Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dispunem astăzi de documente de arhivă ce confirmă pregătirile amănunţite pentru călătoriile lui Ceauşescu prin ţară. Deducem din ele că vizitele în oraşele reşedinţă de judeţ, cu mari obiective industriale, aveau regii şi programe deosebite de al celor din campania agricolă. În ultimii ani, se spune, evita vizitele în Transilvania căci "traseul" nu era atât de "emoţionat" ca în sudul ţării. Programul lui avea altă structură când era însoţit şi de Elena Ceauşescu.
Spre exemplu, miercuri 23 septembrie 1987, Nicolae şi Elena Ceauşescu făcuseră o vizită în judeţul Galaţi cu următorul program:
Ora 8:00 - Deplasare cu elicopterul şi aterizare la Combinatul siderurgic Galaţi
Ora 9:00 - 9:15 - Ceremonia primirii oficiale
Ora 9:15 - 10:30 - Vizitarea Combinatului
Ora 10:30 - 11:30 - şedinţa Consiliului oamenilor muncii de la Combinatul Siderurgic Galaţi
Ora 11:30 - 11:40 - Deplasarea cu elicopterul la şantierul Naval Galaţi
Ora 11:40 - 12:20 - Se vizitează: linia de asamblare şi sudare secţia plane; docul uscat (petroliere de 35 mii tone DW); cala de montaj (nave de 15.000 DW).
Ora 12:20 - 13:00 - Şedinţa Consiliului oamenilor muncii de la şantierul naval Galaţi
Ora 13:15 - Timp de masă şi odihnă
Ora 15:30 - Şedinţa Biroului Comitetului judeţean de partid Galaţi
Ora 17:30 - Adunarea populară
Deplasarea cu elicopterul la Bucureşti.
În acelaşi an, 1987, joi, 25 iunie, Nicolae Ceauşescu a vizitat - fără consoartă - unităţi agricole din patru judeţe după următorul itinerariu:
- Judeţul Giurgiu: CAP Hotarele şi IAS Mihăileşti;
- Judeţeul Teleorman: CAP Purani şi CAP Furculeşti
- Judeţul Olt: CAP Corabia şi IAS Obârşia;
- Judeţul Dolj: CAP Drănic şi CAP Găliciuica.
A ţinut, prin urmare, opt cuvântări. Căci întâlnirile, la faţa locului, cu oamenii muncii conţineau neaparat "dialogul": în formula lor minimală, Ceauşescu ţinea un discurs iar ascultătorii răspundeau cu aplauze. În fapt, acelaşi tip de discurs pe care-l ţinuse şi la primul CAP vizitat şi la ultimul din acea zi, şi la Congresul
al IX-lea şi la al XIV-lea.
După moartea lui Ceauşescu, Dumitru Popescu, ideologul lui în primii ani de putere, a relatat despre refuzul vorbitorului de a-şi adecva tematica şi stilul la auditoriu.
"Nu-l obliga nimeni să ţină toată ziua cuvântări, a scris Popescu. Nu-l deranja faptul că spiciurile lui semănau ca două picături de apă (...) Dar de ce această constanţă a fondului de idei? Odată am avut cu el o discuţie pe această temă şi îngrijorările mele l-au uimit (...) A replicat: Dar de ce te deranjează asta pe tine? E firesc! Noi n-avem două politici. Avem una singură. "
Conform documentelor din arhiva Cancelariei CC al PCR, ziua următoare (26 iunie 1987), în loc să se odihnească - cum te-ai fi aşteptat -, Ceauşescu a urcat iarăşi în elicopter pe ruta Băneasa - Fundulea - Gurbăneşti - Griviţa - Moviliţa - Băneasa.
Era ceea ce şeful Cancelariei CC al PCR, Silviu Curticeanu numea "cruciada grâului". "...Zburam 10 ore pe zi, cu 30 - 40 de aterizări şi decolări de simţeam că-mi crapă capul ori rămân surd pentru toată viaţa", se plânge demnitarul în memoriile sale referindu-se la ultimul seceriş dirijat de Ceauşescu.
La cel mai înalt nivel, coborârile conducătorului printre oamenii muncii se puneau în faptă astfel. Seara, Ceauşescu îşi suna "juristul prezidenţial" pe telefonul "scurt". Mergem în agricultură, îl anunţa, înşirând câteva judeţe şi popasul de noapte la Iaşi. Primii secretari să fie înştiinţaţi că doreşte să viziteze lanurile cele mai proaste şi cele mai bune din fiecare judeţ.
"Dispecerul" şi primii-secretari se executau. Rezultul era un traseu având ca puncte de aterizare toponime în genul "Fântâna lui Lache" ori "Lunca Popii" din satul, comuna, judeţul cutare. La întrebarea cum se vor descurca piloţii, Ceauşescu "indica" liniştit: primii-secretari să dea coordonatele punctelor de aterizare iar acestea să-i fie transmise lui Milea, ministrul Armatei, în subordinea căruia se aflau piloţii. Chestiune, iată, rezolvată urgent!
Şi, într-adevăr... era! Ca-ntotdeauna la "indicaţiile" sale, iubitorii de putere şi mărire scoteau "soluţii" din orice piatra seacă a experienţelor anterioare. Asemenea caz a avut următorul deznodământ în relatarea lui Silviu Curticeanu: "Nefericitul de Milea, avându-l în trenă pe generalul Rus, au apărut la mine şi, în miez de noapte, au stat de vorbă cu primii-secretari şi au transmis la locurile stabilite nişte transmisionişti cu scule de semnalizare, şi, în ariergardă un alt helicopter, care l-au ghidat, uneori cu greutate, pe Maluţan, pilotul lui Ceauşescu, până la punctele de aterizare ."
De partea cealaltă, şi viitoarele "gazde" aveau noapte albă. Începând cu primii-secretari, până la şoferii activului judeţean de partid care din zorii zilei îşi făceau apariţia pe tarlalele menţionate. Şi încheind cu activul local. Totul spre mulţumirea "Tovarăşului": de la prezenţa cooperatorilor şi mecanizatorilor în aria vizionată, starea de funcţionare a utilajelor şi densitatea culturilor până la... entuziasmul cetăţenesc.
Dacă ziua se încheia mulţumitor, Ceauşescu jubila pe motiv de clarviziune: piloţii lui n-aveau, în nici o împrejurare, dificultăţi de orientare.
Abia după moartea lui Ceauşescu, pentru asul în pilotaj Maluţan "orientarea" a devenit chestiune fatală.
Citește pe Antena3.ro
