Sfaturi gospodăreşti pentru tinere

Cartea "Sfaturi gospodăreşti pentru tinere", apărută la Editura Ceres, se adresează în special ti­nerelor care trăiesc şi îşi des­fă­şoară activitatea la sate, dar au­toarea Tamara Grâneanu consi­deră că lucrarea poate fi la fel de utilă şi celor de la oraşe, deoarece, cu mici diferenţe, problemele care stau în faţa unei tinere gospodine sunt aceleaşi.

În primul capitol, "Câte ceva despre încăperea în care se gă­teşte", tinerele sunt sfătuite cum să-şi amenajeze bucătăria şi cum să o întreţină. "Este necesar să se acorde o atenţie deo­se­bită într-o bucătărie şi altor factori, cum ar fi: iluminatul, încălzitul, aerisirea, precum şi aspectul ge­neral, bu­că­tăria adesea servind şi ca o su­fragerie. O perdeluţă cochetă nu incomodează aerisirea bucătăriei, dar în schimb o transformă într-un loc plăcut. O plantă ornamentală, fixată pe un suport, o în­fru­mu­seţează, iar expunerea condimentelor în vase corespunzătoare, pe lângă faptul că uşurează munca gospodinei, creează o senzaţie de ordine şi curăţenie."

Gospodina putea afla în 1989 şi ce ţinută trebuie să poarte în bucătărie: "Este necesar să aibă rochii speciale sau halate care să fie purtate în timpul pregătirii mâncărurilor. Se recomandă ca această îmbrăcăminte de protecţie să fie confecţionată dintr-un material lavabil, în culori deschise, de preferat alb, care se poate fierbe. Nu sunt indicate capoatele lungi. Se vor folosi şi un şorţuleţ, o bo­ne­tă sau o băsmăluţă. Aceste obiecte vestimentare se scot la terminarea lucrului în bucătărie şi se păs­trează într-un loc potrivit, în bu­că­tărie, pentru a nu împrăştia mirosul care eventual s-ar imprima. Spălarea lor se face de câte ori este necesar". Al doilea capitol este de­dicat metodelor de pregătire a alimentelor. De aici aflăm că me­to­dele biochi­mice contribuie la di­ver­sificarea produselor, la sporirea comestibilităţii acestora. De ase­me­nea, influenţează pozitiv ca­li­tăţile gustative ale produsului.

Autoarea propune şi un capitol despre aranjarea meselor. "O masă frumos împodobită cere şi un buchet de flori, care nu trebuie însă să fie prea mare sau prea înalt, aranjat în vase cores­pun­zătoare. Pentru micul dejun se aşază pe masă fie o faţă de masă colorată, fie un set simplu. Pentru fiecare persoană se aşază o farfurioară de aperitiv, un tacâm format din furculiţă, un cuţit şi o linguriţă. Furculiţa se pune în stânga farfurioarei, cuţitul în dreapta, cu lama spre farfurie şi linguriţa în faţă, sau toate se pun în partea dreaptă pe un suport de tacâmuri, care poate fi din metal, sticlă sau material plastic. Şerveţelul din hârtie sau din pânză se pune în partea stân­gă a farfuriei, iar câteva vase co­mune (coşuleţul de pâine, untiera, solniţa, farfurioara cu gem) se aşază în mijlocul mesei. Pentru masa de prânz se înmulţeşte nu­mărul farfuriilor şi al pieselor din tacâm în funcţie de felul mân­că­ru­ri­lor şi de numărul lor. Pentru masa de seară se pun pe masă vesela şi ta­câ­mu­rile co­res­pun­zătoare felurilor de mân­care stabilite, care de obicei sunt mai pu­ţine decăt la prânz. Este bine ca la orice masă totul să fie pregătit din timp pentru ca atunci când se ser­veş­te, gospodina să nu se mai ridice pentru completarea celor necesare".

Din cuprinsul cărţii, tinerele pot afla şi cum se alcătuiesc me­niurile. "Un proverb vechi recomandă ca dejunul să-l mănânci singur, prânzul să-l împarţi cu prietenii, iar mâncarea de seară să o dai duşmanului", aminteşte Ta­mara Grâneanu. De regulă, micul dejun se compune dintr-un ou, o felie de salam sau de brânzeturi, o felie de pâine cu gem sau marmeladă, miere, o ceaşcă de ceai, lapte. Prânzul se începe cu un preparat lichid sau un preparat cald mai uşor (mămăliguţă pripită cu brânză, o budincă din legume, ruladă cu caşcaval sau ciuperci) care se serveşte ca felul întâi, urmate de o mâncare cu sau fără carne însoţită de o garnitură şi salată de sezon sau murături. Prânzul se încheie de regulă cu un desert. Acesta poate fi alcătuit şi din dulciurile preparate din fructe cum ar fi compoturi, gelatine, tarte cu fructe etc. La cină se recomandă să se servească mâncăruri mai uşoare, ca salatele din legume de sezon, mâncăruri din legume, budinci sau sufleuri, urmate de un iaurt, un ceai din plante, un suc de fructe sau chiar fructe proas­pete. În alimentaţia ra­ţi­o­nală, cina trebuie servită cu cel puţin două ore înainte de culcare.

Un alt capitol este dedicat or­nării bucatelor. "Având la dispoziţie diverse legume crude, zar­zavaturi fierte, frunze de salată, de pătrunjel, ceapă, diverse mu­ră­turi, într-un colorit variat, se poate asigura o ornamentaţie plăcută. Pentru a orna unele dulciuri, în special torturile, uneori se poate folosi şi zahărul pudră. Bucăţile de jeleuri diferit colorate sau de rahat, tăiate cu un cuţit, pot servi la alcătuirea unor modele na­ţi­o­nale, motive florale etc. Cartea le informează pe gospodine şi cu privire la primirea oaspeţilor".

După aceste capitole introductive urmează reţetele culinare, de la gustări reci şi calde, preparate din ouă, din paste făinoase, orez, mălai, preparate din produse lactate, supe, ciorbe, borşuri, pre­pa­rate din legume fără carne, preparate din ciuperci, din peşte, până la budinci şi sufleuri, creme, îngheţate, torturi. O reţetă pre­pa­rată des este cea de crochete din brânză de vaci cu mere. Aveţi ne­voie de 300 g brânză de vaci, 50 g griş, 100 g mere, 25 g zahăr, trei ouă, sare, 20 g făină, 20 g pesmet, 150 ml ulei, 150 g smântână. Brânza sfărâmată cu furculiţa sau dată prin maşina de tocat se amestecă împreună cu merele curăţate şi date pe răzătoarea mare, cu zahărul, grişul, ouăle. Totul se omo­genizează, se por­ţi­o­nează şi se formează chifteluţe alungite, ovoidale sau beţişoare lungi de 8-10 cm care se dau prin făină, ouă şi pesmet şi se prăjesc în ulei mai mult. Se servesc calde, cu smântână, ca desert.