Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inițial, profesorii coordonatori nu erau foarte afectați de abandonul studenților, pentru că nu pierdeau finanțarea primită pentru ei, pe locurile bugetate. Pierderi de bani erau doar de la cei de pe locurile cu plată, dar cei mai mulți erau stimulați să meargă până în ultimul an, chiar dacă apoi nu mai finalizau studiile. Noile criterii de evaluare a școlilor doctorale au în vedere și un procent cât mai mare de absolvenți, cu titlu de doctor, ceea ce pune în dificultate școlile doctorale, pentru că trendul ascendent al abandonului, observat în urma cercetărilor din acest domeniu, este greu de schimbat, chiar și după ce s-a prelungit durata studiilor de la 3 la 4 ani.
Cel mai recent studiu realizat pentru a afla care este rata abandonului la studiile doctorale, în România, este „Calitate în învățământul superior: internaționalizare și baze de date pentru dezvoltarea învățământului românesc”, realizat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), în parteneriat cu Ministerul Educației, în perioada 2018-2022. Rezultatele au fost dat publicității în 2022, dar cercetarea a avut în vedere doctoranzii din anul universitar 2015-2016.
S-a constatat că rata abandonului la nivel de doctorat este de până la 70%, anual. Cele mai mari probleme sunt legate de studenții care renunță înainte de a termina cel de-al treilea an, pentru că astfel pierde bani inclusiv școala doctorală la care sunt înscriși.
„Conform definiției asumate de autori, rata abandonului aferentă cohortei înmatriculate în anul universitar 2015/2016, în nivelul de studii de doctorat este de 70%. Dacă luăm în considerare o perioadă mai lungă de timp până la absolvirea studiilor, rata de abandon consolidată scade la 63.5%. Studiile doctorale pare că se caracterizează printr-o flexibilitate mai mare, reflectată în procentul important de recuperare într-o perioadă mai lungă față de durata teoretică a programelor de studii. Un procent important dintre studenții înmatriculați la doctorat au nevoie de o perioadă mai lungă până la absolvire. Dacă gradul de recuperare în următorii doi ani ulteriori perioadei teoretice a programului de studii este foarte scăzut la licență sau master, în cazul studiilor doctorale ponderea absolvenților se dublează în următorii 2-3 ani după durata teoretică a programului de studii”, menționează autorii studiului, în concluzii.
Panică în rândul profesorilor
Profesorii universitari spun că din observațiile lor, trendul este ascendent, de la data la care s-a realizat studiul, până acum, iar în pandemie s-a agravat situația. La timp ar termina, acum, circa 20-25% din totalul celor înscriși la doctorat, iar rata abandonului total ar fi de 50-55% - reprezentând procentul celor care nu mai reușesc să-și susțină teza și să obțină titlul, chiar dacă ajung și în ultimul an de prelungire legală.
Pe de o parte, faptul că doctoranzii ajung în anii de prelungire reprezintă un câștig pentru școlile doctorale și pentru profesori, deoarece studenții plătesc, iar toți acești bani se adaugă la finanțarea școlilor doctorale. Cu toate acestea, dacă doctoranzii nu apucă să finalizeze studiile și să obțină titlul, insuccesul va afecta instituția care ar putea ajunge până la desființare, din cauza ratei crescute a abandonului.
Pe lângă datele analizate de autorii studiului publicat în 2022 mai sunt și unele detalii care nu au fost luate în considerare nici măcar de cercetători, cunoscute de cei care se confruntă direct cu problemele din interiorul acestui sistem și pe care cei mai mulți se feresc să le discute. De exemplu, felul în care mulți dintre doctoranzi se consideră păcăliți de coordonatori, pentru că aceștia din urmă nu le explică ce au de făcut pentru a îndeplini toate criteriile necesare finalizării studiilor.
Important e să ajungă în al treilea an
Pentru a se asigura că îi vor avea doctoranzi până la finalul anului al treilea, coordonatorii fac tot ce este posibil pentru a-i determina să continue, dar problemele apar, de obicei, atunci când se pregătesc de susținerea tezei și află că nu au îndeplinit cerințele prevăzute în regulament.
„Unii se trezesc la finalul anului III că nu știau că trebuie să-și susțină rapoartele de cercetare sau nu știau că trebuie să aibă, obligatoriu, trei articole științifice publicate și trei participări la conferințe științifice internaționale. De obicei este vina doctorandului care ajunge în această situație, pentru că noi primim permanent mesaje, de la secretariat și de la coordonatori, cu toate conferințele la care putem să participăm și revistele în care putem să publicăm. Cu toate acestea, am observat că mulți nu sunt atenți, nu țin legătura cu secretariatul școlii doctorale sau cu coordonatorii, iar la final își dau seama că sunt obligați să-și mai prelungească studiul cu un an”, explică o absolventă a școlii doctorale de la SNSPA.
Mulți doctoranzi care ajung în situația de a renunța sau de a solicita prelungirea cu cel puțin un an a perioadei de studiu – făcând 4, 5 sau 6 ani în loc de 3 – dau vina pe coordonatori pentru faptul că nu au știut ce rapoarte de cercetare trebuie să susțină sau câte articole științifice și câte participări la conferințe ar trebui să aibă.
Au crescut anii de studiu și bursele
Mai apar probleme neprevăzute și în cazul celor care trec de secretariatul școlii doctorale și sunt anunțați de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), exact când ar trebui să susțină teza, că dosarul lor nu este complet, pentru că nu se iau în considerare anumite publicații sau conferințe.
Astfel, mulți dintre cei care ajung într-o astfel de situație fie renunță, ajungând la epuizare, fie renunță pentru că nu vor să plătească un an în plus, dar mai sunt și unii care își pierd dreptul de a mai prelungi doctoratul, dacă au prelungit deja anii de studiu, depășind perioada prevăzută de lege.
De anul acesta se acceptă 4 ani de studiu în loc de 3, însă nici așa nu se poate estima în ce măsură s-ar putea reduce rata abandonului la doctorat, pentru că volumul de muncă pentru îndeplinirea tuturor condițiilor este foarte mare.
Cei care obțin bursă de studiu sunt mai motivați decât ceilalți să termine doctoratul la timp, însă profesorii deja iau în considerare o rată de circa 30% a celor care pot face acest lucru, chiar și cu anul al patrulea care s-a adăugat începând din 2023, astfel încât școlile doctorale fac acum tot ce se poate pentru a-i ajuta pe studenți să ajungă la final și să susțină teza, pentru a-și reduce cât mai mult rata lor de abandon.
Scăderi semnificative după 2019
Dacă în anii '90 se acordau circa 300 de titluri de doctor pe an, o creștere semnificativă s-a înregistrat după introducerea sistemului Bologna, din anul 2006. În anul 2009 s-au acordat 4.764 titluri de doctor, înregistrându-se o creștere semnificativă față de 2006, 2007, 2008, când s-au dat anual doar circa 3.000 de titluri doctorale. Apoi, în anul 2012, numărul a crescut la peste 5.000. Statisticile arată că până în anul 2012, în România s-au acordat mai multe titluri de doctor decât în Germania sau Marea Britanie. Au fost ani în care s-au acordat peste 5.000 de titluri, dar și ani cu puțin peste 2.000, în condițiile în care numărul de locuri bugetate este de 3.220 anual, la care se adaugă circa 1.000 pe locurile cu taxă. Dintre cei care fac doctoratul pe locurile fără taxă, anul acesta primesc burse de studiu 1.600, iar bursa este acum de 3.200 de lei pe lună, crescând cu peste 50%, de la 1 octombrie 2023.
Situația s-a modificat în ultimii ani, când s-au acordat și puțin peste 2.000 de titluri pe an - 2.359 de titluri în 2019, 2052 în 2020 sau 2.302 în 2021. În continuare, în fiecare an avem în România circa 400.000 de studenți, dintre care circa 20.000 sunt doctoranzi, iar din totalul lor, peste 83% sunt din generațiile anterioare, inclusiv cei care se află în anii de prelungiri, pentru că nu au reușit să-și termine cercetarea la timp.
