Ziua Naţională era sărbătoarea "sfinţilor" Nicolae şi Elena

Apărute în secolul al XIX-lea, zilele naţionale celebrează în general evenimente istorice legate de formarea ori de independenţa statului. Românii au avut până în prezent trei zile naţionale. Prima a fost 10 Mai în amintirea intrării lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în Bucureşti (1866) ca rege al României. Pe tot parcursul domniei dinastiei Hohenzollern, această "zi a regelui" a fost socotită ziua naţională.

După 1944 până în 1989, ziua naţională a fost 23 August în amin­tirea declaraţiei de ieşire a României din războiul împotriva Puterilor Aliate. De la un an la altul, istoria acelei zile s-a îmbogăţit şi şi-a schimbat eroii. În final s-a ajuns ca ziua naţională să fie dedicată, aidoma unor regi, soţilor Ceauşescu. Din 1990 încoace, ziua naţională a României a fost declarată 1 Decembrie.


MOŞTENIRE DE LA RUŞI
Colonelul (r) Adrian Eugen Cristea a fost adjunctul şefului Direcţiei a V-a a Securităţii din 1979 şi până în iunie 1989. În această calitate mi-a relatat într-un interviu pentru Jurnalul Naţional cum petreceau de 23 August înşişi sărbătoriţii, Nicolae şi Elena Ceauşescu.

"Primele (festivităţi - n.r.) au fost copiate după sărbătoarea sovietică de la 7 noiembrie. Trebuiau găsite nişte forme de manifestare a populaţiei din care să rezulte un ataşament cât mai convingător al acesteia faţă de conducerea partidului. Centrul ma­nifestaţiei de la Moscova era parada militară. Lumea întreagă vedea cu acest prilej că Uniunea Sovietică e o mare putere militară. Defilare militară, care alegorice, coloane ale oamenilor muncii, portretele cori­feilor doctrinei - Marx, Engels, Lenin, Stalin -, lozinci copiate după cele sovietice: aşa s-a făcut într-o primă etapă şi la noi. Aşa a moştenit Ceau­şescu ziua naţională de la Dej.

Ceauşescu, care avea grad de gene­ral, deoarece în tinereţe fusese şeful Direcţiei Superioare Politice din Armată, şi-a dat seama că o paradă militară desfăşurată în fiecare an nu mai are sens. În tri­bu­ne se aflau specialişti străini cărora nu le puteai arăta de la un an la altul noi tipuri de armament ori tehnică de luptă. Ca urmare, parada militară a rămas să fie o dată la cinci ani. Relaţiile cu populaţia, în special cu muncitorimea, le-a păstrat însă totdeauna ca punctul lui forte."
CUM OSTENEAU CEAUŞEŞTII
După 1965, Ceauşescu a făcut schimbări. "A schimbat roşul cu care erau ornate tribunele - ca la sovie­tici - în albastru, a relatat colonelul (r) Adrian Eugen Cristea. Trebuia să se înţeleagă că e sărbătoarea naţională a României. La sfârşit s-a ajuns ca sărbătoarea naţională să fie ziua conducătorului României şi a soţiei lui. Tribunele erau ornate cu chipurile lor, iar demonstranţii le purtau portretele."

Se îmbrăca şi Ceauşescu "potri­vit". "Purta  o şapcă din doc, colorată în bej deschis. Permanent vara, când se găsea în afara clădirilor, purta o asemenea şapcă sau o pălărie de paie. Pentru a se apăra de curenţii de aer şi de razele soarelui. Dar şi cu rolul de a transmite muncitorilor că păstrează concepţiile celor din rândul cărora plecase."

Şi osteneau amândoi de ziua naţională ca nişte gazde sărbătorite. "În 22 august la prânz, îşi aminteşte colonelul Cristea, ofereau o masă festivă cu o participare mai largă: conducerea de partid şi de stat, guvernul, membri ai CC al PCR, cei cu funcţii în aparatul de partid de la sectoare. Ceauşescu era prezent cu soţia sa, căci, fără ea, parcă n-ar mai fi fost nimic normal! Seara era o altă masă oficială la care erau invitaţi toţi ambasadorii şi alţi diplomaţi aflaţi în ţara noastră. Înaintea începerii ei, diplomaţii aveau ocazia să schimbe păreri, aşa că acea masă oficială era bine-venită. Se intona Imnul Naţional, Ceauşescu ţinea o scurtă cuvântare şi, după o oră şi jumătate, totul era terminat.

În ziua defilării, încă de dimineaţă de la şase, forţele de ordine îşi ocupau locurile de-a lungul traseului pe care demonstranţii urmau să-l parcurgă. Pe la 9 dimineaţa începeau să sosească invitaţii în tribune. Toţi cu invitaţia asupra lor, altfel n-aveau cum intra. La 9:55 sosea coloana prezidenţială de maşini. Coborau şeful statului şi soţia sa. Amândoi, de fiecare dată, arborau un zâmbet mulţumit - bucuria dată de sărbătoare se împletea cu cea protocolară.

Fix la ora 10:00, cei doi urcau în tribună. Erau ovaţionaţi, ei la rându-le îi salutau pe ceilalţi făcându-le semne cu mâinile. Cam un minut. Muzica reprezentativă a Armatei, aflată peste drum de tribuna oficială, intona Imnul Naţional. La terminarea imnului, Ceauşescu ţinea o cuvântare. Nu prea lungă. Apoi începea demonstraţia. (Ţinea - n.r.) până la 13 fix. În tot acest timp, Ceauşescu şedea în picioare şi nu servea nimic. Degeaba Melente, ospătarul lui, era pregătit cu ce ştia că poate mânca. Din când în când veneau copii şi tineri - şoimi, pionieri şi utecişti - cu flori să i le înmâneze.

De multe ori pe cei mici îi lua în braţe şi se vedea că îi face plăcere să-i primească. Dar nu oricare copil sau tânăr putea pătrunde să-i ofere flori. Căci şi aceştia erau din timp stabiliţi şi ve­rificaţi prin partid şi sindicat. La ora 13:00, fanfara militară cânta Internaţionala, apoi prin nişte mişcări specifice ei salutau şi plecau. După acele ore de stat în picioare era evident că soţii Ceauşescu erau mai obosiţi decât manifestanţii. Semne de oboseală accentuată se observau mai ales la Elena Ceauşescu, care purta permanent ciorapi speciali elastici. Coborau de la tribună în salonul special rezervat. Scurte întâlniri, schimburi de impresii cu personalităţile invitate de peste hotare, după care îşi luau rămas bun şi plecau. La Snagov. Fără rude sau prieteni, căci nu-i aveau. Aici - linişte deplină. Îşi reveneau după cazna şederii în picioare."


FĂRĂ ATENTATE ŞI FĂRĂ CONTROALE RUTIERE
Ieşeau după aceea şi oamenii muncii la iarbă verde... "La pădure, în parcuri, la bere, precizează interlocutorul. Era băutura acceptată de toţi, iar controale rutiere nu se făceau dată fiind importanţa zilei naţionale şi numărul redus de maşini."   

Se confirmă zvonul că ar fi fost încercări de atentat ori protest cu prilejul vreunei festivităţi de 23 August? - am întrebat. "Nu, neagă colonelul Cristea. S-a încercat intrarea cu invitaţii false, dar acestea erau făcute de alte direcţii ale Securităţii cu scopul de a-i verifica pe cei din serviciul de pază şi protecţie. Niciodată altfel. Nici în coloanele demonstranţilor nu intra cineva cu de la sine iniţiativă. Fiecare întreprindere îşi avea oamenii pe tabele, iar ofiţeri de securitate se aflau în mijlocul fiecărui grup de demonstranţi. De altfel, de prin '85-'86 s-a renunţat la masele mari de demonstranţi. Kilometrii pe care oamenii îi făceau de dimineaţă pe jos, îmbulzeala şi oboseala puteau stârni nemul­ţumirea. Festivităţile lui 23 August au fost organizate pe stadion de profesionişti - regizori, artişti - care creau lozinci şi portrete din trupurile soldaţilor, ale sportivilor şi elevilor cu care făceau săptămâni de repetiţii înainte. 23 August a devenit un spectacol omagial dedicat celor doi."