Politica pentru copii

Ziua Internaţională a Copiilor e în fiecare zi. Aşa se zice, aşa e frumos, la­să, că are dreptate poetul anonim. Da­că e 1 iunie, asta devine că ne aduce to­va­răşa bomboane cu vişine. Foarte bu­ne. Elevii nu fac şcoală, dar desenează mult pe asfalt, organizând chiar şi concursuri cu premii. Cei mai in­telectuali dintre ei citesc presa scrisă dedicată lor. "Cutezătorii", "Lu­miniţa", "Şoimii Patriei" – de o ino­cenţă aparte, aceste reviste copiază, în spirit, revistele sovietice ­ mamă. Deci e de bine.

Almanahul "Cutezătorii" pe anul în curs titrează pe prima pagină:  Mereu solidari cu gândirea şi simţirea între­gului popor (supratitlul), "Pionierii Republicii Socialiste România aduc cel mai fierbinte omagiu eroului patriei, tovarăşul Nicolae Ceau­şes­cu"(titlul). Frumos spus.

Începutul textului ce urmează e, de asemenea, o infuzie de poezie şi emoţie artistică: "Dacă ţara ni se înfăţişează, când vrem să o cuprindem într-o metaforă, ca o grădină sau ca o livadă, ca o pădure sau ca un câmp roditor, atunci copiii patriei sunt florile ce înfrumuseţează firea, grâul ce-şi aşteaptă spicul sub mlă­dierea blândă a vântului, pomişorii ce se visează cu fructe de aur în ramuri, mlădiţele arborilor ce se ridică plini de semeţie şi vigoare spre înălţimi". Nu v-am spus noi?

Ne grăbim să spicuim în continuare din textul "Cutezătorilor", mai ales că este, nu-i aşa, luna cadourilor pentru copii, iar copiii, după cum am stabilit anterior, sunt mlădiţele, grâul, po­mişorii şi, parcă, vânticelul. Urmează ceva şi mai poe­tic, presărat cu adevăruri incontestabile: "Căci e un adevăr de necontestat valoarea morală a orânduirii noastre sociale, guvernată de cele mai grandioase obiective de revo­lu­ţio­nare a întregii vieţi economico-sociale, faptul că tânăra ge­neraţie este cea a zilei de mâine (dohhh!, - n.r.), că de creşterea şi educarea ei depinde dezvoltarea societăţii înseşi".

Încă puţin: "De aceea, tovarăşul Nicolae Ceau­şescu, fiul cel mai iubit al poporului nostru, îm­bră­ţişându-i cu neasemuită grijă şi dragoste de pă­rinte pe toţi copiii ţării (mai ales după ce i-a de­zinfectat bine de tot - n. r.), îi învesteşte cu înăl­ţă­toarea răspundere de a întrupa viitorul de aur al patriei, de a purta peste ani ştafeta muncii şi creaţiei, de a ridica România socialistă pe cele mai luminoase culmi ale progresului şi ci­vi­lizaţiei, ale orânduirii comuniste". Iha.

"Partidul, ilustrul său conducător, tovarăşul Ni­colae Ceauşescu, văd (ca ie doi - n. r.) în gene­raţiile tinere ale ţării o puternică forţă socială, ce dă trainic temei încrederii că opera constructivă, de o amplitudine fără precedent, ce se desfă­şoa­ră astăzi pe întreg cuprinsul României va fi continuată şi ridicată pe trepte tot mai înalte, spre glo­ria, demnitatea şi măreţia scumpei noastre patrii, spre fericirea şi bunăstarea poporului ro­mân, liber şi independent. Această uriaşă forţă po­tenţială pe care o reprezintă tânăra generaţie poate fi pusă în valoare printr-un efort conjugat al întregii naţiuni de a creşte şi forma puternicul de­taşament de specialitate, necesar tuturor domeniilor de activitate ale vieţii economico-so­ciale.

În acest spirit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a adresat în repetate rânduri copiilor ţării vibrantul îndemn de a învăţa necontenit, de a-şi însuşi tot ceea ce ştiinţa şi tehnica, arta şi cultura au făcut mai bun, mai de preţ de-a lungul veacurilor, asimilând deopotrivă cele mai noi cuceriri ale cunoaşterii umane, spre a deveni oameni cu o pregătire multilaterală, cu un larg orizont politic, profesional, ştiinţific, cultural". Că, na, dacă rămâneau ca el, cu patru clase primare, voiau toţi să se facă dictatori pe urmă şi nu-i convenea competiţia.

Textul se prelinge în continuare, la fel de delicios pe foaia groasă de hârtie, aproape ca un carton, şi aspră de tot. "Toate aceste minunate în­dem­nuri şi sfaturi, alături de cele mai bune con­diţii de muncă şi viaţă dăruite tinerei generaţii sunt izvorâte din adânca încredere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu, în puterea creatoare, în energiile clocotitoare şi în elanul generos al copiilor şi tinerilor în viile simţăminte de iubire pe care copiii ţării le nu­tresc pentru patrie, partid şi popor, în marea lor sete de cunoaştere, de dreptate, de cinste, de ome­nie.

Dragostea şi grija faţă de copiii ţării, faţă de viaţa lor, faţă de creşterea şi formarea constructorilor de mâine ai socialismului şi comu­nis­mului în patria noastră sunt astăzi componentele fundamentale ale politicii partidului şi statului, ea însăşi rodul înţelepciunii şi gândirii cutezătoare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ctitorul Româ­niei moderne, strategul marilor iz­bânzi cu care ne întâmpină zi de zi, an de an, vii­torul". În continuare, suntem informaţi de bunăstarea materială a copilului crescut în singura organizare socială viabilă şi aflăm că noi, pionierii României, suntem cei mai fericiţi şi mai invidiaţi copii de pe întreaga planetă: "Nicicând şi niciunde copiii vreunei ţări n-au avut şi nu au parte de o copilărie aşa de fericită ca a copiilor din patria noastră socialistă, o copilărie atât de bogată în conţinut şi în diversele ei forme de manifestare, atât de ge­neros învestită în sensuri formative, ele însele direcţii prioritare ale devenirii unei generaţii".

Nu ştim ce-a vrut poetul Ion Ionaşcu, autorul textului, să spună, dar intuim că e de bine. În orice caz, "Ion Ionaşcu" miroase a pseudonim de la o poştă. Ceea ce e de înţeles, între noi fie vorba. Încă puţin şi gata. "Tinerele generaţii, pionierii, şcolarii şi şoimii patriei cresc odată cu ţara, sunt martori permanenţi ai profundelor transformări re­voluţionare care, sub conducerea partidului nostru comunist, marchează zi de zi înfăptuirea măreţelor idealuri comuniste, de prosperitate şi progres ale poporului comunist.

Primele ima­gini ale copilului de astăzi le-au format marile construcţii ale societăţii socialiste, care au dat dovada opţiunii fundamentale a întregii naţiuni, plasând România în rândul ţărilor cu cel mai înalt ritm de dezvoltare. Apoi, an de an, imaginea despre lumea înconjurătoare a copiilor ţării a oglindit noi şi noi ctitorii economico-sociale, noi şi noi schimbări în oraşe, sate, în viaţa însăşi a oamenilor". În fine. Mai bine să dăm la sfârşitul almanahului, la glume. De exemplu, o ştiaţi p-asta? "Te-am prins", zice paznicul. Ce cauţi în pom?" "Nimic, nene", răspunde copilul, "a căzut un măr şi vreau să-l pun la loc".

Adevărul e că asemenea inocenţe sunt cu adevărat momente istorice, dacă e să ne gândim la infuzia de bancuri de prost-gust din societatea noastră de acum, multilateral consumistă. Pentru fetele harnice există o rubrică de croşetat care conţine şi un "ştiaţi că...". De exemplu, ştiaţi că "grosimea firului de croşetat se calculează să fie o dată până la cel mult de două ori mai mare faţă de adâncimea croşetei?" Ei? Ştiaţi? Sau că "mânerul croşetei trebuie să fie suficient de lung (să depăşească uşor palma în poziţia de lucru), să fie perfect cilindric, fără ornamente care, în timpul lucrului, ar deranja şi ar obosi mâna?"

Să trecem la alte glume, pe care, ce-i drept, le-am citit şi în alţi ani, dar au de fiecare dată ceva irezistibil de simpatic şi ne distrează mereu. "Ce faci acolo, Mădălina?" "Scriu o scrisoare Măriucăi". "Bine, dar tu eşti mică şi nu ştii încă să scrii". "Nu-i nimic, că nici Măriuca nu ştie încă să citească". Sau asta: "Toţi oamenii, când mă văd, îşi scot pălăriile de pe cap". "Pesemne că sunteţi un om de seamă" "Nu, sunt frizer" (tri­mis pentru "Cutezătorii de "Opinia Pionierească" din Iaşi).

Încheiem cu o epigramă simpatică, pe care o dedicăm tuturor elevelor corigente: "Pe eleva Marioara/ Timpu-ncepe s-o preseze,/ Fi'ncă dânsa toată vara/ A-nvăţat doar să... danseze".