânără, rezolvarea unor situaţii de conflict adolescent-familie, adolescent-şcoală, conflicte intrapsihice specifice acestei vârste, deficienţe în competenţa socială, conflicte intrafamiliale, pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie, inducerea unui comportament pronatalist, probleme în abordarea şi rezolvarea cărora sociologul, psihologul şi cei doi medici ai cabinetului vor colaborarea şi cu alte instanţe (autoritate tutelară, familie, şcoală etc.), sau specialişti din alte domenii (ex. Jurişti).
Lucru absolut firesc, dacă ne gândim, aşa cum arăta dr Mihaela Nanu, că la această vârstă de tranziţie maladiile specifice se manifestă adesea sau generează ele însele un fond de disconfort psihic, de dizarmonie interioară sau cu cei din jur – menţionând printre cele mai frecvente afecţiunile date de creştere şi dezvoltare, obezitate, hipotrofia staturoponderală, tulburări în cronologia pubertăţii (pubertate precoce sau întârziată) – rezolvarea problemelor medicale sau de natură psihologică ori socială condiţionându-se de cele mai multe ori reciproc.
"Să ne oprim la unul din tinerii care ne-au cerut sprijinul – ne propune psihologul Carmen Anghelescu. Bolnav de diabet, Iulian C. la 17 ani intră într-o puternică stare conflictuală cu sine şi cu cei din jur. Intervenţia noastră, coordonată cu a medicului de specialitate, a reuşit să-i aducă o stare de calm prin acceptarea unui regim de viaţă dictat de boala de care suferă, cu toate limitările ce derivă de aici, limitări care o dată înţelese şi, repet, acceptate, au redat tânărului libertatea de a acţiona nestânjenit de complexe (fapt, de altfel, regăsit direct şi în ameliorarea stării sale de sănătate).
Pornind de la acest exemplu, coordonatorul cabinetului, dr Rodica Nanu, subliniază încă o dată specificitatea problemelor ridicate de adolescenţă, această vârstă de graniţă. "Între copilul mare şi tânăr, adolescentul prezintă o patologie specifică a cărei abordare medicală trebuie să ţină seama, obligatoriu, mai mult decât în cazul celorlalte categorii de vârstă, de determinantele personalităţii în formare a acestuia. Desigur, succesul activităţii cabinetului nostru depinde direct de colaborarea cu specialiştii din diverse domenii. Primul apel îl adresez medicilor pediatri şi cadrelor medii din cabinetele medicale şcolare care pot dirija către noi cazurile în care intervenţia medicală se cere dublată de cea a psihologului şi sociologului."
Roxana Paicu - Flacăra, nr. 9/1989
Citește pe Antena3.ro