Jurnalul zilei: 21 februarie 1989

Unanimitate la urne! ● O căruţă cu doi cai ● Rogojina şi parchetul ● Miliţiei slavă! ● Folclor nou ● Tainele fondului de rulment

"Cine-i harnic şi munceşte/Ori e prost, ori nu gândeşte!" era dictonul preferat. Îşi trăgeau partea muncitorii în fabrici, ţăranii în CAP-uri şi fiecare de unde ce putea. Căci, nu-i aşa? în societatea socialistă, bunu­ri­le erau proprietate comună!

Unanimitate la urne!
În Monitorul Oficial, Comisia Electorală Centrală a publicat rezultatele ale­ge­rilor parţiale pentru Marea Adu­nare Naţio­nală. După cum era de aşteptat, alegătorii s-au exprimat "în unanimitate". Potrivit rezultatelor oficiale, la cir­cums­cripţia electorală nr. 35 din Bucu­reşti (Mă­gurele) din cei 45.366 de ale­gători doar şase au absentat de la urne. Ştefan Guşă, din partea Frontului Democraţiei şi Unităţii Socia­liste, unicul candidat la "deputăţie", a fost ales de 99,75 la sută dintre alegători! Cine-or fi fost cei 0,25 la sută care nu l-au votat oare? Alţii au succes şi mai mare. La Petroşani (jud. Hunedoara), Irimie Catargiu, tot candidat unic, a fost ales cu 99,98 la sută. Petroşenenii par a fi mai uniţi în gânduri şi mai disciplinaţi la vot decât bucureştenii, de vreme ce doar trei electori au lipsit de la vot.

O căruţă cu doi cai
Din acea săptămână, campania de omagiere a colectivizării a ţinut capul de afiş al ziarelor.
La 3 martie se împlineau 40 de ani de la decizia "istorică" a de­c­lanşării colectivizării în România!
Reportaje din CAP-uri, relatări ale martorilor primilor paşi "pe calea transformării socialiste a agriculturii", articole "ştiinţifice" despre eficientizarea muncii cooperatiste "marcau" momentul "aniversar". A venit şi rândul lui Istode M. Tudor, primul preşedinte al CAP 8 Martie Chirnogi (jud. Călăraşi) să-şi depene povestea în Scînteia. "M-am înscris cu 2 ha, o căruţă şi doi cai, relata Istode M. Tudor. Atât aveam, atât am adus. S-au unit până la urmă 23 de familii şi oamenii m-au ales preşedinte. Eram preşedintele cooperativei agricole de producţie. "8 Martie" – asta s-a întâmplat la 24 mai 1953 – şi averea noastră se putea număra pe degete. A trebuit multă muncă pentru a-i convinge pe oameni, dar cu timpul s-au convins. Mi-l aduc aminte pe Miroi N. Ion care venea cu 3 ha. Pe Dumitru Miroi – cu 2 ha. Pe Andrei Dumitru – 3 ha, un cal şi o căruţă. Acum să-i vedeţi... Au case, au maşini, au copii aşezaţi la casele lor...".

Rogojina şi parchetul
Despre vremurile noi, ale "epocii de aur", a relatat Gheorghe Stă­ni­mir, şi el preşedinte de CAP, în perioada 1966-1985: "Acum au venit specialiştii (ingineri, tehnicieni). Între noi şi CAP «Stupinele» era tot timpul o întrecere: care să dea mai mult la hectar. În 1981 cooperativa a obţinut titlul de «Erou al Muncii Socialiste», apoi ordine, medalii... Credeţi că mai există vreo casă fără televizor, fără aparat de radio? Au schimbat chirnogenii rogojina cu parchetul, au desfiinţat sobele de paie. Acum îşi fac solarii în curte, grădini arătoase, case sănătoase. Nu-i poezie, e adevărul curat."

Miliţiei slavă!
Despre aceleaşi vremuri, în culori mai puţin idilice, şi-a amintit şi Marin Nicolăină, fost CAP-ist din Amărăşti de Jos (jud. Dolj). "Se fura adeseori de la CAP-uri. Lua fiecare cum putea. Luau câte puţin, băgau în sac, acolo 20 de porumbi. Şi mazăre şi fasole. Ţin minte că era o fasole rodoasă, bună. Autorităţile au înfiinţat controale. A venit maiorul Mitroi şi a oprit ţăranii care veneau de la câmp, ca să-i controleze. Şi printre ei se afla şi Iodie, un moşneag care nu auzea bine. Oamenii, de frica miliţienilor, aruncau prin remorcă tot ce aveau prin buzunare, în traiste, ca să nu fie sancţionaţi. Erau căraţi în caroserie, în picioare, nu aveau nici măcar bănci, scaune... Maiorul Mitroi, care era civil, l-a observat că aruncă din buzunare. şi zice: «Nu mai arunca, moşule, nu mai arunca!», dar el, «Ssssst, că-i Miliţia!» Dacă nu erai prins cu produsele în desagă, sancţiunea devenea colectivă şi făceau norme."

Folclor nou
"Obiceiurile" timpului au pătruns încet şi în folclorul epocii, printre cele mai vehiculate fiind versurile "Cu cinstea şi omenia/Nu trăieşti în România/Dacă furi şi mai min­ţeşti/Doamne, bine mai trăieşti!" Sau "Cine-i harnic şi munceşte/Ori e prost, ori nu gândeşte!"

Tainele fondului de rulment
Noii locuitori ai blocurilor, pro­veniţi de la sate, învăţau abc-ul convieţuirii cu vecinii de apartamente şi regulile administraţiei. Şi nu oricum, ci din rubrica "Am fost sesizaţi. Răspundem cititorilor". Bunăoară, lui Ştefan Gal, domiciliat în Cehul Silvaniei, Piaţa 23 August, bloc 31, redactorii României Libere, îi explică "tainele" fondului de rulment şi plăţii "cheltuielilor de gospodărire în comun" astfel: "Ca nou locatar la bloc trebuie să ştiţi că în baza Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de locatari se creează un fond de rulment care să asigure mai buna gospodărire şi întreţinere a apartamentelor. Tot ca nou locatar trebuie să ştiţi că până în acest moment cheltuielile comune ale locatarilor din blocurile localităţii se achitau direct la casieria secţiei întreprinderii de gospodărie comunală şi locativă. De acum înainte operaţiile de încasare vor fi făcute direct de asociaţiie de locatari. Până veţi cunoaşte în amănunt drepturile şi îndatoririle de locatar la bloc, puteţi să ne cereţi şi alte lămuriri pe care vi le vom da, cu toate că la consiliul popular găsiţi întreaga bunăvoinţă."