x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Recurs la morală" sau cum se poate tăia frunză la câini

0
05 Mai 2009 - 00:00

În condiţiile în care toţi oamenii caută cele mai bune condiţii pentru ca fiecare la locul lui de muncă să-şi facă datoria cu responsabilitate, conştienţi că de eforturile noastre depinde binele nostru, apar cazuri izolate de... tăietori de frunză la câini.



 Absolut întâmplător, am surprins un asemenea caz. Un caz de indolenţă, de nepăsare crasă, de sfidare a oricăror norme morale, un caz care jigneşte bunul-simţ. Iată despre ce este vorba:

Eram pe Taia, la IM Lonea Pilier, când ne-a frapat imaginea dezolantă a unui excavator Zemag răsturnat în pârâu. Un utilaj uriaş, de mare capacitate, scos din circuitul productiv şi, pe lângă aceasta, împiedicând şi calea de acces către incinta IM Lonea Pilier. Ne-am interesat şi am aflat că se află acolo din seara precedentă. Ne-am permis să adâncim investigaţia. La ora 13:00, sub un soare puternic, la câţiva metri de excavator, şase muncitori stăteau tolăniţi şi... tăiau frunză la câini. Unul dintre ei dormea. Era chiar deservantul excavatorului, Ioan Moleş. Îl tre­zim greu. E mahmur, are o stare inexplicabilă. Vorbeşte incoerent, nu ne putem înţelege cu el. A avut o supărare... a luat nişte medicamente... Greu de înţeles... Ceilalţi cinci muncitori îşi manifestă nemulţumirea că... nu au ce lucra. De ce? Fiindcă nu li se aduce beton, fiindcă n-au una, sau alta. De 6 (şase!) luni, a început construcţia unui pod peste pârâul Taia. Ei bine, nu s-a reuşit în toată această vreme să se toarne nici macar... un picior al podului. Brigada nr. 3 a ACCF are mai multe puncte de lucru în această zonă, dar, cu siguranţă, lucrarea este cea mai întârziată. Muncitorii Ion Roţu, Ioan Ivan, Stan Răduţ, Ilie Năstase şi Vasile Stoica au dreptate: au venit de la Roşiori, de la Drăgăşani sau din alte părţi ale ţării să muncească, nu să aştepte zilnic să li se creeze front de lucru. Ca un făcut, apare şi şeful punctului de lucru, maistrul Silviu Migia. Vine agale cu o carte în mână. L-am deranjat de la... lectură. Volumul se numeşte "Recurs la morală" şi e scris de Nicolae Cristache. Maistrul e chiar intrigat. Ce, n-are voie omul să citească? Ba da, sigur că da, are voie să citească, dar în nici un caz în timp ce ar trebui să-şi facă datoria la locul de muncă.

... Un excavator de mare capacitate, care ar trebui să lucreze, zace răsturnat în apă. Timp de o săp­tă­mână, în aceeaşi apă, a stat răsturnat un compresor, tot al IUGCCF. Un excavatorist mahmur. Cinci oameni stau tolăniţi la soare. Un maistru citeşte liniştit beletristică. Un pod... aşteaptă să fie construit de... extratereştri. Un drum de acces este blocat.

... Iată o situaţie care ar trebui să dea de gândit conducerii Brigăzii nr. 3 a ACCF (şef de brigadă, ing. Ion Preda), conducerii ACCF şi IUGCCF. O stare de fapt care ar trebui să îndemne la un... recurs la morală, la morala responsabilităţii, şi la o trezire la realitate. Dacă toată lumea ar proceda la fel, unde am ajunge?
Mircea Bujorescu
Problema pentru care, deunăzi, educatoarea Lucia Munteanu, de la Grădiniţa cu program prelungit
nr. 1 de pe strada Independenţei din Petroşani, s-a adresat redacţiei, era, într-adevăr, serioasă. Ne-am convins noi înşine când, la o oră după apelul telefo­nic, ne-am aflat în curtea respectivei grădiniţe. "Azi dimineaţa, când au sosit, îngrijitoarele au găsit toţi pomii, dar toţi, plantaţi cu câteva zile în urmă pe aleea de la intrare, scoşi, pur şi simplu, din pământ", spune directoarea Amalia Bogdan.

O imagine care indignează orice om cu bun-simţ. Alături de câţiva cireşi în floare, pomii scoşi din pă­mânt, cu rădăcini cu tot, zac, pur şi simplu, pe spaţiul verde care încadrează aleea. Geza Ohanovici, pensionar, binecunoscut gospodar în acest cartier, are de ce să fie mâhnit: aceşti pomi, plantaţi în mare parte de mâinile sale, au căzut victimă vandalismului unui sau unor inşi care numai civilizaţi nu se pot chema. "Am vrut ca, nu peste mult timp, să protejăm fiecare pom cu gărduleţe metalice, adaugă directoarea grădiniţei. Ne este teamă că nici acestea nu vor sta mult la locul lor." Şi, ca dovadă, ne arată spre poarta de la intrare care, de fapt, nu mai era. "A dispărut la puţin timp după ce a fost montată, precizează interlocutoarea. La fel şi bucăţi întregi din gardul protector care împrejmuieşte incinta grădiniţei." Deocamdată, agresorul, căci doar aşa poate fi numit cel care a atentat la viaţa plăpânzilor pomi, nu se cunoaşte. Se ascunde încă sub mantia anonimatului. Dar nu pentru mult timp. Mulţi cetăţeni din blocurile situate în apropiere au fost revoltaţi de gestul său. Iuliana Căpăţână, o gos­po­di­nă de la apartamentul 4 al blocului 12 A, aflat la câţi­va metri de grădiniţă, a ţinut să ne arate 13 bră­duţi aflaţi în aceeaşi situaţie cu pomişorii de la gră­di­niţă. "I-am plantat, i-am udat, i-am ocrotit, şi acum mă doare inima când îi văd aşa rupţi", zice gospodina.
Gheorghe Olteanu - Steagul Roşu, jud. Petroşani, nr. 11.387 din 1989
Citeşte mai multe despre:   special

Serviciul de email marketing furnizat de