Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există un miraj al cuvintelor, neîndoielnic, tot aşa cum este adevărat că unele cuvinte spun mai puţin unor oameni şi mai mult altora. Dar o convingere comună este, bunăoară, că ştiinţa şi tehnologia, sau industriile de vârf, se vor dezvolta în viitor la parametri astăzi inimaginabili.
În acest caz, intuind că mirajul cuvintelor se înfrăţeşte cu o anume imprecizie a lor, născută dintr-un firesc entuziasm, specialiştii sunt aceia care, în primul rând, încearcă să nu cadă în cursa unor speculaţii gratuite. Majoritatea specialiştilor afirmă, de exemplu, că un muncitor de la mijlocul acestui secol, adus prin timp direct în uzina anului 2000, nu ar fi chiar atât de rătăcit într-o lume complet nouă şi necunoscută lui. Observaţia aceasta fiind valabilă cel puţin în ce priveşte industria constructoare de maşini. În faţa unuia dintre cele mai complexe sisteme automatizate de prelucrare a metalului, comandat de computer, muncitorul cu pricina ar recunoaşte imediat strungul sau freza pe care el le comandase manual. Pe scurt, el n-ar fi propulsat într-o lume de science-fiction şi realitatea căreia i-ar fi martor ar fi doar aceea a unei lumi mult mai avansate tehnic şi tehnologic chiar în condiţiile în care deceniile ce vin vor cunoaşte o accelerare a tendinţelor conturate în prezent ca linii principale de transformare a activităţii industriale. Una dintre aceste linii directoare fiind şi caracterul "flexibil" al fabricaţiei, despre care la Centrul de inginerie tehnologică şi proiectări pentru construcţii de maşini din Braşov se vorbeşte nu doar ca despre un gând de viitor îndepărtat, ci ca despre o realitate care a prins contur şi se consolidează permanent.
Istoriceşte vorbind, ne spune inginerul-şef al acestui centru, Ioan Dracea, primele utilaje prelucrătoare care au fost automatizate au fost acelea folosite pentru fabricaţia de serie mare (automobile, camioane agricole etc.). S-au realizat, astfel, maşini-unelte ce prelucrau o singură piesă, pentru fiecare fază productivă folosindu-se câte un utilaj specializat. Apoi, prin legarea în flux continuu a acestor utilaje, au luat naştere cunoscutele linii automate cu transfer. Aceste sisteme de maşini, ce au revoluţionat fabricaţia de serie mare şi au permis democratizarea consumului, făcând mai ieftine şi accesibile produse ce erau considerate înainte prea scumpe pentru cumpărătorul mediu, aveau totuşi dezavantajul că ele asigurau doar aproximativ a cincea parte din totalul producţiei în domeniul construcţiilor de maşini, restul fabricaţiei trebuind să fie de serie mică sau unicate.
Pentru unele unităţi braşovene aparţinând industriei construcţiilor de maşini sau pentru întreprinderi ca IMASA Sfântu Gheorghe, "Automecanica" Mediaş sau Întreprinderea de piese auto din Sibiu, proiectele alcătuite de specialiştii Centrului de inginerie tehnologică din Braşov au reprezentat un pas important în trecerea de la liniile chiar automatizate, dar rigide, la sistemul flexibil de fabricaţie. Aceste realizări se alătură celor înregistrate de alte colective de specialişti din ţară şi constituie punctul de plecare pentru extinderea pe scară largă a automatizării flexibile în industria constructoare de maşini, în anii următori.
D. Constantinescu - Flacăra, nr. 17/1989
Citește pe Antena3.ro
