Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul Naţional continuă prezentarea argumentelor istorice în favoarea declarării zilei de 24 ianuarie ca zi de sărbătoare oficială a românilor.
„Vă rog dar să binevoiţi a primi ca această propunere să meargă la secţii, şi sper că va fi admisă în unanimitate (semne de aprobări generale) precum în unanimitate a fost votul naţiunii române la 24 Ianuarie (aplauze), recunoscându-se aceasta ca cea mai mare zi a neamului românesc (aplauze)”.
În sprijinul propunerii, Brăescu a luat cuvântul şi senatorul Petre Grădişteanu, cel care „ca deputat în Cameră, unde sunt şi eu — după cum relata C. Brăescu —, aducea totdeauna în ziua de 24 Ianuarie călduroase salutări marelui act al Unirii Principatelor”.
P. Grădişteanu: „Tocmai pentru aceea vreau să vorbesc, ca să susţin cuvintele dlui Brăescu, cu toată inima şi cu toate aplauzele care s-au prodigat în Cameră, când dl N. Ionescu a cerut să se sărbătorească această zi. Atunci Camera întreagă, după propunerea dlui N. Ionescu, în aplauzele unanimităţii s-a sculat şi a strigat: «Să trăiască România», şi cu modul acesta a cerut să se sărbătorească ziua de 24 Ianuarie. Şi cred că este bine să se sărbătorească această zi de 24 Ianuarie, de la care s-a început în realitate mersul Statului român, de când s-a făcut din două provincii, din două surori despărţite, din două suflete, din două inimi, un singur corp. Această zi măreaţă să fie sărbătorită, şi sărbătorită încă pentru alt cuvânt, pentru ca să dovedim o dată mai mult şi acelora care ar avea îndoială că în România, una şi nedespărţită, sentimentul acela de Unire este unanim, şi că nimeni din acei care ar cuteza să aibă oarecari veleităţi, să pună mâna pe una din aceste două ramuri, pentru a le dezbina, nu va reuşi cu nici un chip (aplauze unanime).
Iată pentru ce vin să aplaud la propunerea dlui Brăescu şi să rog pe onor Senatul ca în unanimitate să ne asociem la această propunere (aplauze).
– Nemailuând nimeni cuvântul, se pune la vot luarea în consideraţie a propunerii.
Dl vicepreşedinte: S-a primit propunerea cu unanimitatea voturilor.
Dl Dim. Sturza: Minus votul meu”.
Conform art. 91 din regulamentul Senatului, s-a constituit comisia pentru a examina şi transpune în proiect de lege propunerea Brăescu, comisie compusă din Th. Rosetti, N. Voinov, P. Grădişteanu, C. Brăescu, Vasile Boerescu.
În şedinţa din 27 ianuarie 1882, prezidată de vicepreşedintele colonel N. Bibescu şi în prezenţa a 38 senatori, Vasile Boerescu, în calitate de raportor, a dat citire Raportului Comisiei şi Proiectului de lege. Câteva pasaje elocvente din Expunerea de motive a Raportului: „...La 24 Ianuarie, naţia română s-a afirmat către sine însăşi că există... Să zic mai mult, este încoronarea operei tuturor generaţiilor trecute, este îndeplinirea dorinţelor şi aspiraţiunilor părinţilor şi strămoşilor noştri, este atingerea scopului şi recompensa sacrificiilor vechilor noştri eroi, glorioşilor luptători ai naţionalităţii române...
La 24 Ianuarie s-a aruncat, ca să zicem astfel, sămânţa naţionalităţii noastre, a înfiinţării noului Stat român; ea a căzut pe pământ bun, a odrăslit, a înflorit, s-a copt; şi noi care am văzut zămislirea, noi care am putut încorona pruncul, noi şi generaţiunile viitoare, care avem să ne bucurăm de această operă, cată să ne aducem aminte, cu amoare, şi cu fericire, de această zămislire.
Citește pe Antena3.ro
Da, noi mai toţi ne amintim – căci mai toţi am fost activi sau spectatori – de acea zi fericită, când două ţări surori, de aceeaşi origine, de aceeaşi religie, separate şi slăbite prin secoli de apăsare şi de dezbinări, cum două provincii, umilite sub un jug străin, cărora li se contesta şi existenţa, şi drepturi, până şi origina, îşi deteră mâna şi se contopiră într-un singur suflet şi într-un singur corp, spre a forma un singur Stat, noul Stat român! Da, noi toţi ştim, cum în ziua de 24 Ianuarie nu mai erau moldoveni şi munteni, ci erau numai români, şi cum întăriţi prin exaltarea celui mai pur patriotism, cutezară în faţa Europei întregi, în faţa unui tratat formal contrariu aspiraţiunilor lor, să se afirme către ei înşişi, să proclame Unirea, să arunce sămânţa formării noului Stat, să proclame Unirea, să arunce sămânţa formării noului Stat, a Regatului Român!
Nu erau atunci nici ure, nici pasiuni egoiste, nici chiar reminiscenţe. Cei bătrâni deveniseră juni prin entuziasm; cei bătrâni deveniseră bătrâni prin patriotism prevăzător; o singură pasiune domina tot şi egaliza toate clasele societăţii; pasiunea binelui public. Cei avuţi erau fericiţi de a simţi ca cei săraci; cei privilegiaţi erau norociţi de a-şi lepăda privilegiile şi dominaţiunea; cei până aci dezmoşteniţi erau invidioşi numai că nu puteau şi ei sacrifica mai mult pe altarul patriei (aplauze).
Nu mai erau juni, nu mai erau avuţi şi neavuţi, nu erau apăsători şi apăsaţi; toţi erau una, toţi erau într-un gând şi într-un suflet; căci toţi erau români, toţi erau uniţi, şi unirea politică şi egalitatea socială fu ecoul răsunător al palpitaţiunilor inimilor!
Nici calculele avantajelor sociale, nici reamintirea gâdilitoare a autonomiei separate a fiecărui principat, nici un stimulent, nici un calcul, nici o intrigă care ar fi putut provoca rezbelul civil şi cufunda naţionalitatea română într-un abis de unde să nu mai poată ieşi, nimic din acestea nu opri proclamarea Unirii, împlinirea pacifică şi glorioasă a celei mai mari revoluţiuni politice şi sociale ce o naţiune a făcut vreodată.
Onoare şi glorie generaţiunii care a putut înlesni un asemenea fapt (aplauze). Eternă recunoştinţă şi veneraţiune părinţilor noştri, predecesorilor noştri, învăţătorilor noştri, care au născut şi au preparat o generaţiune capabilă de a îndeplini asemenea fapte.
Memoria zilei de 24 Ianuarie va fi eternă între noi! Ea va folosi de cel mai nobil exemplu, de cel mai încurajator stimulent pentru urmaşii noştri! Solemnitatea ei, ca sărbătoare naţională, ni se impune prin mărimea faptelor ce au ilustrat-o, prin efectele salutare ce au produs”.
După citirea proiectului de lege respectiv, vicelepreşedinte N. Bibescu releva: „Dlor, acest frumos raport va rămâne nu numai în analele Senatului, dar şi în ale ţării întregi memorabil, şi nu putem face mai bine din parte-ne decât să cerem urgenţa în secţiuni, ca să se cerceteze chiar azi acest proiect (aplauze)”.
– Se pune la vot urgenţa.
Vicepreşedintele Bibescu: „Senatul a primit în unanimitate urgenţa”.
Din păcate, acest însemnat proiect de lege a fost „înmormântat” în secţiile Senatului, prin acţiunea concertată a necruţătorilor duşmani – cum îi numea N. Iorga – ai fostului domnitor al Unirii.
Abia după Marea Unire din 1918, întâiul Parlament al votului universal, în şedinţa din 30 decembrie 1919, a adoptat Legea privind consacrarea zilei de 24 Ianuarie drept sărbătoare naţională.
Marţi, 30 decembrie 1919, ora 14:50. Adunarea Deputaţilor se reuneşte în plen, sub preşedinţia lui N. Iorga şi în prezenţa a 410 membri.
Preşedintele N. Iorga dă cuvântul deputatului Ştefan C. Ioan: „Dle preşedinte, dlor deputaţi, suntem cu toţii încă sub impresiunea emoţiunii puternice din şedinţa noastră de ieri (când se aprobaseră, prin unanime aclamaţii, Decretele Regale privind Actele Unirii cu România a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului).
Ni se pare că auzim încă aplauzele unanime, zgomotoase şi prelungite, care au subliniat cuvântările entuziaste ale oratorilor care s-au succedat la această tribună, precum şi ale preşedintelui nostru, cuvântări pornite din inimă şi care au mers până în adâncul inimilor noastre.
Am trăit clipe înălţătoare neuitate, fiindcă am consacrat prin votul nostru un fapt istoric de cea mai covârşitoare importanţă, care va constitui crestătura cea mai adâncă în răbojul nostru naţional (aplauze prelungite). Pentru ca această mare şi sfântă zi să se păstreze vie şi de generaţiunile viitoare, un mare număr de colegi vă fac prin mine următoarea propunere: Subsemnaţii propunem ca în amintirea marii zile de 29 decembrie 1919, în care Adunarea Deputaţilor din România Mare a votat Unirea cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, să depună în sala şedinţelor acestei Adunări o placă comemorativă şi să se facă un pergament semnat de toţi deputaţii actuali”.
Semnau, între alţii: Şt.C. Ioan, I.G. Duca, Ion Simionescu, dr I. Sârbu, V. Madgearu, V. Kogălniceanu, V. Lucaciu, Vintilă I.C. Brătianu, C. Banu, Simion Mândrescu, V.V. Haneş, P. Gârboviceanu.
N. Iorga: „Pun la vot această propunere, cu ridicare de mâini.
S-a admis”.
