x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Conferinţa de presă comună Bush-Gorbaciov, caz unic în istoria relaţiilor SUA - URSS

0
04 Dec 2009 - 00:00
Comunicarea Ambasadei Ro­mâ­ni­ei la Moscova către Ministerul Afaceri­lor Străine
Tovarăşului Constantin Oancea, adjunct al ministrului
DR I

În completarea celor transmise an­te­rior, vă informăm asupra ur­mă­toa­relor aspecte referitoare la situaţia eco­nomică internă din URSS şi influenţele acesteia asupra colaborării bilaterale:

1. Economia URSS, aşa cum se apreciază oficial, se află în situaţia de criză, în ultimii doi ani accentuându-se unele tendinţe noi, negative. În 1989, ritmurile de dezvoltare au scăzut de la o lună la alta (pe nouă luni, produsul naţional brut a sporit cu 3,2%, în timp ce ritmul anual planificat a fost de 7%, productivitatea muncii sociale a crescut cu 2,2%, faţă de sarcina anuală de plan de 4,5%). Ritmurile de creştere a venitului naţional şi producţiei industriale s-au redus la jumătate, compa­rativ cu cele realizate în 1988. S-au re-dus producţiile la ţiţei, cărbune, în­gră­şă­minte, material lemnos, celuloză, zahăr, făină, etc. S-au accentuat conflictele naţionale, a crescut numărul grevelor, a scăzut disciplina în muncă şi disciplina de plan. Ritmul inflaţiei este de 10%-11% (în 1988 a fost de 8,4%, în 1985 - 7,3%, în 1986 - 6,2%). Cererea de mărfuri neacoperită re­pre­zintă cca. 150-165 miliarde ruble şi a crescut în 1989. În 1989, emisia de bani a ajuns la cotă nemaiîntâlnită în URSS (cca. 18 miliarde ruble, de­pă­şind de patru ori nivelul din 1985). Se apreciază că, în 1989, veniturile băneşti ale populaţiei vor creşte cu aproximativ 55 miliarde ruble, în timp ce volumul de mărfuri şi servicii puse la dis­po­zi­ţia populaţiei sporeşte cu numai 32 miliarde ruble. Deficitul bugetar, care la începutul anului era de 120 mili­arde ruble, se reduce foarte greu, considerându-se că, la finele anului, va fi de 92+95 miliarde ruble. Pe piaţa in­ter­nă, apro­vi­zi­onarea s-a înrăutăţit simţ­itor, lip­sind din magazine o serie de mărfuri de primă necesitate şi trecându-se, în diferitele localităţi, la cartelarea desfacerii mai multor produse alimentare şi bunuri industriale. Deşi în ultimii ani a sporit ritmul con­struc­ţiilor, problema locuinţelor se pune din ce în ce mai acut. Se ac­cen­tu­ează decalajul dintre cei cu venituri mari şi cei cu venituri mici. Datoria ex­ternă a URSS, aprecia acad. A. Aganbechian, a ajuns la 50 miliarde ruble, iar o mare parte a mijloacelor de va­lu­tă este folosită pentru plata do­bân­zilor la creditele pe termen scurt pri­mi­te în perioadele anterioare. L. Vo­ro­nin, prim-vice­pre­şedinte al Consiliului de Miniştri al URSS, declara în Sovietul Suprem că Uniunea Sovietică intră în anul 1990 cu o situaţie economică mult mai grea faţă de cea de la finele anului 1988.


2. În explicarea dificultăţilor se pune în continuare accent pe greşelile din trecut, precum şi pe pierderile ca­u­zate de avaria de la Cernobîl (aproxi­ma­tiv 10 miliarde ruble), ale cărei consecinţe negative sunt încă departe de a fi depăşite, cutremurul din Armenia, cu pierderi, de asemenea, de peste 10 miliarde ruble, reducerile de pre­ţuri la ţiţei pe piaţa occidentală, care au dus la scăderea încasărilor şi, im­pli­cit, a posibilităţii importurilor de mărfuri de larg consum din ţările ca­pi­taliste. Totodată, în ultimul timp se subliniază tot mai frecvent că, după 1985, s-au comis o seamă de greşeli în conducerea economiei: pierderea de sub control a creşterii retribuţiilor (mărindu-se permanent masa de bani aflată în circulaţie, fără acoperire de mărfuri), exagerările la campania antialcoolică, ceea ce a dus la dimi­nuarea sensibilă a încasărilor la buget şi la apariţia de goluri în apro­vi­zi­o­na­rea ­pieţei interne cu zahăr şi alte produse (folosite de cetăţeni pentru pre­pa­rarea de alcool), inconsecvenţă în ceea ce priveşte măsurile adoptate (mul­te legi au fost completate sau re­vă­zute la scurte perioade după in­tra­rea în vigoare). Schimbările permanente care au avut loc după aprilie 1985 au dus la slăbirea considerabilă a mecanismului economic de până atunci, iar noul mecanism, bazat pe metode economice, a întârziat să se constituie, ceea ce a determinat perturbări în sfera producţiei materiale, accentuarea dezechilibrului pe piaţa internă. Mari pagube au adus grevele, care au continuat şi după adoptarea, la 9 octombrie 1989, a legii referitoare la reglementarea conflictelor colective de muncă.


3. Măsurile adoptate în ultimele luni vizează, între altele: stabilizarea economiei (în primul rând, redu­cerea deficitului bugetar şi echilibrarea si­tua­ţiei de pe piaţa internă), adop­ta­rea unor noi reglementări, pe etape, în ca­drul reformei economice, perfec­ţi­o­na­rea colaborării econo­mice externe.

A) Planul pe 1990 prevede creşteri modeste la principalii indicatori - com­parativ cu sarcinile de plan, pe 1989: produsul naţional brut ar urma să crească cu 2,3%, venitul naţional creat cu 1,1%, productivitatea muncii sociale cu 7,8%, producţia mijloacelor de producţie din industrie ("grupa A") cu 0,5%, producţia bunurilor de consum în industrie cu 6,7%, veniturile reale pe locuitor cu 1,3%. Apro­ximativ 86,7% din venitul naţional ar urma să fie destinat consumului şi con­struc­ţi­ilor neproductive, iar 13,3% pentru reproducţia lărgită şi pentru alte sco­puri. Se reduc investiţiile din sfera productivă, îndeosebi în domeniul combustibililor, energiei şi metalur­gi­ei. Se acordă prioritate producţiei bunurilor de larg consum şi construcţiilor de locuinţe.

B) La 20 noiembrie a.c., Sovietul Su­prem a adoptat unele măsuri suplimentare privind stabilizarea pieţei in­terne şi întărirea controlului de stat asu­pra preţurilor. Au fost extinse co­men­zile de stat pentru 1990, în­de­o­sebi în industria uşoară, s-au precizat mărfurile la care nivelul pre­ţu­ri­lor de vânzare cu amănuntul rămâne nes­chim­bat (carnea şi produsele din car­ne, peştele proaspăt şi conservele, un­tul, uleiul, margarina, produsele lactate, zahărul, produsele de panificaţie, îmbrăcămintea pentru copii, re­chi­zi­tele şcolare etc.).

C) La cel de-al doilea Congres al de­pu­­taţilor, ale cărui lucrări încep la 12 de­cembrie a.c., Guvernul - pornind şi de la analizele care s-au efectuat, in­clu­siv la întâlnirile avute de M. Gorbaciov în noiembrie a.c. cu eco­no­mişti şi reprezentanţi din întreprin­deri, Conferinţa unională din 13-15 no­iem­brie a.c. pe probleme teoretice şi practice ale reformei economice - va prezenta un program privind îmbunătăţirea situaţiei financiare interne şi a apro­vi­zionării populaţiei. Din convorbiri cu reprezentanţi sovietici rezultă că în cadrul acestui program se va pune accent pe: reducerea deficitului bugetului până la 60 de miliarde ruble, aşa cum de altfel s-a prevăzut prin planul pe 1990, limi­tarea creşterii re­tri­bu­ţi­ilor, prin introducerea unui sistem sever de impozite, sporirea producţiei bu­nu­rilor de larg consum şi a serviciilor, impulsionarea producţiei de bu­nuri industriale de către întreprinderile din sectorul Apărării. În domeniul combustibililor se are în vedere, între altele, elaborarea în 1990 a unui nou program energetic. În ceea ce pri­veş­te reforma econo­mică, se apreciază că la Congresul deputaţilor vor fi precizate, aproximativ în spiritul celor ce au fost discutate la Conferinţa ştiinţifică din 13-15 noiembrie a.c., măsurile şi legile ce vor fi adoptate în cadrul etapelor acesteia (inclusiv Legea proprietăţii, Legea privind pământul şi folosirea pământului, Legea întreprinderii socialiste, reglementările referitoare la autoges­ti­u­nea regională şi autoconducerea lo­ca­lă, modalităţile de lichidare a uni­tă­ţi­lor industriale şi agricole ne­ren­ta­bi­le etc.), astfel încât reforma economică să dea rezultate în cea de-a patra etapă a sa, respectiv în cincinalul 1996-2000.

D) În ceea ce priveşte relaţiile economice externe, prin măsurile adoptate - s-au lărgit drepturile unităţilor eco­nomice de a efectua operaţiuni de export şi import, în special în sectorul de maşini şi utilaje -, sporesc într-o anu­mită măsură com­petenţele re­pu­bli­cilor în colaborarea economică ex­ternă. S-au intensificat preocupările părţii sovietice de perfecţionare a structurii exporturilor sale, îndeosebi în raporturile cu ţările socialiste, prin majorarea livrărilor din URSS de maşini şi utilaje, se lărgeşte simţitor colaborarea economică a URSS cu ţă­ri­le vest-europene şi cu SUA.

Se ac­ţi­o­nea­ză în direcţia finalizării cât mai cu­rând a acordului de cola­borare cu Piaţa Comună, partea sovietică insistă în continuare pe trecerea la "forme noi" de colaborare (legături directe, întreprinderi comune), se ac­ţionează în vederea creării de "zone libere", în primul rând la graniţa cu Finlanda şi în Extremul Orient, pentru atragerea de tehnologii străine, se întreprind paşi în direcţia lărgirii colaborării cu GATT, FMI, BIRD etc.

Pentru 1990 şi cel puţin pentru prima parte a viitorului cincinal sunt evidente preocupările părţii sovie­tice în direcţia limitării importurilor la unele maşini şi utilaje (ca urmare a restrângerii investiţiilor), majorării importurilor de bunuri industriale de consum, cereale, produse alimen­tare, unele produse chimice. La ex­port se insistă pe limitarea livrărilor de materii prime pentru industria uşoară, menţinerea livrărilor de combustibili în general la nivelul din actualul cincinal, însă condiţionat de obţinerea unor produse de care are acum nevoie URSS.

Se accentuează insistenţa părţii sovietice ca majorarea livrărilor re­ciproce de mărfuri să se realizeze prin schimburi echilibrate de maşini şi utilaje. Partea sovietică se pronunţă tot mai frecvent pentru trecerea treptată, în comerţul cu ţările socialiste, la practicarea preţurilor pieţei mondiale (periodic apar diverse materiale în care se apreciază că, prin practicarea preţurilor pieţei mondiale între URSS şi ţările membre ale CAER, s-ar ajunge la o reducere anuală a încasărilor acestora de aproximativ 5-10 miliarde dolari şi la o creştere corespunzătoare a încasărilor părţii sovietice).

Toate aceste măsuri şi preocupări se reflectă şi asupra colaborării economice cu ţara noastră. Tratativele pentru încheierea protocolului co­mercial pe 1990 şi întâlnirile în curs de desfăşurare, privind coordonarea planurilor pentru viitorul cincinal, au evidenţiat: insistenţa părţii sovie­tice ca pentru materii prime să primească mărfuri de aceeaşi va­loare economică şi bunuri de larg consum. Insistenţa pe operaţiuni legale, livrările la fiecare materie primă (ţiţei, bumbac, gaze, etc.) sunt con­di­ţi­onate de obţinerea în contrapartidă a unor anumite produse româneşti. La livrările reciproce de maşini şi utilaje, partea sovietică insistă ca, în viitorul cincinal, soldul în favoarea părţii române să nu fie de patru mi­liarde ruble, aşa cum propune partea română, ci de numai două miliarde ruble.

În aceste condiţii, apare necesar:
a) Intensificarea contactelor între ministerele de sinteză şi ministerele de ramură, în special la nivelul conducătorilor acestora, în scopul majorării schimburilor în 1990 şi în viitorul cincinal, pe baza stabilirii din timp, cu partenerii sovietici, a pe­ri­oa­delor şi programelor unor astfel de întâlniri, astfel încât acestea să aibă o eficienţă sporită, în special pe linia dezvoltării specializării şi cooperării în producţie.
b) Lărgirea contactelor cu republicile unionale, pe linia celor convenite la convorbirile care au avut loc în perioada Târgului Internaţional de la Bucureşti din octombrie 1989 şi spi­ritul discuţiilor, la nivelul conduce­rilor ministerelor de Comerţ Exterior, cu prilejul semnării protocolului comercial pe 1990.
c) Impulsionarea lucrărilor de coordonare a planurilor, în sensul respectării programului de întâlniri la nivelul vicepreşedinţilor organelor centrale de planificare, care a fost convenit. Examinarea posibilităţii realizării unei întâlniri, la Moscova, a preşedinţilor organelor centrale de planificare, înaintea definitivării pro­iec­tului acordului de colaborare eco­no­mică şi tehnico-ştiinţifică pe pe­ri­oa­da 1991-1995. (...)
Ion Bucur
Informarea Ambasadei României la Washington către Ministerul Afa­cerilor Externe

Tovarăşului ministru Ion Stoian, Tovarăşei O. Solomonescu, adujnct al ministrului, Tovarăşului Ilie Şimon
DR. V

Referitor la întâlnirea dintre M. Gorbaciov şi G. Bush, vă informăm următoarele:
1. Cei doi preşedinţi au apreciat că întâlnirea lor reprezintă un succes, conform aşteptărilor lor. Organizarea unei conferinţe de presă comune repezintăun caz unic în relaţiile sovieto-americane, eveniment care a fost calificat "un simbol important".

2. În cercurile politico-diplomatice de la Washington se apreciază că recentele convorbiri din Malta au constituit "o afirmare publică extraordinară a unor relaţii dintre URSS şi SUA". În acest context, se subliniază că cei doi preşedinţi au fost de acord că se impune "abandonarea caracte­risticilor Războiului Rece". Preşedintele G. Bush a apreciat că discuţiile privind problematica economică au fost "cele mai fructuoase", avându-se în vedere pachetul de sugestii pe care l-a pre­zen­tat în vederea "sprijinirii realizării restructurării în URSS". Conform unor aprecieri, partea sovie­tică a ex­pri­mat insatisfacţia că SUA nu s-a an­ga­jat să înlăture restricţiile privind ex­portul de te­h­no­l­ogie mo­dernă în URSS şi a ma­ni­fes­tat o anumită reţinere în ceea ce pri­veş­te utilizarea pe scară largă de experţi americani în "orien­ta­rea" privind redresarea economică.

3. Se apreciază că, dintre rezultatele concrete ale întâlnirii, se reliefează organizarea întâlnirii la nivel înalt din iunie 1990, acţiunea celor două ţări pe linia intensificăii negocierilor şi a depunerii de eforturi în vederea în­che­ierii de înţelegeri privind reduce­rea armelor nucleare strategice, a for­ţe­lor militare şi armelor con­ven­ţi­o­na­le în 1990. (...)

4. Se apreciază că semnificaţia în­tâl­ni­rilor din Malta constă mai mult în "tonul" decât "fondul pro­ble­me­lor". În această privinţă se are în ve­dere că, în mod practic, există încă mul­te punc­te contradictorii în ne­go­ci­erile de dezarmre respective. De ase­me­nea, se reliefează faptul că la confe­rin­ţa de presă nu au existat pă­reri dife­ri­te faţă de problemele care, în mod tradiţional, generau dispute Est-Vest.

5. Din problematicile care sunt re­li­e­fate ca obiect al unui dezacord, se men­ţionează chemarea URSS pentru negocieri privind dislocarea navelor militare sovietice şi americane din M. Mediterană, situaţia din America Centrală în condiţiile furnizării în continuare de armament sovietic.

6. Se apreciază că întâlnirea şi convorbirea pe care G. Bush le va avea, în perioada imediat următoare, cu li­derii ţărilor NATO vor avea o semnificaţie deosebită în stabilirea căilor şi modalităţilor de acţiune ale alianţei occidentale, vizând în mod deosebit pregătirea pentru întâlnirea la nivel îanlt sovieto-americană din 1990.
Ion Stoichici
Document din volumul: 1989 - Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene, Ediţie de: Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000, p. 390-393, 396-397

Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de