Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce a îndeplinit formalităţile de rigoare, trecând prin comisii, verificări şi recomandări, plus avizul favorabil al Cabinetului 2, Ion Stănescu, ministru al Turismului în 1989, a participat la ultimul congres al PCR. Ca şi alţi fruntaşi ai partidului şi statului, se aştepta ca mezinul familiei Ceauşescu să devină secretar general. Îşi aminteşte şi despre alte surprize pe care "Tovarăşul" le-a pregătit participanţilor. De pildă, a omis subiectul tezaurului românesc de la Moscova şi problema Basarabiei, deşi le dezbătuse intens cu câteva zile în urmă.
DELEGAT ÎN ULTIMA CLIPĂ
Pregătirile au început cu o lună înainte. "Congresul a fost demarat încă din luna octombrie prin desemnarea listelor de candidaţi pentru a fi delegaţi la congres şi pentru candidaţi ca membri şi membri supleanţi în Comitetul Central, îşi aminteşte Ion Stănescu. Selecţia s-a făcut pe principiul numărului de membri pe care îl avea fiecare organizaţie judeţeană. În raport de asta i s-a dat un număr. Eu am fost desemnat de la conferinţa de partid Prahova, la Ploieşti. Înainte de ţinerea conferinţei am fost pus în discuţia plenarei Comitetului de partid din instituţia unde lucram, de la Ministerul Turismului. Asta era recomandarea. Şi s-a ţinut o plenară a comitetului de partid, lărgită, în care membrii comitetului şi secretarii organizaţiei de partid mi-au făcut o caracterizare şi o apreciere în care au spus că mă recomandă. Că pot să candidez din partea comitetului de partid.
Aşa era sistemul. Aprecierea asta se ducea la Comitetul Central. Asta a fost o primă etapă. A doua etapă a fost puţin mai greoaie, şi trebuie să vă spun că eu am primit înştiinţarea, chiar îmi luasem gândul, în ajunul conferinţei. Se ţineau conferinţele, dacă reţin bine, sâmbăta. Vineri după-masă am primit: «Mergi la Ploieşti». Nu am ştiut până atunci. Vă închipuiţi dacă era să fie la Satu Mare, să mă aleagă de acolo, practic nici nu puteam să ajung. Din câte ştiu, au fost mari încurcături în liste. Elena Ceauşescu le-a amestecat rău de tot. A fost nevoie să intervină chiar Ceauşescu şi să pună ordine în ultimele zile. De aceea s-a şi întârziat. Deci am ştiut pe ultima sută de metri."
ÎL AŞTEPTAU PE NICU
Printre fruntaşii PCR se zvonea că mezinului cuplului prezidenţial urma să fie promovat în cea mai înaltă funcţie de partid. "În legătură cu conferinţa. Nu au fost evenimente deosebite la conferinţa judeţeană. S-a luat o hotărâre prin care toţi delegaţii aleşi la congres, candidaţii pentru CC, să aibă mandat din partea conferinţei să îl realeagă pe Nicolae Ceauşescu ca secretar general. Pe mine m-a surprins treaba asta, că din datele pe care le aveam scontam pe Nicu să îl aleagă. A fost o surpriză. Mai era o variantă.
La congres el să se retragă şi să fie preşedinte de onoare al partidului şi să îl propună pe Nicu Ceauşescu secretar general. Era mai tânăr, energic, făcuse treabă bună la Sibiu. Eu am lucrat foarte bine cu el la Sibiu, în calitate de ministru al Turismului. Am avut rezultate bune. Începusem chiar să facem staţiunea de la Păltiniş. Nu am apucat, din păcate, decât să construim câteva blocuri de locuinţe de nefamilişti. Şi pe urmă să le trasformăm în hotel. Deci asta a fost surpriza. Despre asta se discuta înainte, dar pe şoptite, nu în mod organizat."
PROBLEMA BASARABIEI, SCOASĂ DE PE ORDINEA DE ZI
Pe Ion Stănescu l-a uimit şi o altă decizie a lui Nicolae Ceauşescu. "Înainte de congres s-a convocat o plenară, cu câteva zile înainte, în care Nicolae Ceauşescu a făcut un rezumat de vreo 30 de minute al raportului pe care urma să îl prezinte în Congres. Şi noi ne aşteptam, printre problemele abordate, ca aspect de noutate, fiind nevoie ca partidul să ia atitudine şi să ceară anularea pactului Ribbentrop-Molotov, dintre Hitler şi Stalin (ceea ce s-a şi întâmplat), să pună problema tezaurului, care era la sovietici, şi problema Basarabiei. La congres, Ceauşescu nu a ridicat toate aceste probleme. Doar pactul Ribbentrop-Molotov. Deşi le-a spus în plenară. Ce s-a întâmplat... E clar că Gorbaciov a aflat, că aveau şi ei oamenii lor, printre 300 de oameni câţi erau la plenară, a transpirat şi se vede că treburile astea nu au mai fost abordate."
Entuziasmul de altă dată al activului de partid părea să se fi pierdut în 1989. A "înviorat" atmosfera, cu ropote de aplauze şi lozinci sacadate, Emil Bobu. "A fost destul de apăsător, spune fostul ministru. Bobu, la fiecare frază care se termina, se ridica în picioare şi îndemna... Dădea tonul la aplauze. Trebuia să ne ridicăm. Pe margine erau fotoreporteri, ziarişti străini. Ştiu că toţi aştia filmau. Cum ne ridicam în picioare, cum luau secvenţe. Nici nu termina bine Ceauşescu fraza, şi Bobu se ridica în picioare, aşa scund cum era, şi toţi delegaţii îl urmau. A ţinut-o tot timpul în aplauze. Ceauşescu, cu vechile probleme ale lui, pe care le-a pus. Cu independenţa, suveranitatea, lucruri cunoscute. Nimic greşit. Dar ne aşteptam, noi care fusesem în plenară, să abordeze şi problemele astea mai spinoase. În congres s-a spus doar despre Pactul Ribbentrop-Molotov şi despre intervenţia cu Cehoslovacia, august 1968. În rest, foarte multe aplauze. Cuvântările delegaţilor, ce să spun... Eu nu am luat cuvântul. Am vorbit în secţiune, erau mai multe secţiuni ale Congresului. Şi în secţiune am ridicat problemele turismului. Că sunt condiţii de dezvoltare, dar pentru asta trebuie anulat decretul cu restaurantele, cu restricţiile care erau, Comturistul să aducă mărfuri, nu numai mărfuri româneşti. S-a înregistrat, dar nu s-a luat nici un fel de măsuri."
ÎN 1979, PÂRVULESCU NU MAI SUPORTASE OSANALELE
Dacă discursul secretarului general a oferit surprize "iniţiaţilor", în schimb, speech-urile delegaţilor erau stabilite cu mult timp înainte. "Se alegea secretariatul Congresului. Toţi vorbitorii care se înscriau la cuvânt depuneau discursurile la Secretariat. Era format din foarte mulţi ziarişti, de la Scînteia, de la România liberă. Acolo lucrau şi Mitea, consilierul lui Ceauşescu pe presă. Jurnalişti de vază, cunoscuţi. Şi ei aveau menirea să spună, să nu se repete cu alţii. Ziceau: «Vedeţi că problema asta o ridică şi cutare. Ridicaţi altceva». Vedeau probleme de ansamblu ale congresului. Sigur că la unii care erau din producţie, muncitori, le mai şi redactau textele. De fiecare dată se termina cu fraza stereotip «Ceauşescu reales!»." Atunci cum fusese posibil ca, la Congresul al XII-lea, Constantin Pârvulescu, vechi ilegalist şi fruntaş al partidului, să îl atace de la microfon pe "cel mai iubit fiu al poporului"? "În 1979, cu Pârvulescu s-a întâmplat aşa, spune Ion Stănescu. El fusese ales în prezidiul Congresului, era în rândul întâi. Ştiu bine de la el, pentru că după 1990 a fost ales preşedinte de onoare al Partidului Socialist al Muncii, la care am fost şi eu membru fondator. Şi mi-a povestit cum s-a întâmplat. Că l-au revoltat, spunea el, că nici nu se înscrisese, nu avea de gând să ia cuvântul, dar l-au revoltat osanalele. A fost scos din partid şi din casă."
Zece ani mai târziu, "cazul" Pârvulescu nu s-a mai repetat. În jurul României comunismul pierdea, una câte una, toate citadelele. Honecker, Jivkov, Jaruzelski trecuseră în plan secund. Doar la Bucureşti, delegaţii la congres l-au reales pe "Tovarăşul" în fruntea partidului. La 71 de ani, Nicolae Ceauşescu se pregătea pentru un nou mandat.
Citește pe Antena3.ro
