O mentalitate novatoare

În urma contactelor stabilite cu ocazia ţinerii la Budapesta a Congresului Partidului Radical Italian în luna aprilie a.c., ca şi a unor contacte anterioare, stabilite cu organisme ale opoziţiei din Ungaria, un grup de români stabiliţi în Occident, compus din Stelian Bălănescu, Mihnea Be­rindei, Ariadna Combes, Mijai Korne, Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu, s-a deplasat în Ungaria în perioada 15-20 iunie a.c.

Perioada aleasă a fost fixată, în principal, în funcţie de funeraliile lui Imre Nagy şi ale celorlalţi conducători politici unguri din timpul revoluţiei maghiare din 1956.

Forumul Democratic Maghiar - mişcarea cea mai importantă numeric din cadrul opoziţiei din Ungaria - care a organizat integral funeraliile, a invitat oficial grupul de români amintiţi ca să participe la ceremonie. Cum s-a mai spus, prezenţa acestor români, ca şi a acelora din gruparea România Liberă, a suscitat un interes deosebit.

Prezenţa acestui grup de români la reînhumarea conducătorilor revolu­ţiei maghiare a fost considerată de ei ca o datorie morală faţă de cei care, în 1956, aduceau o spe­ranţă pentru toate ţările aflate sub dominaţie sovietică. Prin prezenţa lui, acest grup îşi dădea totodată şi adeziunea la principiile care au animat în 1956 între­gul popor din ţara vecină, adică revenirea la un sistem de reală democraţie şi ieşirea din ceea ce se numea lagărul comunist.

În acelaşi timp, prezenţa la Budapesta la aceste ceremonii a acestui grup de români stabiliţi în Occident şi cunoscuţi pentru poziţiile lor democratice şi antitotalitare, militanţi în favoarea drepturilor omului, a dorit să marcheze, de asemenea, o dovadă a prieteniei româno-maghiare. Cu toţii consideră că vechile antagonisme dintre români şi unguri trebuie depăşite, că ambele popoare sunt menite să trăiască împreună într-o Europă liberă şi unitară. În concepţia lor, ei consideră că va trebui privit mai degrabă spre viitor decât spre trecut, şi că acest viitor trebuie să înceapă a fi construit de pe acum. În discuţii preliminare cu maghiarii s-a putut desprinde un consens în aceste direcţii.

Desigur că acest grup de intelectuali români, ca şi interlocutorii lor unguri, nu reprezintă probabil unanimitatea opiniilor ale unora sau ale altora, dar ei reprezintă o tendinţă novatoare, şi la români, şi la maghiari, în celaşi timp, ei sunt conştienţi că regimul instalat actualmente la Bucureşti este cel care prin politica lui generală de opresiune a întregului popor român şi în special de îngrădire şi asimilare practicate împotriva naţionalităţilor din România, re­pre­zintă un pericol naţional extrem de grav. Acest regim, prin politica lui, în­cearcă să abată nemulţumirile legi­time ale populaţiei în alte direcţii. Prin­tre acestea, asupra minorităţii ma­ghiare din România, care este în mod direct sau indirect făcută răs­punzătoare de eşecurile catastrofale în toate domeniile vieţii româneşti.

Prezenţa la funeralii a grupării Ro­mâ­nia Liberă şi a grupului de români din Occident a fost semnalată şi în Ro­mâ­nia prin posturile de radio străine care emit în limba română.

Reacţia re­gimului de la Bucureşti a fost extrem de rapidă. Ceremonia de la Budapesta a avut loc la 16 iunie. La 17 iunie, la ora 23:55, postul de radio Bucureşti transmitea următorul comunicat:

"În legătură cu gravele manifestări antisocialiste şi re­vizioniste care au avut loc la Budapesta: Ziarele şi posturile de radio şi televiziune ale ţării noastre au primit multe scrisori şi telefoane de la diferiţi cetăţeni români, inclusiv de la cetăţeni români de origine maghiară, în care îşi exprimă profunda lor indignare faţă de manifestările cu caracter revizionist, iredentist şi anticomunist, care au avut loc la Budapesta, cu prilejul reîn­hu­mă­rii unor cetăţeni unguri, şi care s-au transformat într-o manifestare cu ca­racter net fascist, antisocial, împotriva Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, împotriva socialismului şi comunismului, a Tratatului de la Var­şo­via. Aceasta reprezintă o ma­nifestare foarte peri­cu­loasă, contrară spiritului Actului final de la Helsinki, con­trară intereselor păcii, securităţii în Europa, însăşi in­tereselor liniştii şi păcii poporului ungar, care de­păşeşte prin gra­vitatea sa manifestările din timpul re­gi­mului hortyst.

Este deosebit de grav că cercurile reacţionare ma­ghiare au folosit acest prilej pentru a organiza manifestări des­chise cu caracter antiromânesc, organizând participarea unor elemente declasate, legionare, fasciste, care şi-au găsit adăpost şi azil în Ungaria sau provenite din alte ţări.

În scrisorile lor, cetăţenii cer cu îndreptăţire Guvernului român să ia ati­tudine hotărâtă şi să respingă cu cea mai mare indignare toate aceste ma­nifestări ce contravin în mod flagrant Tratatului de prietenie şi colabo­rare româno-maghiar şi normelor de re­laţii dintre Republica Socialistă Ro­mânia şi Republica Populară Ungaria, dintre popoarele român şi ungar." (Comunica­tul a fost reluat şi în buletinul de ştiri din 18 iunie, ora 6:00, ca şi în radiojurnalul din aceeaşi zi, ora 7:00).
Document din volumul: Dinu Zamfirescu, Şi noi am condamnat comunismul: din exilul parizian, Bucureşti, Editura Paideia, 2008, p. 288-290