Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între 29 august şi 1 septembrie 1989, la Chişinău s-a desfăşurat Sesiunea a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM. La ordinea zilei era votarea proiectelor de legi lingvistice. În timpul dezbaterilor, deputaţii moldoveni, ruşi, găgăuzi, bulgari şi ucraineni au întors pe toate feţele "chestiunea" limbii moldoveneşti. La sfârşitul lucrărilor, basarabenii au avut câştig de cauză. Dar mulţi credeau că era o "victorie à la Pyrhus".
"VEGHEAŢI" DE LENIN
În Sala Operei Naţionale din Chişinău, "vegheaţi" de figura lui Lenin, flancaţi de steagurile cu secera şi ciocanul ale URSS şi RSSM, delegaţii au dezbătut timp de patru zile, de dimineaţa până seara, statutul limbii de stat din republica de peste Prut. Atmosfera acelor zile era insuportabilă. Moldovenii se strângeau cu sutele de mii în pieţele centrale ale oraşului mobilizaţi de organizaţiile lor politice. În numeroase întreprinderi din regiunile cu populaţie rusofonă majoritară se declanşaseră greve. Lucrările sesiunii au fost transmise în direct la radio şi la televiziune. Două tabere adverse s-au cristalizat din prima zi a lucrărilor. Moldovenii cereau ca limba lor să fie limba de stat şi de comunicare, iar prevederea să fie menţionată inclusiv în Constituţie. De cealaltă parte, rusofonii insistau ca rusa să aibă cel puţin rolul de limbă de comunicare. Celelalte puncte din agenda de lucru a celei de-a XIII-a sesiuni a Sovietului Suprem (situaţia social-politică, aprobarea decretelor emise în ultimele luni) au devenit secundare. Problema limbii preocupa întreaga suflare a republicii moldoveneşti.
"LIMBA MOLDOVENEASCĂ A FOST PRACTIC SCOASĂ DIN UZ"
Primul a vorbit Mircea Snegur, preşedintele Sovietului Suprem, care a citit raportul din partea Prezidiului.
"Teritoriul şi limba sunt nişte componente de bază ale unei naţiuni, de aceea năzuinţa poporului de a-şi păstra şi a-şi dezvolta propria limbă nu numai că este legitimă, ea constituie esenţa însăşi a poporului, căci un popor e viu atât timp cât este vie limba lui, spunea Snegur. Iată de ce considerăm că fixarea în Constituţie a statutului limbii moldoveneşti ca limbă de stat în republică nu numai că este o problemă pe deplin logică şi în deplin acord cu principiile politicii naţionale leniniste, dar acesta ar lichida, totodată, una dintre principalele deformări staliniste în problema egalităţii reale a limbilor. Anume aceste împrejurări au determinat necesitatea de a lua, pe teritoriul istoric al moldovenilor, populat din cele mai vechi timpuri de ei, limba moldovenească sub ocrotirea legii, a statului. (...) Pentru a salva limba moldovenească de dispariţie, nu-i de ajuns doar să fie reglementată folosirea ei, ci este necesar ca şi cele aproape 40 de procente din populaţia moldovenească a republicii, care în prezent nu cunoaşte sau slab înţelege moldoveneasca, să capete posibilitatea de a o învăţa. Această afirmaţie este mai mult decât întemeiată. Limba moldovenească a fost practic scoasă din uz, mai ales la oraşe, şi nu funcţionează nici în sfera de stat, nici în cea de partid, nici în cea socială, ca să nu mai vorbim despre domeniul ştiinţei şi tehnicii. Cele spuse mai sus se referă şi la limba găgăuză."
A urmat la microfonul Prezidiului I. Calin (preşedintele Consiliului de miniştri), care a citit raportul "Cu privire la programul complex de stat pentru asigurarea funcţionării limbilor vorbite pe teritoriul RSSM". Apoi, zeci de deputaţi, din ambele tabere,
şi-au spus punctul de vedere. Fiecare articol, fiecare paragraf al legilor au fost luate la "puricat".
GORBACIOV: "LIMBA RUSĂ SĂ NU FIE ELIMINATĂ"
Câţiva vorbitori au atacat "Pravda", oficiosul PCUS, care într-o ediţie anterioară îi numise "naţionalişti" pe liderii Marii Adunări Naţionale din Moldova. Unii au cerut chiar şi judecarea ziaristului G. Ovcearenko, autorul rândurilor incriminate.
Alt subiect fierbinte era colapsul economic care ameninţa republica, din cauza grevelor declanşate de directorii rusofoni. "De ce se află în grevă clasa muncitoare?, se întreba retoric D. Creţu, preşedinte al gospodăriei agricole din raionul Hânceşti. Doar salariul muncitorului este de trei-patru ori mai mare decât al ţăranului care mestecă glod până la genunchi, ducând lipsă de căldură, cărbuni, săpun, de alte bunuri pe care ar trebui, în mod normal, să le asigure clasa muncitoare."
Vorbind la obiect, alţi deputaţi au justificat necesitatea adoptării legilor lingvistice, în acord cu interesele populaţiei moldoveneşti, majoritare. Pentru a menaja Moscova, subiectul identităţii lingvistice moldo-române a fost abordat timid doar de câţiva deputaţi.
La 30 august, în a doua zi a sesiunii, conform înţelegerii membrilor Prezidiului, primul vorbitor a fost S. Grosu, prim-secretar al CC al Partidului Comunist din Moldova. Urma să aibă un rol de mediator între poziţiile adverse. La finalul discursului, spre surpriza colegilor de Prezidiu, Grosu a propus ca în proiectul de lege despre funcţionarea limbilor să se omită prevederea că moldoveneasca îndeplinea funcţia de limbă de comunicare. Mai declara că rusa trebuia să deţină acest rol. Iniţial, dintre moldoveni, doar Ion Druţă a sprijinit ideea. Potrivit lui Ion C. Ciobanu, participant la sesiune, la un moment dat, S. Grosu ar fi informat membrii Prezidiului despre o discuţie telefonică cu M. Gorbaciov.
"Faceţi ce vreţi, dar limba rusă să nu fie eliminată. Să rămână măcar ca limbă de comunicare!", ar fi spus liderul de la Kremlin. Deşi legile ar fi trebuit votate până la 31 august, dezbaterile furtunoase au continuat până în prima zi a lunii septembrie. S-a depăşit cu greu şi momentul delicat al ameninţărilor cu retragerea de la discuţii a deputaţilor de la Bender şi Tiraspol. În final, toţi participanţii au admis propunerea lui S. Grosu.
Se consfinţea astfel utilizarea limbii ruse ca limbă de comunicare în RSSM. De la distanţă, liderul de la Kremlin îşi impusese voinţa. Mulţi basarabeni au văzut atunci şi partea plină a paharului. După zeci de ani, limba lor îşi reintrase în drepturi. Era limba de stat a RSSM.
Citește pe Antena3.ro
