„N-am plecat niciodata din satul meu"

Maria Grigore este femeie simpla, de la tara, care a dus o viata apriga. A muncit din greu pentru a-si creste cei opt copii. Credinta in Dumnezeu i-a calauzit existenta. Femeia stie multe rugaciuni, poezii si canta foarte frumos.

A crescut opt copii

„M-am nascut in anul 1902", isi incepe povestea tusa Rita, asa cum ii spune lumea. „Mintea nu mi-am pierdut-o, dar nu mai pot sa muncesc si treburile ma cauta", adauga femeia. Stam de vorba pe prispa casei cu o singura camera, iar razele caldute ale soarelui de primavara lumineaza fata brazdata de riduri a tusei Rita. Batrana traieste intr-o casa darapanata si doarme pe un pat de scanduri. „Am crescut opt copii, ai mei sase si alti doi straini. La toti le-am dat sa suga la pieptul meu. Barbatul mi-a murit cand avea 40 de ani si m-a lasat singura cu toti copiii. Au murit si ei si-am mai ramas cu doi, Nicolae si Ion."

Femeie muncita

Toata viata a muncit pentru a-si creste copiii. A avut grija sa ii dea la scoala si sa ii invete sa aiba credinta in Dumnezeu. „Viata mea a insemnat munca si copiii, eu n-am stiut de tinerete." Pamant nu prea a avut, doar un hectar, insa si acela i-a fost luat la colectivizare. Nicolae, fiul care are grija de batrana, spune ca de-abia anul trecut a reusit sa il recupereze. Tusa Rita a cultivat capsuni pe care le vindea la precupete pentru a castiga o paine. Dupa sezonul capsunilor mergea la sapa pe bani sau lucra broderii. Mai pastreaza pe lavita cateva pernite brodate de mainile sale.

N-a tinut regim niciodata, a fost pur si simplu o femeie saraca: „Am mancat ce mi-a dat Dumnezeu. Mama mea a trait peste 90 de ani. Eu ma duceam sa o ajut si imi spunea: «Sa dea Dumnezeu sa traiesti 100 de ani, maica!». Am trait rau, dar m-a tinut Dumnezeu, m-a ajutat".

Suflet bun si memorie pe masura

Timpul a avut rabdare cu Maria Grigore. Evenimentele importante ale secolului pe care l-a traversat nu au schimbat cu nimic saracia cu care s-a luptat toata viata. Razboaiele, regii Romaniei, comunistii, Ceausescu nu au influentat viata femeii. Timp de 102 ani, Maria Grigore nu s-a departat de casa decat cu gandul. Cel mai lung drum a fost pana in comuna Mihaesti. Tusa Rita a avut un suflet bun. Fiul sau Nicolae isi aminteste: „Pe vremea foametei, daca mama avea o oala cu orz, jumatate dadea unui sarman care cerea de pomana".

Are o memorie de invidiat. Ne povesteste cum a facut clasa I de doua ori pentru ca invatatorul Mateescu, „om rau care isi altoia elevii", i-a lasat repetenti. Mariei i-a placut cartea si ii placea foarte mult sa cante. Ne-a recitat poezii lungi si rugaciuni invatate la scoala. A cantat si „Ce te legeni, codrule". Ar vrea sa mai citeasca rugaciuni, dar nu mai vede. Nu o intereseaza radioul si televizorul pentru ca nu vrea sa asculte „vrajeli de-ale lor, de-alea cum au iesit acum".

Am plecat lasand-o pe Maria Grigore amarata pentru ca autoritatile locale nu ii dau nici un ajutor. Nu a avut un loc de munca si nu are nici un venit. Cu o lacrima in coltul ochilor ne spune in loc de ramas-bun: „Stau aci pana m-o lua Dumnezeu".

„Toti cu inima curata Tie Doamne-Ti multumim, Caci cu darul Tau, Prea Sfinte, Ne-ajuti oameni buni sa fim, De greseli sa ne ferim, Tara noastra s-o iubim, Tie Doamne-Ti multumim. Amin" Maria Grigore (una din zecile de rugaciuni pe care le stie)

CV

Maria Grigore

Data nasterii: 8 mai 1902

Locul nasterii: Comuna Mihaesti, judetul Valcea 102 ani

S-a casatorit in 1920, a avut sase copii cu barbatul sau, care a murit la 40 de ani, si a mai crescut doi copii ai unor vecini. Dintre cei sase mai traiesc doar doi, Nicolae si Ion. Mariei Grigore i-a placut invatatura si a facut cinci clase primare. Toata viata a muncit pamantul, a lucrat broderii si s-a luptat cu saracia pentru a-si creste copiii.

CONTINUARE: Casatoriti cu dispensa de la rege