Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Sanda Stolojan ● Mircea Zaciu ● Constantin Trandafir ● Leonard Gavriliu
Greu de întrevăzut viitorul în starea de efervescenţă în care se află Europa Centrală. Evenimentele istorice vor determina oare o nouă viziune politică în aceste ţări? Cehii sunt foarte activi. 20 de ani după căderea lui Dubcek, reîncep Primăvara de la Praga.
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, p. 310
Yael şi Arie la mine, la masă. Întors de la Bucureşti cu un frison. G. pleacă la o întâlnire scriitoricească internaţională.
Mircea Zaciu, Jurnal. IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 456
Ninge cu adevărat. Lucrurile se precipită. Dimineaţă, mai domol. La emisiunea literară, Gelu Ionescu spune lucruri interesante despre Eugen Ionescu, Virgil Ierunca face "revista revistelor", iar Monica Lovinescu comentează cele două cărţi franţuzeşti despre România, despre iadul românesc. Mă achit de datorie faţă de Tase şi Pricop. Cehoslovacii resping "retuşurile cosmetice", "tentativă de a înşela poporul", zic Havel şi Dubcek. Au demisionat şi doi aleşi aseară. Karel Urbanek, în locul lui Iakesh (?), cere ca guvernul să fie remaniat repede şi radical. Mazowiecky spune că Gorbaciov a avut o deosebită înţelegere faţă de schimbările din Polonia. Egon Krenz declară că ţara sa va rămâne socialistă, în ciuda reformării. La sugestia lui Gorbaciov, Sovietul Suprem va obţine o mai mare autonomie financiară, independenţă economică, dreptul la suveranitate. Dezbaterea la masa rotundă, condusă de Nicolae Stânişoară, are ca temă semnificaţiile Mascaradei a 14-a. Participă Emil Hurezeanu, Şerban Orăscu şi M. Shaphir. Reacţii ostile din toate părţile. Laude numai de la nord-coreeni, chinezi, cubanezi şi de la ultraconservatorul Ianos Kadar. Izolarea fu cvasigenerală, inclusiv de popor, jignitoare percheziţii la intrare în incintă (...) Ruşii sunt stupefiaţi de modul cum a fost calificat un individ în anul de graţie 1989: Geniul României şi al omenirii, Eroul eroilor neamului. Alegerea lui ar fi pusă pe seama terorismului, tiraniei orientale, satrapiei. Ra-portul n-a făcut nimic altceva decât să repete toate banalităţile de până acum. Elementul nou ar fi unul de natură demagogică: anularea tuturor acordurilor cu Germania hitleristă, cu referire subterană la Basarabia şi Bucovina, crezând că astfel va câştiga încrederea pierdută a poporului român. Nu s-a schimbat nimic, doar o posibilă "stea": Ilie Matei, membru plin şi secretar al CC. Este obsesia bolnăvicioasă a puterii, ca în Orwell: "Spune, oare, acum de ce ne apucăm cu braţele de putere? Nu ne interesează nimic altceva decât puterea, pentru putere, pentru putere, pentru nimic altceva". Perspectivele? Sumbre. Pe fundalul unor revoluţii nonviolente, aici nimic nu s-a produs. Înseamnă că va fi nevoie de o revoluţie violentă. Acum nu mai există o coaliţie antireformistă. Cârtiţa a rămas singură, fără văz, fără creier, fără putere reală. Este episodul cel mai trist din istoria românilor.
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 225
După ce am "definitivat" o nouă pagină (comandată!) intitulată "Act istoric înălţător, expresie a unităţii de monolit dintre partid şi popor", aşteptând dactilografierea, conspectez din "De vorbă cu Mussolini" de Emil Ludwig şi trag concluziile mele, deosebit de actuale. Seara vizionez la Cristureanu (Cristorean, de fapt) un film color, "This violent world", extrem de instructiv. Îi dau alţi 400 de lei, din cei 2.100 datoraţi pe ţoalele femeieşti achiziţionate de la el de Mihaela.
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 90
