Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După încheierea lucrărilor Congresului al XIV-lea, Nicolae Ceauşescu era izolat complet pe plan internaţional. România era ultimul stat comunist european condus de un regim conservator, după ce în ultimele luni liderii antireformatori ai ţărilor din jur fuseseră schimbaţi. În acest context, Ceauşescu a mai pri-mit o puternică lovitură de imagine în noaptea de 27/28 noiembrie: plecarea clandestină din ţară a uneia dintre figurile-simbol ale României: gimnasta Nadia Comăneci.
Devenită o vedetă internaţională de primă mărime imediat după ce a obţinut prima notă de 10 din istoria gimnasticii, în 1976, la Olimpiada de la Montreal, Nadia Comăneci s-a aflat permanent în atenţia regimului, care era interesat să se folosească de imaginea ei. Pentru a nu devia de la "linie", activitatea ei a fost supravegheată îndeaproape. Bineînţeles, misiunea i-a revenit Securităţii. Iniţial, această atenţie a îmbrăcat forma unei protecţii acordate sportivei în faţa potenţialelor pericole venind din partea unor terorişti, bolnavi psihic sau infractori de drept comun, ulterior Securitatea şi-a extins supravegherea preventivă într-o acţiune vastă de urmărire în care erau incluşi atât Nadia, cât şi familia sa, prietenii, colegii, antrenorii.
În timp, această permanentă monitorizare, cumulată cu imixtiunile politice în activitatea sa profesională, precum şi îngrădirea deplasărilor în străinătate, făcând, practic, imposibilă onorarea invitaţiilor venite de la diverse organizaţii şi foruri internaţionale, a creat o stare de nemulţumire evidentă a sportivei.
Cu cât nemulţumirea sa devenea mai evidentă, cu atât restricţiile impuse de activiştii de partid şi de Securitate deveneau mai severe. De exemplu, în ziua de 5 aprilie 1989, Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport a solicitat aprobarea pentru a se răspunde favorabil cererii televiziunii franceze Canal Plus de a se realiza un interviu cu Nadia Comăneci, antrenor federal la Federaţia Română de Gimnastică, de reporterul sportiv Cristophe Roux, interviu programat în ziua de 7 aprilie 1989. Interviul urma să fie transmis la sfârşitul lunii mai 1989 în cadrul unei emisiuni despre marile gimnaste ale lumii, pe fondul unor imagini puse la dispoziţie de Televiziunea Română. În ziua de 6 aprilie, de la cabinetul lui Emil Bobu, secretar al CC al PCR, s-a comunicat că nu se aprobă acordarea interviului.
În acest context, Nadia Comăneci nu a ezitat să-şi manifeste nemulţumirea în cercul său de apropiaţi, fapt ce nu a scăpat atenţiei Securităţii, determinând-o să-şi intensifice acţiunile de supraveghere. Cu toate acestea, temutei poliţii politice i se rezervase o surpriză de proporţii. La 29 noiembrie 1989, la ora 8:00, postul de radio maghiar Kossuth transmitea următoarele: "Marţi, înainte de ora 6:00 dimineaţa, încă şase persoane au trecut frontiera prin zona Chişinău-Criş, conduse de un român care fusese arvunit dinainte. Vechea stea mondială românească Nadia Comăneci a lăsat casa bine aranjată, maşina nouă şi a ales libertatea. S-a plâns că a primit foarte multe oferte din străinătate ca să fie antrenoare, dar nu a fost lăsată din ţara ei nicăieri, în ultima vreme. În ultimii ani, nici măcar în Ungaria n-a putut să vină (...)".
Ştirea a bulversat practic aparatul de securitate, declanşând o adevărată alertă la Bucureşti. Ce se întâmplase, de fapt? Cercetările efectuate de Securitate pentru elucidarea contextului în care Nadia a reuşit să părăsească ţara au condus la următoarele date:
La 4 noiembrie 1989 au intrat în România, prin PCTF Stamora Moraviţa, cu două autoturisme închiriate la Viena, cetăţenii americani de origine română Panait Constantin, de 36 de ani, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, şi Talpoş Aurel, de 25 de ani, originar din Cenad, jud. Timiş. Aceştia părăsiseră România în iunie 1981, trecând fraudulos frontiera în Iugoslavia şi stabilindu-se ulterior în SUA.
Scopul venirii în România a celor doi a fost acela de a-i scoate din ţară pe Paraschiv Gheorghe, din Bucureşti, Talpoş Gheorghe, Talpoş Dumitru şi Talpoş Gabriela, din Sânnicolau Mare, jud. Timiş.
La 14 noiembrie 1989, Nadia l-a cunoscut pe Panait Constantin la aniversarea zilei de naştere a unei cunoştinţe. Securitatea estima că "pe fondul nemulţumirilor şi unor dificultăţi financiare pe care le traversa", Nadia a acceptat propunerea acestuia de a părăsi România.
În noaptea de 27/28 noiembrie 1989, grupul format din Paraschiv Gheorghe, Talpoş Gheorghe, Talpoş Dumitru, Talpoş Gabriela, la care s-au adăugat Nadia Comăneci, Marcu Monica-Maria şi Bias Aurel-Adrian, a trecut fraudulos frontiera, fiind observat în dimineaţa zilei de 28 noiembrie la pichetul de grăniceri din localitatea Kiszombor (Ungaria).
În aceeaşi dimineaţă, Panait Constantin şi Talpoş Aurel au ieşit din ţară pe la PCTF Nădlac, la bordul celor două autoturisme, şi au preluat în ziua de 29 noiembrie grupul celor şapte persoane de la Hotelul Royal din Szeged, plecând ulterior spre Austria.
Florian Banu
Citește pe Antena3.ro
