"Am cravata mea, sunt pionier!"

În vara anului 1989, în iunie, Organizaţia Pionierilor din Republica Socialistă România sărbătorea 40 de ani de existenţă. Fiecare judeţ, fiecare organizaţie marcau însă evenimentul la nivel local.

"În toate colectivele pioniereşti vor fi organizate cicluri de acţiuni dedicate cunoaşterii vieţii, operei şi activităţii revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, marele conducător al naţiunii noastre socialiste, marele Erou al neamului, personalitate proeminentă, de înalt prestigiu a lumii contemporane, ale cărui pilduitoare dăruire şi abnegaţie revoluţionară puse în slujba înfăptuirii celor mai nobile aspiraţii şi idealuri ale poporului român reprezintă pentru toţi copiii patriei un strălucit exemplu de patriot înflăcărat, de comunist consecvent revoluţionar, care îşi dedică întreaga viaţă cauzei partidului şi poporului, socialismului şi comunismului, triumfului păcii şi progresului în întreaga lume", scria ziarul Scînteia în acea perioadă.

De altfel, statutul de pionier era o obligaţie, prezentată ca un drept câştigat de fiecare elev care împli­nea vârsta de 7 ani, un pas înainte pentru a ajunge membru al Uniunii Tinerilor Comunişti (UTC). Organizaţia Pionierilor era condusă nemij­locit de partid şi se considera că reprezintă "cadrul propice pentru manifestarea plenară a elevilor de 7-14 ani şi de educare comunistă, revo­luţionară a lor, de pregătire multilaterală, şcolară şi extraşcolară".


SPIRITUL PATRIOTISMULUI SOCIALIST
În Statutul Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizaţie revoluţionară de masă a copiilor, uniunea tuturor deta­şa­mentelor şi unităţilor de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască şi să înţeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia.

"Organizaţia Pionierilor educă şcolarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei şi devotamentului nemărginit faţă de poporul nostru, faţă de Republica Socialistă România, faţă de Partidul Comunist Român, ajută pe toţi copiii să cunoască tradiţiile şi trecutul glorios de luptă ale poporului şi ale clasei mun­citoare pentru eliberare na­ţio­nală şi socială, să îndrăgească frumu­se­ţile şi bogăţiile ţării, le cultivă mân­dria patriotică pentru realizările ob­ţinute în construcţia socialismului."

Aceste cuvinte măreţe nu îi împiedicau însă pe copii să îşi do­rească din toată inima să devină pionieri, fie într-un cadru festiv - la închisoarea Doftana, la Palatul Pionierilor, fie pur şi simplu în curtea şcolii. "Statutul de pionier îl râvneam pentru că mă scăpa de ironiile colegilor mai mari. A fi şoim nu era cine ştie ce fericire, echivala cu un fel de inferioritate şi te expunea băşcăliei celor mai mari. Nu am fost scoşi la iarbă verde, ci ne-au făcut pionieri în curtea şcolii. Dar nu asta m-a deranjat, ci faptul că trebuia să port zilnic uniforma", îşi aminteşte Alin Stanciu.

Uniforma era într-adevăr o povară. Pionierii purtau cravată roşie cu tricolor, insignă şi însemne pioniereşti. Pentru băieţi, pe timp de vară, uniforma era alcătuită din pantaloni bleumarin, bluză albă, bască albă şi ciorapi albi trei sferturi, în timp ce fetele aveau fustă bleumarin, bluză albă şi bască albă, ciorapi albi trei sferturi. Pe timp de iarnă, când era mai frig, le era permis să poarte şi uniforma şcolară. "Am învăţat la Şcoala nr. 28 din Bacău, care acum se cheamă Miron Costin. Când i-am făcut pe alţii mai mici pionieri, în toamna anului 1988, era cam frig şi trebuia să purtăm uniforma specială, cea cu fustă plisată şi cămaşă albă, dar eram îmbrăcată şi cu pantaloni, şi cu fustă", îşi aminteşte Teodora Maftei, care a fost comandant de detaşament.

"Pentru mine a fost frumoasă ce­remonia din clasa a II-a, pentru că am devenit pe loc şi comandant de detaşament", adaugă fosta pionieră.
VIITORI UTC-IŞTI
Pionierii erau organizaţi în grupe, detaşamente şi unităţi, conduse de comandamente pioniereşti. Îndrumarea activităţii era făcută de comandanţi-instructori, de consilii ale Organizaţiei Pionierilor: Consi­liul Naţional, consilii judeţene şi al municipiului Bucureşti, municipale, orăşeneşti şi comunale. Pionierii se pregăteau şi erau pregătiţi să devină membri ai Uniunii Tineretului Comunist.

Ca să fie primiţi în Organizaţie, elevii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani trebuiau să fie "sârguincioşi, să respecte disciplina şcolară, să aibă o comportare corectă în şcoală, familie, societate". Primirea în Organizaţie se făcea "în mod sărbătoresc", sub drapelul patriei şi al Organizaţiei.

Dacă în clasele II-IV, principala îndatorire a copiilor era să-şi iubească patria şi să se pregătească să o slujească cu devotament, a celor din clasele V-VIII era aceea "de a iubi cu ardoare patria socialistă, punând mai presus de orice interesele ţării". Pionierii mai mari aveau datoria de a-şi "exprima prin fapte dragostea nemărginită şi ataşamentul profund faţă de Partidul Comunist Român". În afară de alte îndatoriri, prin care pionierii declarau că vor învăţa bine, că vor spune adevărul, copiii deveneau şi prieteni ai naturii.  

"Nu mă deranjau îndatoririle. Mă bucura faptul că aveam dreptul de a mă abona la revista Cutezătorii, ceea ce era un fel de performanţă personală. Eu eram cu un an în faţa altora. Când ei citeau Luminiţa, eu eram deja un cititor «ilegalist» de Cutezătorii, căci îl luam pe furiş de la colegii mai mari", spune Alin Stanciu.

La câţiva ani de la înfiinţarea Organizaţiei, în oraşele cu un număr mare de elevi, dar şi în centrele muncitoreşti, s-au construit case ale pionierilor. La Bucureşti a fost ridicat Palatul Pionierilor, astăzi Palatul Copiilor. Organizaţia Pionierilor acorda celor mai merituoşi membri ai săi distincţii individuale şi colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile "Pionier de frunte", "Cutezătorul", "Pionier fruntaş în munca patriotică", "Meritul pionieresc" şi insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome, cum ar fi: "Unitatea fruntaşă", "Detaşament fruntaş" şi "Grupa fruntaşă".



Elevii de până la 14 ani deţineau statutul de pionieri. La primirea în rândurile Organizaţiei, în clasa a II-a, şcolarii depuneau:
Angajamentul pionierului
"Eu... (numele şi prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionie­rilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor"

Legământul pionierului
"Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei
mele - Republica Socialistă România. Voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român. Voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti"

Deviza pionierului
"Pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului - înainte!"


"Din şcolar azi pionier"
"Patriei să-i dăm onorul
Şi-un avânt pionieresc
Purpura şi tricolorul
În cravate se-mpletesc"
"Am cravata mea"
Sunt pionier
Şi mă mândresc cu ea
Sunt pionier.
Flutură în vânt
Zălog de legământ
Întâiul meu cuvânt
De pionier.
Pionier!"