x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Calea lor – autodeterminarea în ţările Europei de Est

0
04 Noi 2009 - 00:00
La 4 noiembrie 1989, în ziarul The Economist (US) a apărut un articol despre anunţul oficial făcut la 27 octombrie de miniştrii de Externe ai Pactului de la Varşovia, potrivit căruia o mare parte din ţările din Est erau hotărâte să îşi reformeze tipul de guvernare.

"Deşi pe alocuri este greu de parcurs, comunicatul emis la data de 27 octombrie de miniştrii de Externe ai ţărilor Pactului de la Varşovia anunţă un soi de re­voluţie. La începutul acestei săp­tămâni, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic, Gennadi Gerasimov, a folosit un termen interesant pentru a descrie atitudinea Rusiei faţă de Europa de Est: "doctrina Sinatra", pot să procedeze cum vor ei ("their way"), a explicat acesta. Pentru prima dată, nici miniştrii de Externe, nici Gerasimov nu au părut preocupaţi de ceea ce Vestul numeşte "doctrina Brejnev". Aceasta se referă la dreptul Rusiei de a-şi trimite armatele în Europa de Est pentru a "proteja socialismul" - lucru pe care l-a făcut în 1953, 1956 (de două ori), 1968 şi l-ar fi făcut şi în 1981 dacă nu i-ar fi luat-o armata poloneză înainte. Acum, temerea care pluteşte în aer este că Europa de Est ar putea să sufere o im­plozie.

Niciodată în istoria sa de 35 de ani, Pactul de la Varşovia nu a mai fost atât de divizat. Întrunirea de săptămâna trecută a fost destul de stranie dacă ne gândim că Polonia a fost reprezentată de nou-numi­tul ministru de Externe necomunist, Krzysztof Skubiszewski. În­tru­nirea a fost precedată de zvo­nurile potrivit cărora în cursul verii Ceauşescu a căutat susţi­nători în interiorul Pactului pentru o intervenţie armată menită să opreasă "contrarevoluţia" pusă la cale în Polonia. Atunci, polonezii se îndreptau cu precauţie spre instaurarea primului guvern necomunist din ultimii 40 de ani. Se pare că Mihail Gorbaciov este cel care a tergiversat iniţiativa ro­mânească, iar această idee este subliniată în comunicatul emis săptă­mâna trecută.   

Reformele poloneze şi maghiare l-au adus pe Ceauşescu într-o poziţie stranie. Odinioară bau-bau-ul sovieticilor (şi preferatul Vestului) pentru refuzul de a creşte bugetul de apărare, pentru interzicerea manevrelor militare ale Pactului de la Varşovia pe teritoriul românesc şi pentru cererea unei deschideri mai mari în afacerile externe, România este acum contra curentului. Refuză cu obstinaţie să taie cheltuielile pentru apărare, exact când restul aliaţilor urmează mulţumiţi calea propusă de so­vietici, reducând bugetele de apă­rare, demobilizând soldaţii şi reducând numărul de tancuri şi forţe aeriene.

Probabil că există o legătură cu disputa dintre România şi Ungaria privind tratamentul aplicat de regimul Ceauşescu minorităţii maghiare din România. Oficialii maghiari avertizează că nu ar fi prudent să se ajungă la un conflict deschis pe această temă.

Anul trecut însă, Ceauşescu i-a spus din senin conducătorului Ungariei că România are capacitatea să producă arme nucleare. Prins, pe de o parte, între polonezii şi maghiarii care se decomunizează cu paşi repezi şi, de cealaltă parte, între românii care se resta­linizează, Pactului îi este tot mai greu să îşi reconcilieze diferendele. Se poate însă şi mai rău. Gorbaciov a dat de înţeles că poate tolera multe, atât timp cât în ţările din Estul Europei partidele comuniste nu sunt complet scoase de la putere şi cât timp echilibrul strategic dintre Est şi Vest nu este deranjat. Problema este că socialiştii maghiari (alias comuniştii) par să fi avut în alegeri rezultate şi mai proaste decât cele anticipate; s-ar putea într-adevăr să ajungă în opoziţie. Pe lângă toate acestea, problema neutralităţii Ungariei nu a ieşit încă la suprafaţă.    

Ceea ce aduce discuţia înapoi la Ceauşescu, care se raportează categoric la doctrina Brejnev, şi nu la cea Sinatra. "Respectăm poziţia Ungariei", a spus purtătorul de cuvânt al partidului comunist, Nikolai Şişlin, într-un interviu pentru televiziunea americană la 29 oc­tom­brie, deşi a subliniat pe un ton destul de ferm că Ungaria nu a cerut să iasă din Pact. Superiorul lui Şişlin, Valentin Falin, şeful Departamentului internaţional al partidului, a spus fără menajamente: "Momentan nu se poate pune problema neutralităţii".   

Dar ce ar face Gorbaciov dacă Ungaria ar decide să iasă din Pactul de la Varşovia? Comunicatul miniştrilor de Externe nu dă nici un răspuns concret. Tratatul pe baza căruia s-a înfiinţat Pactul îi obligă pe semnatari la "respectarea independenţei şi suveranităţii membrilor Pactului" şi la "neamestecul în afacerile interne ale statelor membre".
Citeşte mai multe despre:   din presa internaţională

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de