Cele trei luni ale guvernarii lui Radescu au ramas in memorie ca perioada in care "asaltul prefecturilor" a atins cote ingrijoratoare. Martorii oculari au constatat abuzurile si le-au interpretat din propriul punct de vedere. Avocatul Adriana Georgescu, sefa de cabinet a lui Radescu, a lasat posteritatii impresiile sale de participant la evenimente.

"Asaltul prefecturilor"

Pentru a limita inlocuirea abuziva a autoritatilor locale, Guvernul Radescu a emis la inceputul lui ianuarie o lege prin care se impuneau conditii de studii celor care voiau sa acceada la functii in administratia locala. Stradania a fost insa in zadar. Un articol al legii lasa loc de interpretari, permitand practic continuarea inlocuirilor abuzive. In astfel de situatii se demonstra abilitatea reprezentantilor FND in guvern. Prin prezenta lor, puteau modifica "pe ici, pe colo, prin punctele esentiale" proiectele de lege care ii interesau in mod direct. Articolul ambiguu spunea ca se pot face exceptii de la conditiile de studii pentru "persoanele care s-au distins printr-o activitate publica remarcabila". Iar cei care apreciau aceasta erau in general comunistii, care se laudau cu prigoana si inchisorile la care fusesera supusi. In decembrie a fost constituita o Comisie Interministeriala pentru examinarea situatiei din Moldova, care tindea sa devina din ce in ce mai grava. Practic, aceasta regiune fusese o vreme izolata de restul tarii. Serviciile publice, in general, si transporturile, in special, fusesera total dezorganizate. Populatia se confrunta cu o criza acuta a alimentelor si a articolelor de prima necesitate. La nivel administrativ domnea haosul, estul tarii fiind cel mai expus actiunilor de razboi.

MARTOR OCULAR. Comisia s-a deplasat in Moldova pentru a examina situatia. Acesta nu a fost insa unicul ei scop. Avocatul Adriana Georgescu, sefa de cabinet a primului-ministru Nicolae Radescu si jurnalist la ziarul liberal Viitorul, a insotit respectiva comisie in periplul ei prin Moldova. Amintirile sale legate de acea perioada din istoria Romaniei pe care a trait-o nemijlocit se regasesc si intr-un volum memorialistic, publicat pentru prima data in Franta, sub titlul "La inceput a fost sfarsitul". Iata cum se produceau inlocuirile de primari si de prefecti, prin ochii sefei de cabinet a premierului Radescu. "Oprire la Focsani, prima capitala de judet unde trebuia sa restabilim ordinea. Discursul oficial este rostit de prefectul legal. Prefectul comunist nu se arata la fata. Dimitrie Nistor (subsecretar de stat la Interne, n.n.) raspunde aducand mesajul guvernului. De vreme ce alegeri judetene nu sunt posibile pentru moment, cate doi membri din fiecare partid reprezentat in guvern sunt invitati sa discute cu oaspetii de la Bucuresti. Comisia se instaleaza in spatele unei mese mari; in fata mesei, zece scaune frumos aliniate isi asteapta ocupantii; cate doi reprezentanti din fiecare partid: National-Taranesc, Liberal, Comunist, Socialist, Frontul Plugarilor.

Dar, in ultimul minut, niste cetateni cu scaune in mana isi fac aparitia. Se prezinta singuri, incercand sa acopere cu vocile lor vacarmul general care a pus stapanire pe sala la sosirea lor: doi reprezentanti ai Tineretului Comunist, doua femei antifasciste, doi reprezentanti ai Confederatiei Generale a Muncii, doi reprezentanti ai Uniunii Patriotilor. (...). Reprezentantii acestor noi partide sunt instalati in fata comisiei. Comisia - cu exceptia, fireste, a comunistilor - protesteaza, invocand ilegalitatea partidelor de tip ciuperca, nereprezentate in guvern. Emil Bodnaras, reprezentantul PC in comisie, incepe sa strige: «In numele partidului comunist ...ta ta ta... reactiunea burghezo-mosiereasca... ta ta ta... Traiasca Armata Rosie... ta ta ta ... Traiasca gloriosul ei conducator, maresalul Stalin... ta ta ta... In numele Comitetului Central al Partidului Comunist, propun pe X ca prefect si pe Y ca primar».

SCANDAL. Comunistii scandeaza: Stalin, Stalin, iar pe strada auzim pasii patrulelor rusesti, insarcinate sa vegheze asupra... comisiei.

A doua escala: Botosani. Aceeasi scena. In timpul discutiilor nu reusim sa scoatem de la comunisti altceva decat vesnicele lozinci pe care le cunoastem acum pe dinafara. (...). Scena continua in fiecare judet, identica pana ti se face greata: in fata comisiei, reprezentantii partidelor democratice isi exprima punctul de vedere asupra reorganizarii judetului, indicand in general persoane mai degraba neutre, dar pregatite in acest sens. Comunistii si adeptii lor recita o lectie invatata pe dinafara, ale carei laitmotive sunt Stalin si glorioasa Armata Rosie. Adevarati papagali.

IASI. Capitala Moldovei. Bodnaras propune pentru functia de prefect pe dl Alexiuc. Domnul Rautu, national-taranist, se ridica speriat. «Asculta, domnule Bodnaras, nu mai putem continua asa. Nu este posibil sa numim la Iasi, leagan al intregii culturi romanesti, un prefect care n-are decat patru clase primare si e strain de judet. E impotriva tuturor legilor noastre.» «Vrei sa spui, impotriva legilor reactionare?...»

Toata lumea incepe sa urle. Si deodata, printr-o pura intamplare parca, niste gloante sparg geamurile si se infig in pereti. Se trage asupra noastra. Nu sunt raniti. Totusi, sedinta se suspenda fara sa fi intervenit nici un acord". Mitinguri si manifestatii populare. Destabilizarea si dezordinea, insotite de o puternica propaganda prin mass-media, se inscriau in nota discutiilor dintre membrii conducerii FND. In fond, activistii nu faceau altceva decat sa transpuna in practica "indicatiile" primite. La fel au stat lucrurile si in timpul guvernelor Sanatescu. Dupa o scurta pauza, la inceputul lui decembrie, a fost reluata aceeasi tactica. "Important este la tara, cum se misca satele, spunea Ana Pauker, prima voce a Moscovei. Mai important este ca tot ce avem noi ca forta sa aruncam la tara, sa zgandarim totul acolo si ecoul sa vina la Bucuresti."

Alta metoda indicata de "tovarasa Ana" a fost organizarea de mitinguri. "Cred ca duminica (in prima duminica din februarie 1945, n.n.) trebuie sa facem o serie de mitinguri mari, utilizand si salile particulare, cele din centrul orasului, o alta serie de mitinguri la tara, pentru ca sa vina sa-si spuna cuvantul cei care pana acum nu si l-au spus", opina aceasta.

Mitingurile in piete publice, cu numar mare de participanti, a caror cifra era si mai mult amplificata de ziarele procomuniste, precum si intalnirile cu public in diverse sali din Capitala erau o moda a vremii. Comunistii au organizat numeroase asemenea intruniri. Ultimele zile ale Guvernului Radescu au stat, de asemenea, sub semnul adunarilor din diverse sali bucurestene. Si sub semnul Radioului.

ATUURILE LUI RADESCU

Primul-ministru Nicolae Radescu era cunoscut ca un opozant al regimului de dictatura militara al Maresalului Antonescu, cu care intrase in conflict la un moment dat. Datorita acestei pozitii a fost internat in vremea razboiului in lagarul de la Targu Jiu. De asemenea, avea reputatia unei persoane severe, inclinata spre ordine si rigoare. In decembrie 1944, Radescu parea a fi omul potrivit pentru gestionarea situatiei interne. Nu putea fi acuzat de colaborare cu "fascistii" antonescieni, iar in conditiile haosului sfarsitului de razboi, personalitatea hotarata a lui Radescu parea o garantie ca lucrurile vor intra pe un fagas normal. Dupa ce a pierdut sefia guvernului, de teama represaliilor, generalul Radescu s-a refugiat la Ambasada Marii Britanii. Dupa ce a petrecut o vreme sub protectia britanicilor, i s-a fixat domiciliu obligatoriu in locuinta sa din Strada Clopotarii Vechi nr. 4. A parasit Romania in 1946, activand in exil in Statele Unite ale Americii.

ELITE NOI

Ziua de 24 februarie a ramas asociata cu incidentele aparute la manifestatia FND, incidente care au condus peste cateva zile la caderea Guvernului Radescu. In aceeasi zi, in tara continua "asaltul prefecturilor". De exemplu, la Craiova a fost instalat cu forta un prefect agreat de comunisti, Nicolae Celac, cel care a condus "asaltul". Primul prefect comunist al Craiovei este tatal translatorului de limba engleza al lui Ceausescu, Sergiu Celac.