Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tom şi Jerry, rude cu Mickey Mouse, Pluto şi cei "101 dalmaţieni", Donald sau Bambi, întruchipări ale unui bestiariu familiar şi totodată încântător imaginativ, cuceritor în sine, dar mai ales prin sugestiile sale antropomorfice, prin gagurile asociate peripeţiilor înfăţişate... Popey Marinarul şi prietena sa Olive, întrecută doar de "vampa" Betty Boop, Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa, Alice în ţara minunilor, eroii shakespearieni din "Visul unei nopţi de vară", simpaticii membri ai familiei Flintstone – iată numai câteva personaje care concurează natura şi lumea fascinantă a cărţilor, graţie animaţiei.
Nu o dată, memoria copiilor, dar mai ales a adulţilor, cărora animaţia li se adresează din ce în ce mai mult, a fixat şi numele realizatorilor de prestigiu ai desenului animat: de la Walt Disney, părintele acelei minunate industrii de poveşti din care s-a conturat tărâmul devenit Disneyland, de la Max şi David Fleischner la cehul Jiri Franka, polonezul Jan Lenica, sovieticul F. Hitruk, sârbul Duşan Vukotic, la americanii Bill Hanna şi Joe Barbera şi japonezii Yoji Kuri şi teru Murakami etc.
Artiştii români în frunte cu Ion Popescu Gopo, creatorul lui "Homo Sapiens": cineast care a obţinut în 1957 pentru "Scurta istorie", "Palme d’or" la Cannes, urmată de multe alte distincţii, au ilustrat cu strălucire genul, aşa cum o vădesc realizările semnate: Aurel Petrescu, Marin Iorda, O. Vărăşteanu, Adrian Petringenaru, Ion Truică şi mulţi alţii. Animaţia, a cărei caracteristică dinamică răspunde atât de puternic spiritului lumii contemporane, a contribuit la accentuarea rolului comunicaţiei şi la efectele ei educative şi meditative. Această componentă a filmului, care s-a individualizat prin mijloacele de constituire, creare şi redare optică a imaginilor, prin tehnica aparte ce dă iluzia mişcării desenelor, păpuşilor etc. a valorificat original propuneri ale celorlalte arte.
Ea a relevat, deci, un sincretism al semnelor grafice, plastice şi sonore, ale expresivităţii muzicale şi chiar teatrale, ce participă la idealul realizării cât mai convingătoare, cuceritoare şi spirituale a vieţii secvenţelor. Insistând asupra specificului limbajului animaţiei, un cercetător al domeniului (Madsen) releva drept definitorii: reprezentarea unor procese ce nu pot fi vizualizate prin cinematograful de "acţiune vie"; simplificarea unor procese şi structuri complexe, reprezentarea şi transfigurarea dominant picturală a unor idei abstracte; capacitatea generalizărilor, cea a elaborării de semne vizuale. (...)
Inspirate simboluri plastice şi dinamice, propuse de arta animaţiei, tind către ţeluri cu mult mai ambiţioase decât cel al comunicării sugestive a unei peripeţii. Multe reuşite ale genului atestă ambiţia explorării unor mituri arhaice şi moderne sau redarea universului fantastic: de la cel tradiţional la "fantasticul ştiinţific"; şi, nu o dată, capodoperele reuşesc să comunice o incitantă viziune asupra lumii, o perspectivă existenţială.
Calendar, februarie 1989
