x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Jurnale personale 24 august 1989

24 august 1989

24 Aug 2009   •   00:00

● Monica Lovinescu ● Liviu Ioan Stoiciu



Eveniment inedit, un prim-mi­nistru necomunist în Est: Jaruzelski îl numeşte pe Mazo­wiecki. Nu doar necomunist, dar şi catolic legat de Solidarnosc. Iar Moscova vede în el un partener posibil!
Ieri, în Le Monde, Dumitru Mazilu (funcţionar interna­ţional la ONU, fusese rechemat în ţară, de unde nu i se mai dă acum drumul, deşi era comunist "încercat" - cum se spune), atacă po­litica lui Ceauşescu. Azi Bu­cureştiul îl declară pe Mazilu pur şi simplu ... nebun. E simplu, nu?
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 200-201



Doina merge la ora la care a fost chemată pentru a participa la "mani­festaţia de 23 August 1944", la Ziua in­surecţiei democratice, "zi ce a de­clan­şat insurecţia populară" etc., la ora 6:30 la Autogara Focşani - unde va aş­tep­ta patru ore să defileze cu În­vă­ţă­mân­tul vrâncean! Ea profită de tre­zirea asta cu noaptea în cap şi prinde, la o coadă sărbătorească făcu­tă de la ora 4, lapte - adevărat eve­ni­ment în fa­milie. Apropo: întreprin­derile "ju­de­ţe­ne" au primit ordin să-şi trimită sa­la­riaţii îmbrăcaţi festiv la ora 5 în di­verse puncte strategice (ce li s-au stabi­lit, strict, în preajma centrului mu­ni­cipiului), unde se vor reorganiza, până să intre în coloana de demonstanţi. Chemaţi, deci, de la ora 5, deşi se ştie că abia pe la 8:30 începe defilarea oficială... Proastă lume. Eu dorm liniştit până la ora 7:45, sunt curios să văd "spectacolul ruşinii". In­trat în baie să mă bărbieresc, se opreşte şi apa rece şi apa caldă, brusc! De 23 August. Norocul meu că am oprit apă în cadă - dar ce neinspirat sunt... Vin la bu­cătărie înjurând, beau cacao cu lapte, cu unt întins pe pâine şi dulceaţă.

La vreo 8:45 sunt în apropierea bulevardului central, să vizionez manifestaţia locală. (...) Am în faţa ochilor o lume hăituită, de fapt, o lume realmente alergată (ce spectacol degradant) de activişti de partid, de pe margine, "să ţină aproape" - o turmă fără personalitate, care îmi amărăşte insuportabil sufletul... Îmi întorc, ru­şi­nat, capul de la coloana ce defi­lea­ză, îmi ajunge. Traversez, sfidător, de pe un trotuar pe altul, în dreptul Capelei Mi­litare, o caut cu lumânarea, dar nu mă bagă nimeni în seamă. (...) În sfâr­şit apar în coloana de manifestanţi şi co­legii mei de serviciu, sunt cinci pre­zenţi, plus directoarea Bibliotecii Ju­de­ţe­ne Vrancea (n-au fost chemaţi cei trei "ofiţeri de serviciu", care păzesc se­diul în cele 24 de ore ale zilei de 23 Au­gust, colegi resemnaţi). Directoarea se amu­ză când mă descoperă "pe margine", s-a învăţat de mult cu "indisciplina mea". Colegii de serviciu îmi fac dis­traţi cu mâna, ei au fost incluşi în co­loană la întâmplare, Cultura şi aşa nu se observă printre manifestanţi, sunt amestecaţi cu Învăţământul. Când o văd pe soţie, o strig să iasă din coloană şi să vină lângă mine, pe trotuar, o dată ce a făcut prezenţa, să nu se facă de râs - dar ea nu vrea, îmi răspunde că vrea să-i reţină memoria tot ce se întâmplă "din interiorul coloanei în care defilează" şi că vrea să se ducă să salute cu "Huo!" (care nu se va auzi printre uralele celor din jur, dublate de uralele din difuzoarele instalate), să salute "Vitrina", adică tribuna oficială; merge mai departe lângă amica ei, pedagoga (Dumnezeule!, ce rău mai arată profesorii cu steaguri ale PCR în mâini... sau doctorii... câtă umilinţă îndură... nimic nu mai are nici un sens...). (...)

Mă opreşte un miliţian foarte sigur pe el, feroce, tinerel şi ferice, mă încrunt. - Ce mai faceţi, tovarăşe pedagog? Mă acostează, îmi întinde mâna. Brrr... e un fost elev de-al meu! Mă face de râs, stă cu mâna întinsă, ce-or fi crezând cei care asistă la acest incident? Îmi ţine mâna dreaptă între cele două palme ale lui, nu-mi dă drumul, ce tâmpenie, nici nu ştiu cum îl cheamă, îi recunosc doar vag trăsăturile... Întârzii până la 10:15 gură cască, nici pomeneală să se termine coloana, a fost scos tot judeţul să defileze? (...)
Liviu Ioan Stoiciu, Jurnal stoic din anul Revoluţiei, urmat de Contrajurnal, Piteşti, Paralela 45, 2002, p. 55-58

×
Subiecte în articol: jurnale personale