Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"N-am semnat nimic, n-am dat nici un fel de declaraţie scrisă."
Acestea sunt afirmaţiile lui Gheorghe Apostol, unul dintre celebrii semnatari ai "Scrisorii celor şase", în faţa ziaristului Ion Jianu, în cursul interviului acordat în ziua de 7 februarie 1990, la Bucureşti. Practic, după o lună şi jumătate de la evenimentele din decembrie 1989, soldată cu condamnarea la moarte şi executarea cuplului prezidenţial, fostul lider suprem al Partidului Muncitoresc Român în anii 1954-1955 a dezminţit categoric afirmaţiile lui Silviu Brucan, un alt semnatar al scrisorii publice de protest adresate lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu în luna martie 1989.
Imediat după decembrie 1989, Gheorghe Apostol şi-a manifestat indignarea şi frustrările apărute ca urmare a ascensiunii fulminante a lui Silviu Brucan în cea mai puternică structură politică de conducere din acele zile - Frontul Salvării Naţionale. În opinia lui Gheorghe Apostol, Silviu Brucan a utilizat mitul "Scrisorii celor şase" în interes personal. "N-avea o bază politică - a susţinut fostul
prim-secretar al PMR - şi atunci a căutat să mă compromită pe mine pentru a-şi face un loc respectabil în Biroul Executiv al Consiliului Frontului Salvării. Astfel a reuşit să ajungă lângă Iliescu..." Totodată, Gheorghe Apostol a afirmat: "Am fost şi la uşa lui Ion Iliescu. Nu m-a primit!".
De ce preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale nu a discutat cu Gheorghe Apostol după data de 22 decembrie 1989? Unul dintre motive a fost explicat chiar de Silviu Brucan, în volumul său intitulat "Generaţia irosită": "În sfârşit, duminică după-amiază am fost escortat în «Camera Philips», plină de aparate şi instalaţii electronice. Lt. col. Rădulescu mi-a spus: «Acum ascultă cu atenţie!» şi a pus în priză un magnetofon. Era o voce care citea tare un text. Şi am recunoscut imediat vocea lui Gheorghe Apostol. Am avut într-adevăr un şoc. El mă acuza ca trădător de patrie, vândut imperialiştilor americani, şi declara că am scris «Scrisoarea celor 6» la ordinul CIA. Şi de aceea ar trebui să fiu judecat şi condamnat pentru trădare şi, în mod specific, menţiona articolele din Codul Penal care trebuiau aplicate în cazul meu - o indicaţie clară că citea un text pregătit de Securitate".
O scrisoare inedită, înregistrată la Cancelaria C.C. al P.C.R. (22 august 1989) şi la Arhiva Comitetului Politic Executiv al CC al PCR (4 septembrie 1989), ne poate oferi un indiciu despre motivul disensiunilor dintre Gheorghe Apostol şi Silviu Brucan, după difuzarea "Scrisorii celor şase" la postul de radio "Europa Liberă" (14 martie 1989). Documentul în cauză, întocmit la 31 mai 1989, nu a fost semnat de Gheorghe Apostol, deşi numele său se află menţionat la sfârşitul scrisorii. Totodată, nu există alte indicii care ar putea să ne ajute în identificarea autorilor săi.
În opinia noastră, scrisoarea respectivă nu a fost întocmită de ofiţerii de Securitate, ci, poate, de către Nicolae Constantin sau generalul Ion Coman, subordonaţii lui Nicolae Ceauşescu. De altfel, liderul suprem al partidului a declarat în şedinţa din 18 august 1989 a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR faptul că "Gheorghe Apostol a trimis o scrisoare, recent, la Comitetul Central al partidului, prin care recunoaşte activitatea sa de spionaj şi acum cere clemenţă. Am stabilit ca un grup de tovarăşi să stea de vorbă cu el". Mai mult decât atât, este posibil ca documentul respectiv să fie, de fapt, textul citit de Gheorghe Apostol, înregistrat de Securitate şi auzit de Silviu Brucan pe durata anchetării sale de către locotenent-colonelul Rădulescu.
În prezent, amintita scrisoare (nesemnată olograf) pe care o edităm se află în Arhivele Naţionale Istorice Centrale.
Către
Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România
Subsemnatul Gheorghe Apostol, vă rog să-mi permiteţi a vă supune atenţiei următoarele:
Este de datoria mea să arăt cu toată sinceritatea că îmi revine o mare răspundere în legătură cu scrisoarea trimisă în Occident de către Silviu Brucan şi citită în luna martie 1989 la posturile de radio străine, întrucât eu am organizat şi atras şi pe alţii la această acţiune.
Deşi eram conştient că prin ceea ce am iniţiat voi susţine propaganda externă contra ţării noastre şi am să determin unele acţiuni de calomniere şi denigrare a partidului şi statului, nu am ezitat să-mi materializez intenţiile, fiind dominat de ambiţii personale şi interese egoiste.
Prin ceea ce am făcut, am pus la dispoziţia unor cercuri străine şi oficine de propagandă reacţionară materiale care, deşi nu aveau o bază reală, au susţinut acţiunile lor duşmănoase.
Sunt conştient că prin faptele mele am nesocotit obligaţiile de cetăţean român şi legile ţării, regret profund tot ce am făcut şi rog conducerea partidului şi Consiliului de Stat să-mi acorde clemenţă.
Acum îmi dau pe deplin seama că am încălcat grav prevederile Statutului Partidului Comunist Român, contravenind îndatoririlor de a apăra unitatea partidului, de a milita pentru înfăptuirea liniei sale politice şi a manifesta intransigenţă faţă de acţiunile ostile orânduirii noastre socialiste şi faţă de cei care uneltesc împotriva intereselor poporului.
Analizând lucid şi cu responsabilitate atitudinea ce am avut-o şi faptele ce le-am săvârşit, am ajuns la concluzia că trăsăturile negative de caracter, ambiţiile carieriste şi orgoliul m-au adus în situaţia gravă de a mă fi pus în slujba celor împotriva cărora am luptat cândva.
Conştient fiind că poziţia şi acţiunile mele au fost exploatate pentru a se încerca discreditarea politicii partidului şi statului, a regimului socialist din ţara noastră, regret profund şi în totalitate actele săvârşite.
Îmi dau seama că prin ceea ce am făcut am adus o grea ruşine şi asupra propriului trecut, renegând idealurile cărora le-am dedicat anii tinereţii mele. Aşa cum am mai arătat, am pus mai presus de interesele statului şi partidului propriile interese, iar pentru realizarea unor scopuri personale înguste nu am pregetat să colaborez cu elemente aflate în slujba duşmanilor ţării.
Acţiunile mele au fost urmarea unor concepţii şi orientări greşite, precum şi a unor mentalităţi străine de profilul politic şi moral ce trebuia să mă caracterizeze ca membru al partidului.
De asemenea, fără a încerca să mă disculp în vreun mod, recunosc că în perioada îndelungată de timp cât am fost departe de ţară, cu o uşurinţă condamnabilă, m-am lăsat influenţat de propaganda reacţionară din exterior, abdicând în acest fel de la principiile şi normele vieţii şi muncii comuniştilor. Acum îmi este ruşine că la vârsta pe care o am nu mai pot ţine fruntea sus în faţa foştilor tovarăşi de luptă, a cetăţenilor ţării.
În aceste clipe, fiindu-mi propriul judecător, mă angajez ca în tot restul vieţii mele să dovedesc devotament desăvârşit partidului şi ţării. Rog Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Stat să-mi dea posibilitatea de a mă reabilita moral şi să demonstrez că pe viitor conduita mea nu va contraveni, sub nici o formă, intereselor partidului şi ţării.
Mă angajez că nu voi mai întreprinde nimic ce ar putea să dăuneze politicii partidului şi statului nostru, că nu voi mai întreţine nici un fel de relaţii cu persoane care denigrează ţara, devenind un cetăţean loial şi luând poziţie hotărâtă faţă de orice încercare de nesocotire sau încălcare a legilor Republicii Socialiste România.
Asigur Comitetul Central al partidului că mă dezic în totalitate de acţiunile întreprinse, iar pentru faptele mele cer scuze partidului, poporului român, conducerii partidului şi statului. Totodată, rog ca, avându-se în vedere şi vârsta înaintată ce o am, să mi se acorde clemenţă.
Cu deosebit respect,
Gheorghe Apostol
31.05.1989
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Secţia Cancelarie, dos. nr. 56/1989
