Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfârşitul lunii iulie 1989, revista americană Newsweek şi-a trimis doi corespondenţi pentru Europa - Kenneth Auchincloss şi Michel Meyer - pentru a face o serie de reportaje despre ţara noastră. În cadrul documentării au realizat chiar şi un interviu cu Nicolae Ceauşescu, publicat, în forma cenzurată, şi în Scînteia de la 14 august 2009.
Însă gazetarii americani nu au fost interesaţi doar de opiniile preşedintelui român despre situaţia internă şi despre viaţa internaţională. Ei s-au documentat atent, pentru a le transmite cititorilor de peste Ocean faţa reală a României. Printre textele publicate de cei doi în Newsweek s-a numărat şi articolul "Ultimul stalinist", despre care, desigur, Scînteia nu a scris nici un rând... Vi-l prezentăm, în continuare, aşa cum se regăseşte în Arhiva CC al PCR.
A fost o vreme când România era una din cele mai deschise ţări din lumea comunistă. Sub conducerea, însă, a preşedintelui... a devenit închisă, rigidă şi izolată, unul din ultimele temple ale credinţei comuniste în regres. Buldozerele taie noi bulevarde prin Bucureşti, dar cozile la magazinele de alimente şi întreruperile periodice de electricitate trădează o economie cu lipsuri serioase..., în vârstă de... al cărui nume este proslăvit prin afişe propagandistice şi ale cărui scrieri împodobesc fiecare librărie, tronează peste toate acestea, convins că adevăratul socialism va duce la un viitor luminos...
În timp ce Polonia şi Ungaria se îndreaptă spre democraţie şi piaţa liberă, iar URSS se deschide spre lume, România lui.... se închid din ce în ce mai mult, înfăşurându-se ca într-o gogoaşă de mătase formată din convingeri marxiste de modă veche şi o conducere autoritară. De aproape un sfert de secol ea a fost condusă de viziunea proprie a lui..., a unei Românii dependente doar de ea însăşi şi de El. Pentru a elibera România de datoria externă, a lansat un program de export total, care a golit magazinele şi aproape a provocat foamete în ţară. Schimburile comerciale cu Occidentul au fost în mare parte reduse la contrapartidă. Controlul economiei de către stat este complet: disidenţa politică este suprimată cu asprime. România este unul dintre ultimele temple ale slăbitei credinţe comuniste.
Nu este de mirare că România este acum o insulă, un paria internaţional, la fel de izolată ca Libia sau Coreea de Nord.
Vizitatorii cărora li s-a permis să călătorească liber, aşa cum li s-a aprobat recent reporterilor de la Newsweek, o compară adesea mai degrabă cu Africa sau cu America Centrală decât cu Europa. Există aceeaşi sărăcie şi, mult prea des, acelaşi dispreţ pentru drepturile omului şi libertate. "Dacă am avea ceva mai multă mâncare, ar fi ca pe vremea războiului" se spune într-o glumă tipic românească.
Nu a fost întotdeauna aşa..., un ţăran devenit muncitor în fabrică şi care a aderat la Partidul Comunist Român aflat în ilegalitate în ..., devenind lider al acestuia în 1965, a stabilit încă de la început un curs individualist, propriu, chiar excentric pentru ţara sa.
Ani în şir, Occidentul a salutat în el pe liderul răsăritean independent care a îndrăznit să sfideze Moscova. Independenţa României faţă de politica externă sovietică a fost demonstrată cel mai evident prin refuzul de a participa, în 1968, la invadarea Cehoslovaciei de către trupele ţărilor Tratatului de la Varşovia.
... a menţinut relaţii diplomatice cu Israelul după războiul din 1967, spre deosebire de restul blocului răsăritean, şi a primit în vizită o serie de lideri occidentali, de la preşedintele Richard Nixon la regele iordanian Hussein.
Românii s-au bucurat de libertatea cuvântului într-o mult mai mare măsură decât în alte ţări comuniste. În anii '70 se găseau de vânzare ziare şi cărţi străine; posturile de radio occidentale nu erau bruiate. Oamenii puteau să vorbească liber cu străinătatea, iar Securitatea stătea în umbră.
PATRU ORE DE MERS CU MAŞINA
"Libertatea religioasă nu există aici", spune un preot român din Transilvania, clătinându-şi capul şi privind în zare la îndepărtaţii Munţi Carpaţi, în timp ce ploaia răsună pe acoperişul casei sale. "Este numai o vorbă goală. Autorităţile controlează tot ce facem. Ei ne spun câţi bucătari putem avea, câţi studenţi putem instrui, câţi călugări pot să intre la mânăstirile noastre. Şi în tot acest timp, oamenii de aci mor încet de foame. Acum ţăranii călătoresc câte patru ore până la Bucureşti să cumpere pâine. Este dificil să fii un adevărat creştin şi să slujeşti acest stat. Dar crezi că îndrăznesc să vorbesc astfel în biserică? Aş fi excomunicat sau mai rău."
Puţine dintre acestea au adus beneficiile scontate şi în anul 1981... a schimbat această orientare, decretând că până în 1990 datoriile vor fi achitate integral. Pentru aceasta, spun diplomaţii occidentali, a ordonat să se exporte tot ce s-ar putea vinde în străinătate - resurse naturale, bunuri de consum, alimente. Acum datoriile României au fost achitate, însă numai cu preţul unor sacrificii umane enorme.
Lipsa de alimente este cea mai dureroasă. În apropierea zgomotosului şantier al Casei Republicii, o femeie îngenunchează pe trotuar pentru a aduna resturile unui ou spart şi a le pune la loc în sacoşă. Alături, 100 de bărbaţi, femei şi copii stau la o coadă lungă în faţa unei măcelării; se vând câteva duzine de cutii de sardele şi cârnaţi. O coadă la benzină în împrejurimile Bucureştiului se întinde pe mai mult de o milă (circa doi kilometri) de-a lungul şoselei. Un şofer dintr-o "Dacie", omniprezentul automobil românesc, ridică din umeri cu gândul la cele patru ore de aşteptare, ca şi cum ar spune; "Şi ce-i nou în asta".
De fapt, nimic nu-i nou. Pentru majoritatea românilor, viaţa se reduce la monotonia umblatului şi a procuratului care amorţesc sufletul. Comerţul la negru, înfloritor, este mult mai bine aprovizionat decât magazinele de stat ale Bucureştiului, dar este accesibil numai celor care au valută forte sau au ceva de oferit în schimb. Curentul electric este adesea disponibil numai câteva ore pe zi; uneori este de ajuns numai să încălzeşti un ceainic sau două cu apă. Raţiile oficiale asigură fiecărei familii o jumătate de kilogram de zahăr şi doi litri de ulei comestibil pe lună.
Pentru procurarea de alimente familiile au stabilit o strictă diviziune a muncii pentru a o scoate la capăt. "Bunicii pleacă pe la ora 1:00 noaptea şi aşteaptă pe scăunele la uşile magazinelor", declară un refugiat român din Budapesta, care trăieşte într-un confort neobişnuit pentru el la hotelul "Forum". "Ei se întorc acasă după 10 ore, aducând ceea ce au reuşit să găsească. După serviciu, seara, părinţii merg la cumpărături. Poartă tot timpul la ei sacoşe. Dacă se formează o codă se alătură şi cumpără orice este de vânzare. România este un lagăr de muncă. Nu poţi nici măcar să cumperi ţigări."
BĂTAIE CU BRUTALITATE
Alunecarea înapoi a României a provocat vii proteste internaţionale. Cu prilejul unei conferinţe despre drepturile omului, ţinută la Paris în această primăvară, Federaţia Internaţională Helsinki pentru Drepturile Omului a denunţat regimul lui... ca find "duşmanul poporului său.
RF Germania şi-a retras de curând ambasadorul, când soţia unui consul vest-german a fost spitalizată, după ce a fost bătută cu brutalitate de un subofiţer de miliţie: autorităţile pretind că ea l-a provocat. Anul trecut, fostul secretar de stat George Shultz a declarat în Congresul American că România are "probabil cel mai rău dosar al drepturilor omului din Europa de Est". Legiuitorii urmau să retragă României clauza naţiunii celei mai favorizate, însă au fost devansaţi de... care a renunţat la acest privilegiu înainte de a i se putea retrage.
Între timp, românii îşi hotărăsc soarta cu picioarele. Aproape 30.000 de refugiaţi au ajuns în Ungaria vecină în ultimii doi ani. Alte mii s-au refugiat în Iugoslavia, Bulgaria şi RF Germania. "Este un fenomen, o tendinţă" spune un taximetrist bucureştean. "Toţi visează să evadeze în Ungaria şi în Vest. Numărul celor care încearcă este atât de mare, încât autorităţile nu-i mai închid pe mulţi dintre cei prinşi. Ei plătesc o amendă de 3.000 de lei (30 de dolari sau aproximativ un salariu lunar) şi apoi se duc şi încearcă din nou".
În cursul anului trecut în Vest au ajuns relatări în legătură cu reînvierea de către... a unui plan vechi de 14 ani privind distrugerea a jumătate din cele 14.000 de sate ale României şi înlocuirea lor cu 500 de centre agroindustriale construite din prefabricate. Justificarea a fost pur marxist-leninistă: crearea "omului nou socialist" prin eliminarea diferenţelor politice, economice şi culturale dintre români. După cum s-a relatat în Vest, programul lui... va distruge viaţa tradiţională rurală din România, nenumărate biserici, oraşe şi monumente arhitectonice dezrădăcinând aproximativ jumătate din cei 23 de mi0lioane de locuitori ai ţării. Ungurii au demascat acest program ca fiind un plan de asimilare a minorităţii maghiare de 2 milioane de locuitori care trăieşte în provincia muntoasă din nordul României, Transilvania.
Adevărul în această problemă este mult mai puţin draconic. România are planuri ambiţioase de industrializare a unor regiuni rurale şi de îmbunătăţire a condiţiilor de locuit. Dar rareori se distrug case în număr mare. Încă şi mai rar se distruge câte un sat întreg. "În întreaga Românie nu cred să fie mai mult de câteva sate care să fi fost cu adevărat distruse", spune Utte Gabani, specialist în problemele româneşti din cadrul prestigiosului Institut din München pentru poblemele Europei de Sud-Est.
Având în vedere suprimarea disidenţei este dificil de apreciat nivelul nemulţumirii publice şi al tulburărilor. Acum doi ani nemulţumirile au ieşit la iveală. 10.000 de muncitori şi femei casnice au manifestat în oraşul industrial Braşov, declanşând o serie de mici întreruperi ale lucrului şi proteste în alte părţi ale ţării. Condiţiile de trai s-au deteriorat de atunci şi mai mult; o iarnă grea, împreună cu o adâncire a lipsurilor, ar putea declanşa noi greve.
Problema succesiunii este neobişnuit de bizantină pentru o ţară comunistă. Unii diplomaţi se aşteaptă ca următorul lider al României să apară din rândurile armatei sau din altă parte. Alţii sugerează că ...., cu voinţa ei de fier, în vârstă de..., va prelua puterea. Condiţiile unei dinastii sunt deja asigurate. Un frate al lui... este adjunct al ministrului apărării; un alt frate este prim-vicepreşedinte al puternicului Comitet de Sat al Planificării; un altul este cadru de conducere în Ministerul de Interne. Fiul, în vârstă de..., este prim-secretar într-un judeţ din Transilvania, o tradiţională trambulină spre posturi de conducere mai înalte.
Nu este deloc sigur atunci când... va ieşi în sfârşit din scenă, Epoca... din România se va încheia.
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Secţia Propagandă şi Agitaţie, dos. nr. 62/1989
Citește pe Antena3.ro
