Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După anii stalinismului, yoga a revenit în România prin anii '60. Lipsită de componenta filozofică, era un fel de gimnastică de întreţinere, un mod de relaxare, o tehnică de recuperare după diverse suferinţe. O perioadă de aproximativ cincisprezece ani, după renunţarea la acuzaţiile de practici mistice şi până la revenirea înverşunată a acuzaţiilor de obscurantism - spiritism - spionaj, mişcarea yoga a existat până când partidul a conştientizat că graţie practicii yoga te puteai izola făcând abstracţie de realitatea în care trăiai.
Că yoga era un mod de viaţă care excludea comunismul, un chip de a respira în spaţiul unei libertăţi interioare într-o societate hipercontrolată. Mario Sorin Vasilescu, unul dintre cei mai importanţi profesori de yoga, spunea la un moment dat: "Un om care face cu adevărat yoga este un om care nu se poate minţi, ca urmare, nu poate fi minţit. Acesta este motivul pentru care orice stat totalitar se va feri de yoga ca dracul de tămâie".
Citatul este preluat din cartea "Reprimarea mişcării Yoga în anii '80", excepţională cercetare a lui Gabriel Andreescu, volum pe care s-a întemeiat mare parte a documentării articolului de faţă. E vorba de investigaţii serioase, desfăşurate într-un program de cercetare a Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, de studierea documentelor din Arhiva CNSAS, dar mai ales de publicarea mărturiilor victimelor anilor '80.
Revenind la afirmaţia lui Mario Sorin Vasilescu, "orice stat totalitar se va feri de yoga ca dracul de tămâie", e de arătat că ruptura definitivă, cu urmări dramatice, s-a produs când partidul a conştientizat dimensiunea mişcării şi mai ales când Securitatea a priceput ce pâine e de mâncat în această afacere.
ÎNTRE SPORT ŞI TERAPIE
O scurtă punere în temă, de ordin istoric. În anii '60, până la scandalul Meditaţia Transcedentală, yoga oscila între statutul de tehnică de recuperare medicală şi disciplină sportivă. Mai mult sport, deloc filozofie. Unul dintre marii halterofili ai României din acei ani, Lazăr Baroga, avea să semneze, împreună cu soţia, o carte numită simplu "Yoga". În prefaţa semnată de şeful unei catedre de la IMF, se menţiona prudent că "tehnica Yoga a fost epurată de toate imixtiunile filozofico-mistice şi teologico-mistice".
O altă carte care se vânduse foarte bine era "Yoga, izvor de sănătate", scrisă de fizicianul Nicolae Tufoi, care se vindecase de poliomielită mulţumită practicării yoga. În diverse case de cultură, ale sindicatelor sau ale tineretului (uteceului), specialiştii străini ţineau numeroase conferinţe; de asemenea, s-au format valoroşi instructori de yoga români, între ei: Mario Sorin Vasilescu, Gregorian Bivolaru, Virgil Aldulescu, Virgil Maglaviceanu ("despre care se spunea că ar fi fost ofiţer de securitate în garda lui Gheorghiu - Dej"), Irina Holdevici etc. Primul ţinea chiar o rubrică de mare succes tot la Flacăra.
Erau ani de oarecare liberalizare a vieţii publice, când, între altele, medicina alternativă, yoga, fenomenele parapsihologice, odinioară interzise, erau subiectele a numeroase articole în publicaţiile timpului, Flacăra, România pitorească, Ştiinţă şi tehnică, emisiuni la televiziune. În privinţa medicinei alternative, era şi de înţeles. Lipsa medicamentelor, tratamentele scumpe sau unele rezultate spectaculoase au făcut gloria medicinei alternative. Este extrem de cunoscut, de exemplu, cazul excepţionalului terapeut Valeriu Popa, pentru care revista Flacăra s-a bătut adeseori dramatic, până la impunerea sa.
MT, PLEAŞCĂ PENTRU PARTID ŞI SECURITATE
Pentru partid, semnul "trezirii la realitate" a fost Meditaţia Transcedentală. Mişcarea s-a născut în decembrie 1977, când Nicolae Stoian, cetăţean român de origine franceză, a pus bazele unei discipline "utile" proiectelor autorităţilor de la Bucureşti, "Ştiinţa Inteligenţei Creatoare". Titulatura spunea enorm şi mai nimic, motiv pentru care totul a început sub cele mai fericite auspicii, în primul rând cu obţinerea aprobărilor până "la cel mai înalt nivel".
Notăm cele mai atrăgătoare beneficii declarate de noua disciplină, bazată pe Tehnica Meditaţiei Transcedentale, beneficii ce au constituit tot atâtea argumente (motive) de autorizare oficială: optimizarea utilizării creierului uman, ridicarea nivelului de conştiinţă a individului, eliminarea cauzelor multor boli, întărirea capacităţii de apărare a statului. Regimului i se servea pe tavă o tehnologie care-i venea ca o mănuşă.
Cum să nu vrei să ridici nivelul de conştiinţă a omului de tip nou sau să nu-i optimizezi inteligenţa pe măsura programelor numeroase ale partidului şi secretarului general? Mai ales că nu te costa nimic. Meditai, făceai gimnastică (uneori şi în producţie, la locul de muncă), învăţai să respiri şi dintr-o dată gândirea devenea mai clară, sporeau văzând cu ochii creativitatea şi eficienţa muncii... Pentru partid era o adevărată pleaşcă.
Comunismul, ca personaj, se afla în situaţia caraghioasă a burghezului gentilom - monsieur Jourdain - personajul lui Moliere: făcea proză fără să ştie. Urmărea aceleaşi ţinte ca ale Mişcării Transcedentale, constata că propaganda de partid e tot un fel de mişcare transcedentală. Măcar ca aspiraţii.
De vreme ce aveau strategii comune, MT putea fi asimilată ca tactică a partidului. De ani de zile se chinuia aparatul stufos al propagandei lui Ceauşescu să atingă performanţele mişcării aduse de Nicolae Stoian.
Din perspectiva intereselor proprii, şi Securitatea şi-a făcut socoteala că MT îi poate fi utilă. De altfel, din nişte rapoarte de recrutare, rezulta că "securitatea vedea în cercurile yoga un mijloc de spionat societatea... securitatea pare chiar mulţumită de existenţa unor astfel de posibiltăţi de observare".
SCANDALUL MT
Cercetarea lui Gabriel Andreescu se dovedeşte extrem de utilă în demontarea mecanismului prin care conducerea de partid şi securitatea descoperă în yoga (acceptată mai întâi ca ştiinţă popularizată) un teribil adversar, o sectă ostilă regimului, ce desfăşoară "o activitate duşmănoasă, îndreptată de serviciile de spionaj şi organizaţiile reacţionare din străinătate împotriva R.S. România".
O evaluare ordonată de Ceauşescu, în urma unui memoriu al lui Nicolae Stoian, a ajuns la concluzia că tehnologia MT consta în "organizarea de ritualuri religioase şi sectante". Şi a izbucnit scandalul. Nebunia a început la Institutul de Cercetări Psihologice şi Pedagogice. Nu insistăm despre Meditaţia Transcedentală s-au scris articole, studii, cărţi. Volumul lui Gabriel Andreescu este, de asemenea, foarte substanţial. Important este cum au evoluat lucrurile după scandalul MT.
Conform tipicului anchetelor în comunism, în foarte scurtă vreme s-a trecut de la fericirea deplină la catastrofă. Acuzaţiile erau extrem de grave: spionaj, subminarea regimului ş.a.m.d. Au căzut capete, au fost implicate nume de primă mână ale intelectualităţii româneşti (poetul Marin Sorescu, oamenii de ştiinţă Victor Săhleanu, Ştefan Milcu), au fost desfiinţate instituţii, au fost daţi afară cercetători, s-au distrus destine.
Securitatea era pe cai mari. S-a intensificat urmărirea "informativ-operativ" în toate direcţiile, de la intelectualii români la diplomaţii străini sau reprezentanţii unor firme străine aflaţi la Bucureşti.
DUŞMANII SOCIALISMULUI: YOGA ŞI KARATELE
Şi s-a interzis yoga. Şi karatele. Deşi n-a existat şi o mişcare duşmănoasă de karate. Erau la pachet. Prin Hotărârea nr. 1253 din august 1982 a Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport a fost oprită "organizarea şi funcţionarea oricăror forme de yoga şi karate...". De aici încolo începe războiul între Securitate şi grupurile yoga, "duşmanii socialismului". Începe teroarea împotriva "grupurilor anarhice" din Meditaţia Transcedentală.
"Mai mult decât orice altceva însă (constată Gabriel Andreescu, pe marginea dosarului MT), nota de analiză... semnată în luna aprilie 1989 de colonelul Raţiu Gheorghe, şeful Direcţiei 1 a Departamentului Securităţii Statului, clarifică cine erau principalele persoane vizate de Direcţia 1... Nota sintetiza circa opt ani de supraveghere a persoanelor care au aderat la MT..." Majoritatea "elementelor", scria Raţiu, şi-au băgat minţile în cap, îşi exprimă regretul, caută să se reabiliteze, etcetera... Dar mai există "elemente de vârf şi cu influenţă" care continuă activitatea, "care acţionează independent". În mod deosebit, Bivolaru Gregorian, Catrina Nicolae, Chiaburu Constantin, Mârtz Eugen, Brodeală Natalia, cea mai activă fiind gruparea Bivolaru.
Acelaşi document "arată că Securitatea stabilise existenţa în municipiul Bacău şi Piteşti a două grupări, una condusă de Eugen Mârtz, celalaltă de Nicolae Catrina. Cei doi, studenţi la Institutul Politehnic Bucureşti până în anul 1986, apoi ingineri, fuseseră «racolaţi de Bivolaru Gregorian». Mârtz şi Catrina veneau periodic în Bucureşti, împreună cu o parte dintre persoanele racolate... pentru a participa la unele activităţi clandestine şi pentru confirmarea adepţilor". Dacă te iei după documentele Direcţiei 1, ai fi tentat să crezi că în România yoghinii nu meditau, ci puneau la cale sabotaje monstruoase, grave acte de terorism, acţiuni care să pulverizeze comunismul cu trotil.
YOGHINII SE PRIVEAU ÎN OCHI SUSTRĂGÂNDU-SE DE LA PROGRAM
Anul 1989 a fost anul de coşmar pentru practicanţii yoga. Războiul era total, iar în aprilie "colonelul Raţiu hotărâse ca grupările yoghine să fie definitiv distruse; ... lui Eugen Mârtz i s-a pus în faţă o posibilă condamnare la 15 ani, Nicolae Catrina a fost reţinut, iar Gregorian Bivolaru a fost internat la spitalul Poiana Mare, după ce fusese ţinut o lungă perioadă de arest în beciurile Securităţii. A fost eliberat abia la revoluţie".
Adevărul e că Securitatea îşi făcea de lucru. Comunismul era în plină criză, iar ideea lichidării yoga dădea consistenţă unor prestaţii informative din ce în ce mai anemice. Din exterior, securiştii trimiteau de la post ştiri copiate din ziarele străine, cu aerul că, datorită talentului lor de spioni, ar fi pus mâna pe mari secrete. În ţară, Raţiu propunea să se termine cu grupările yoga, fără ca informatorii lui să descopere în activitatea grupurilor mari adevăruri politice dezvăluite în timpul prestaţiilor yoghine.
Yoghinii nu demolau politica lui Ceauşescu, nu paralizau voinţa populaţiei mai mult decât viaţa de fiecare zi, nu torpilau succesele din industrie şi recoltele record raportate de judeţe. Ba, în privinţa unor informaţii obţinute sub acoperire, te umfla râsul. Iată ce transmitea o sursă a Securităţii judeţului Bacău. "Într-o notă-sinteză... privind cazul «Vraciul» este scris că «Baciu Cristina (...) în fiecare dimineaţă între orele 7:00 şi 7:30 ocupă o cabină din grupul sanitar al întreprinderii, unde execută exerciţii de respiraţie profundă, concentrări şi exerciţii yoga însoţite de un fel de rugăciune...». Sau: «În timpul programului de lucru, atât subinginer Baciu Cristina, colegă, şi inginer Malinici Adriana şi uneori şi Mârtz Eugen stau nemişcaţi unul în faţa celuilalt privindu-se în ochi, sustrăgându-se câte o oră, o oră şi jumătate de la sarcinile de serviciu...»"
Gabriel Andreescu remarcă hotărârea securiştilor de a termina cu grupările yoga cu atât mai mult cu cât rezultatele atâtor ani de hărţuiri erau nule. Şi aminteşte de neputinţa exprimată de un securist, Petre Groza: "Pe baptişti i-am rezolvat, pe penticostali i-am terminat într-o săptămână, dar cu voi avem probleme, pe toţi i-am terminat, numai cu voi avem de lucru serios".
Deşi Securitatea folosise toate metodele: "Arestarea, internarea psihiatrică, tratamentele inumane, ameninţarea... Datele existente în dosare şi evoluţia lucrurilor arată că adepţii yoga rezistaseră. Nu au renunţat la practicarea disciplinei, nu au cerut emigrarea... este poate singurul exemplu de rezistenţă colectivă îndelungată din timpul regimului Ceauşescu".
Citește pe Antena3.ro
