Afaceri editoriale pe seama "tovarăşului"

Cu o cadenţă uluitoare, aproape săptămânal, în fiecare colţ al mapamondului, din America de Sud până în Asia, Nicolae Ceauşescu lansa câte un volum din "gândirea creatoare". La mare modă erau şi biografiile "Ge­niului din Carpaţi", scrise la comandă.

Editurile străine, gazetarii, scriitori roiau în jurul liderului din Scor­ni­ceşti, a cărui imagine devenise o afa­ce­re profitabilă. Documente pro­ve­nind din Arhiva Cancelariei CC al PCR, secţia agitaţie şi propagandă, din perioada deceniului opt, dezvăluie contactele dintre statul român şi edituri prestigioase din lume.  


MICHEL P. HAMELET, DESCHIZĂTOR DE DRUMURI
"Gândirea şi faptele" lui Nicolae Ceauşescu a fost consemnată în mai toate limbile pământului. Biografii ale "celui mai iubit fiu al poporului" au fost publicate în limba engleză (Do­nald Catchlove, Stan Newens), fran­ce­ză (Michel P. Hamelet, Michel Steria­de, Giancarlo Elia Valori), spaniolă, ger­mană (Waldemar Besson, Heinz Si­egert), italiană (Carlo Salinari), sâr­bo-croată (Dimce Belovski), turcă (Il­han Cevik, Fevzi Şirinli), japoneză (Goi­chi Kusano), finlandeză, portu­gheză, ebraică, greacă, arabă şi... urdu.

Prima biografie a lui Nicolae Cea­u­şes­cu a fost scrisă şi publicată în Occident de ziaristul francez Mi­chel P. Hamelet (1971). Imediat car­tea a lansat o modă. În deceniul opt, ziarişti, scriitori, publicişti din diferite colţuri ale lumii au consacrat liderului român tomuri voluminoase. În scurt timp, "viaţa şi personalitatea" sa au devenit o afacere editorială, de pe urma căreia a câştigat toată lumea. Editorii şi autorii şi-au "tras" venituri con­­sis­ten­te din comisioane şi vân­zări, în timp ce regimul de la Bu­cureşti a plusat la capitolul "ima­gine".

Hanna Zemer, re­dac­tor-şef la ziarul isra­e­lian Davar, a apli­cat cu succes reţeta unui volum consacrat lui Nicolae Ceauşescu. Mai întâi, a realizat în 1974 un "amplu" interviu cu "to­va­răşul". Apoi a propus publicarea unui vo­lum, care să includă o pre­faţă, capitole traduse din lucrarea "Nicolae Ceauşescu", pu­blicată de Heinz Si­e­gert în RFG, precum şi fotografii şi do­cu­mente privind evoluţia re­la­ţiilor dintre România şi Israel. Odată apărut volumul, Mi­nisterul Afaceri­lor de Externe ro­mân (MAE) a achi­zi­ţionat 300 de exemplare (1976).
"CEAUŞESCU, ROMÂNIA ŞI ARABII"
Despre Nicolae Ceauşescu au scris şi arabii. Hamdi Fouad, publicist egip­tean, colaborator al ziarului Al Ahram, a elaborat lucrarea "Cea­u­şes­cu, Ro­mâ­nia şi arabii". Pentru documentare vi­zi­tase personal Ro­mânia şi îl intervievase pe Nicolae Cea­u­şes­cu, în două rânduri (1972, 1974). Volumul a apărut la Editura Rose El Yussef din Cairo, într-un tiraj iniţial de 3.000 de exemplare, numai MAE achi­zi­ţi­o­nând cărţi în valoare de circa 3.000 de dolari. Totodată, autorului i s-a acordat o compensaţie de 400 de dolari, pentru "cheltuielile legate de re­dac­ta­rea definitivă (dactilografiere, controale stilistice etc.)".

La ce sumă va fi ajuns în final plata ziaristului străin, documentele din Cancelaria CC nu mai men­ţi­o­nea­ză însă.
La o variantă avantajoasă pentru toate părţile s-au gândit şi editorii suedezi de la Zindermans, din Göteborg. Aceştia au propus statului român publicarea unui volum scris de Per Olof Ekstrom, intitulat "Ceauşescu şi România - omul şi pa­tria sa", cuprinzând 450 de pagini.

Invocând dificultăţi din cauza preţurilor sporite la hârtie şi imprimare, Editura Zindermans s-a adresat părţii române cu pro­pu­nerea de a sprijini publicarea cărţii prin achiziţionarea a 1.000 de exemplare, la preţul de 12 dolari per exemplar. O adevărată afacere! O altă variantă - desigur mai puţin avantajoasă pentru nordici - ar fi fost realizarea lucrării în cadrul unei coproducţii româno-suedeze. În acest caz, "Zindermans" lua asupra sa cheltuielile în valută (drepturile de autor, transportul vo­lumelor din România în Suedia) şi difuzarea comercială a 1.000-1.500 de exemplare în Suedia şi celelalte ţări scandinave.

Partea română ar fi asigurat imprimarea întregului tiraj în România, având dreptul de a-şi reţine 1.500 de exemplare pentru acţiunile de propagandă şi de protocol, precum şi pentru difuzarea prin reţeaua de librării din ţară. Potrivit calculelor estimative, costul im­pri­m­ării se ridica la circa 75.000 de lei.

Dintre propuneri, partea română a ales varianta coproducţiei, între Editura Zindermans şi Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti, cu menţiunea că imprimarea volumului a fost suportată din bugetul MAE.
"LES GRANDS LEADERS"
Lui Nicolae Ceauşescu, editura Stock i-a rezervat onoarea de a fi primul conducător de partid şi de stat dintr-o ţară socialistă, prezentat în colecţia "marilor lideri". Pentru "redarea opiniilor", "Stock" i-a acordat lui Ceauşescu circa 300 de pa­gini, în care să scrie despre "pro­blemele majore ale lumii contemporane, trecutul istoric al poporului român şi dezvoltarea specifică a României socialiste, politica internă şi activitatea externă a statului nostru, evoluţia actuală a marxismului şi a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale".

Interviurile urmau a se desfăşura pe timpul verii, între 1-30 august, circa 10 ore pe să­pt­ă­mână, în consemnarea publicistului Edouard Guibert. Volumul trebuia finalizat în primăvara anului 1977, pentru a beneficia de lansare la "ceas" aniversar, o dată cu  celebrarea independenţei Ro­mâ­ni­ei. Atenţi la orice detaliu, editorii fran­cezi s-au angajat să imprime vo­lu­mul numai după definitivarea textului şi auto­ri­zarea părţii române, cu alte cu­vin­te după "cosmetizarea" textului.


FĂRĂ VALOARE
În Occident, volumele dedicate regimului comunist român au fost aşteptate cu nerăbdare de către is­to­rici şi politologi.

După o atentă lectură, cei interesaţi s-au convins de lipsa de va­loare a biografiilor lui Nicolae Cea­u­şescu. De pildă, în 1973, Chris Harman, editorul revistei International Socia­lism, a dedicat volumelor despre Ceauşescu o recenzie "la comun".

Despre cel redactat de Stan Newens remarca: "Cea mai mare parte a cărţii este alcătuită din discursuri ale eroului". Nici cartea lui Donald Catchlove nu l-a impresio­nat pe recenzor. "Superficială, arată şi mai rău decât scrierea apologetică a lui Newens. Aproape la fiecare pagină sunt fotografii ale eroului, unele dintre ele la dimensiuni foarte mari. (...) Cititorul interesat trebuie să caute în altă parte o relatare serioasă", a concluzionat Chris Harman.