● Monica Lovinescu ● Liviu Ioan Stoiciu
Eveniment inedit, un prim-ministru necomunist în Est: Jaruzelski îl numeşte pe Mazowiecki. Nu doar necomunist, dar şi catolic legat de Solidarnosc. Iar Moscova vede în el un partener posibil!
Ieri, în Le Monde, Dumitru Mazilu (funcţionar internaţional la ONU, fusese rechemat în ţară, de unde nu i se mai dă acum drumul, deşi era comunist "încercat" - cum se spune), atacă politica lui Ceauşescu. Azi Bucureştiul îl declară pe Mazilu pur şi simplu ... nebun. E simplu, nu?
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 200-201
Doina merge la ora la care a fost chemată pentru a participa la "manifestaţia de 23 August 1944", la Ziua insurecţiei democratice, "zi ce a declanşat insurecţia populară" etc., la ora 6:30 la Autogara Focşani - unde va aştepta patru ore să defileze cu Învăţământul vrâncean! Ea profită de trezirea asta cu noaptea în cap şi prinde, la o coadă sărbătorească făcută de la ora 4, lapte - adevărat eveniment în familie. Apropo: întreprinderile "judeţene" au primit ordin să-şi trimită salariaţii îmbrăcaţi festiv la ora 5 în diverse puncte strategice (ce li s-au stabilit, strict, în preajma centrului municipiului), unde se vor reorganiza, până să intre în coloana de demonstanţi. Chemaţi, deci, de la ora 5, deşi se ştie că abia pe la 8:30 începe defilarea oficială... Proastă lume. Eu dorm liniştit până la ora 7:45, sunt curios să văd "spectacolul ruşinii". Intrat în baie să mă bărbieresc, se opreşte şi apa rece şi apa caldă, brusc! De 23 August. Norocul meu că am oprit apă în cadă - dar ce neinspirat sunt... Vin la bucătărie înjurând, beau cacao cu lapte, cu unt întins pe pâine şi dulceaţă.
La vreo 8:45 sunt în apropierea bulevardului central, să vizionez manifestaţia locală. (...) Am în faţa ochilor o lume hăituită, de fapt, o lume realmente alergată (ce spectacol degradant) de activişti de partid, de pe margine, "să ţină aproape" - o turmă fără personalitate, care îmi amărăşte insuportabil sufletul... Îmi întorc, ruşinat, capul de la coloana ce defilează, îmi ajunge. Traversez, sfidător, de pe un trotuar pe altul, în dreptul Capelei Militare, o caut cu lumânarea, dar nu mă bagă nimeni în seamă. (...) În sfârşit apar în coloana de manifestanţi şi colegii mei de serviciu, sunt cinci prezenţi, plus directoarea Bibliotecii Judeţene Vrancea (n-au fost chemaţi cei trei "ofiţeri de serviciu", care păzesc sediul în cele 24 de ore ale zilei de 23 August, colegi resemnaţi). Directoarea se amuză când mă descoperă "pe margine", s-a învăţat de mult cu "indisciplina mea". Colegii de serviciu îmi fac distraţi cu mâna, ei au fost incluşi în coloană la întâmplare, Cultura şi aşa nu se observă printre manifestanţi, sunt amestecaţi cu Învăţământul. Când o văd pe soţie, o strig să iasă din coloană şi să vină lângă mine, pe trotuar, o dată ce a făcut prezenţa, să nu se facă de râs - dar ea nu vrea, îmi răspunde că vrea să-i reţină memoria tot ce se întâmplă "din interiorul coloanei în care defilează" şi că vrea să se ducă să salute cu "Huo!" (care nu se va auzi printre uralele celor din jur, dublate de uralele din difuzoarele instalate), să salute "Vitrina", adică tribuna oficială; merge mai departe lângă amica ei, pedagoga (Dumnezeule!, ce rău mai arată profesorii cu steaguri ale PCR în mâini... sau doctorii... câtă umilinţă îndură... nimic nu mai are nici un sens...). (...)
Mă opreşte un miliţian foarte sigur pe el, feroce, tinerel şi ferice, mă încrunt. - Ce mai faceţi, tovarăşe pedagog? Mă acostează, îmi întinde mâna. Brrr... e un fost elev de-al meu! Mă face de râs, stă cu mâna întinsă, ce-or fi crezând cei care asistă la acest incident? Îmi ţine mâna dreaptă între cele două palme ale lui, nu-mi dă drumul, ce tâmpenie, nici nu ştiu cum îl cheamă, îi recunosc doar vag trăsăturile... Întârzii până la 10:15 gură cască, nici pomeneală să se termine coloana, a fost scos tot judeţul să defileze? (...)
Liviu Ioan Stoiciu, Jurnal stoic din anul Revoluţiei, urmat de Contrajurnal, Piteşti, Paralela 45, 2002, p. 55-58
Citește pe Antena3.ro